ÎCCJ, decizie (scj.ro #85252)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85252) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Personal vamal. Neacordarea de majorări
salariale. Greșita aplicare a legii. Necesitatea corelării metodelor de
interpretare a normei juridice pentru stabilirea voinței reale a legiuitorului
O.U.G. nr. 192/2002
Legea nr.228/2003
Faptul că dispozițiile pct. 1 din nota la anexa III la O.U.G. nr.192/2003
erau confuze, nu putea justifica emiterea deciziei Autorității Naționale a
Vămilor care a avut ca efect neaplicarea acestor prevederi ale ordonanței de
urgență și neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.
Or, în această situație, interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze
trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se
conchidă că este vorba de Cap. B și de Cap. A, precum și cu interpretarea
teleologică, din care rezultă că voința legiuitorului a fost ca, de la 1
ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorare cu
20%.
I.C.C.J.,
secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr. 7692 din 19 octombrie 2004
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința civilă nr. 166/CA din 17 noiembrie
2003 Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta V.A. în
contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, a dispus anularea deciziei
nr. 158 din 30 ianuarie 2003 emisă de directorul general al acestei instituții
publice, a constatat că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr.
192/2002, în sensul majorării salariului cu 20%, pârâta fiind obligată să
plătească suma aferentă perioadei 1 ianuarie 2003 – 1 iunie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență,
următoarele:
Prin acțiunea introductivă s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie
2003 emisă de șeful instituției publice pârâte și aplicarea prevederilor
generale ale O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură
salarială ale funcționarilor publici, în sensul majorării salariale de bază cu
20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
S-a susținut, în motivarea acțiunii, că prin decizia nr.158 din 30 ianuarie
2003, drepturile salariale au fost stabilite fără aplicarea procentului de
majorare prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 192/2002.
În considerentele soluției, instanța de fond a motivat că actul administrativ
atacat este nelegal, iar majorarea drepturilor salariale acordată prin O.U.G.
nr. 192/2002 trebuie acordată începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea
strecurată în anexă nefiind în măsură să modifice actul normativ în conținutul
său privind drepturile salariale cuvenite personalului vamal.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Autoritatea Națională a Vămilor,
susținând, în esență, că instanța de fond a luat o hotărâre cu aplicarea
greșită a legii, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Astfel, a motivat recurenta, potrivit pct.1 din nota la anexa III a O.U.G. nr.
192/2002, salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20% față de
salariile prevăzute la punctele 1,3,4,7 și 9 la Cap. A din prezenta anexă,
prevedere care era eronată, deoarece personalul vamal din cadrul direcțiilor
generale vamale și din cadrul birourilor vamale este salarizat conform Cap. B
din anexa III, iar Cap. A din această anexă nu are decât patru puncte referitoare
la valorile de bază pentru funcțiile publice de conducere.
A mai motivat că prin Legea nr. 228/2003 prin care a fost aprobată O.U.G. nr.
192/2002, între alte modificări și completări, a fost modificat și pct. 1 din
nota la anexa III, trecându-se Cap. B. în loc de Cap. A, ceea ce a permis
acordarea majorării de 20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu
de la 1 ianuarie 2003.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că din prevederile generale ale O.U.G.nr.192/2002 privind
reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici și din
pct.1 din nota la anexa III rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale
personalului vamal să fie mai mari cu 20% față de celelalte salarii.
De asemenea, este adevărat că la pct.1 din nota la anexa III a O.U.G. nr.
192/2002 s-a făcut trimitere la punctele 1,3,4,7 și 9 la Cap. A, în loc de Cap.
B din prezenta anexă, inadvertență ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării
ordonanței de urgență prin Legea nr. 228/2003.
De menționat că, invocând această eroare, conducerea autorității administrative
pârâte nu a acordat, personalului vamal de la direcțiile regionale și de la
birourile vamale, majorarea salarială de 20% prevăzută de dispozițiile legale
arătate mai sus, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a prevederilor legale.
Faptul că dispozițiile pct. 1 din nota la anexa III la O.U.G. nr. 192/2003 erau
confuze, nu putea justifica emiterea deciziei Autorității Naționale a Vămilor
care a avut ca efect neaplicarea acestor prevederi ale ordonanței de urgență și
neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.
Or, în această situație, interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze
trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se
conchidă că este vorba de Cap. B și de Cap. A, precum și cu interpretarea
teleologică, din care rezultă că voința legiuitorului a fost ca, de la 1
ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorare cu
20%.
Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Recursul
a fost respins ca nefondat.