ÎCCJ, decizie (scj.ro #83024)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83024) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Încheiere

de îndreptare eroare materială. Anularea titlului subdobânditorului care

nu a figurat ca parte în proces. Inopozabilitate

Cuprins

pe materii : Drept procesual civil. Procedura în fața primei

instanțe. Hotărârile

Index

alfabetic : acțiune în revendicare imobiliară

-

faliment

-

îndreptare eroare materială

-

subdobânditor

-

titlu de proprietate

C. civ., art. 480, art. 481

Legea nr. 85/2006, art. 79, art. 84

Potrivit

dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 85/2006, administratorul, lichidatorul

sau comitetul creditorilor va putea intenta acțiune pentru a recupera de

la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor

numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare

a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul

că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.

Anularea

titlului subdobânditorului nu poate fi dispusă decât în urma unei

acțiuni intentată de administrator, lichidator sau consiliul

creditorilor în contradictor cu subdobânditorul, pentru a-i da posibilitatea

acestuia să se apere cu privire la îndeplinirea condițiilor de

admitere a unei asemenea acțiuni.

Astfel,

nu se poate considera că titlul subdobânditorului a fost anulat prin

dispoziția - „anularea tuturor  actelor subsecvente”- cuprinsă într-o

încheiere de îndreptare eroare materială a unei hotărâri

pronunțată într-un litigiu în care subdobânditorul nu a fost parte,

titlul său nefiind supus examinării judiciare și nici

identificat în dispozitivul acelei hotărâri.

Secția

a II-a civilă, Decizia nr. 3045

din 11 octombrie 2011

Prin sentința nr. 171/F/2010, Tribunalul București,

Secția a VI-a comercială, a admis acțiunea promovată de

reclamanta SC S. SA Slobozia prin lichidator judiciar ETCC IPURL Slobozia

și în consecință a constatat nevalabilitatea titlului pârâtelor

SC V. SRL și SC I. SA și a obligat-o pe pârâta SC I. SA să lase

reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie

imobilul situat în Urziceni, jud. Ialomița compus din construcții

și teren în suprafață de 20.451,27 m.p. dispunând rectificarea cărții funciare nr. 1089 Urziceni în sensul radierii

dreptului de proprietate al pârâtei SC I. SA intabulat cu titlu de

cumpărare asupra acestui imobil, precum și notarea în C.F. nr. 1089/R

a localității Urziceni.

Prealabil,

prin aceeași sentință a fost respinsă excepția

inadmisibilității invocată de pârâta SC I. SA  cu privire la

primul capăt de cerere în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., având în vedere obiectul acestuia: constatarea nevalabilității

titlurilor pârâtelor în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară.

Pentru

a pronunța soluția pe fond, tribunalul a avut în vedere sentința

nr. 1218/2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția

civilă, prin care s-a dispus anularea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 528/2002 și a actului autentificat sub nr.

529/2002 prin care reclamanta SC S. SA a vândut către SC S.G. SRL imobilul

în litigiu, ca fiind acte juridice frauduloase în sensul legii

insolvenței, precum și restituirea bunurilor care au făcut

obiectul actelor de vânzare către patrimoniul debitoarei reclamante,

sentință care a fost îndreptată prin încheierea din camera de

consiliu din 24 martie 2008 cu dispoziția anulării tuturor actelor

subsecvente.

Procedând

la compararea titlurilor de proprietate, judecătorul fondului a

concluzionat în sensul că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului (...) aparținând reclamantei este preferabil

cât timp titlurile pârâților au fost nevalabil încheiate, conform

sentinței dată în procedura falimentului mai sus

menționată.

În

contra acestei sentințe a declarat apel pârâta SC I. SA prin lichidator

judiciar Casa de insolvență ETC IPURL.

Apelanta

a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul

respingerii excepției inadmisibilității primului capăt de

cerere în constatare cât timp partea poate cere realizarea dreptului și a

faptului că, prin încheierea de îndreptare a sentinței nr. 1218F/2006

pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția civilă, nu a

fost anulat și titlul său de proprietate, el nefăcând obiectul

respectivului dosar în care nici nu a figurat ca parte, iar această

sentință astfel îndreptată, care nu-i este opozabilă, nu

constituie pentru reclamantă un titlu valabil.

Curtea

de Apel București, Secția a V-a comercială, prin decizia nr.

68/2011 a respins apelul declarat de pârâta SC I. SA  ca nefondat.

În

motivarea deciziei sale, instanța de apel a arătat că

soluția asupra excepției de inadmisibilitate este corectă

deoarece prin primul capăt de cerere reclamanta a solicitat să se

constate inexistența dreptului pârâtei, iar nu o situație de fapt,

iar dată fiind anularea contractelor prin care pârâtele au dobândit

dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin sentința

menționată, intimata reclamantă nu mai avea la îndemână

acțiunea în realizarea dreptului.

Totodată,

încheierea de îndreptare a sentinței pronunțate în procedura

falimentului, prin sintagma „dispune anularea tuturor actelor subsecvente” este

acoperitoare și pentru titlul de proprietate al pârâtei, acesta

făcând parte din categoria actelor anulate de aceasta.

Nici

critica cu privire la faptul că instanța de fond ar fi reținut

că titlul reclamantei constă în sentința nr. 1218/F/2006 nu a

fost primită, întrucât judecătorul fondului i-a reținut acesteia

drept titlu de proprietate certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenului. A mai constatat instanța de apel că efectul pozitiv

al sentinței menționate se răsfrânge și asupra pârâtei

indiferent dacă dreptul său de proprietate a fost sau nu înscris în

cartea funciară și, în caz afirmativ, indiferent de dată,

hotărârea fiindu-i astfel opozabilă.

În contra acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC I. SA

Urziceni și SC V. SRL Brăila

.(…)

Recurenta – pârâtă

SC I. SA

a criticat

decizia atacată pentru situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărei dezvoltare a invocat motivele care urmează:

-  greșit a fost respinsă excepția

inadmisibilității primului capăt de cerere sub motiv că

reclamanta nu mai avea la îndemână acțiunea în realizare deoarece

titlul său, al pârâtei, ar fi fost anulat prin sentința nr. 1218/2006

astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 24.03.2008

pronunțată de Tribunalul Ialomița;

-

greșit a reținut instanța de apel opozabilitatea sentinței

nr. 1218/F/2006 în ce o privește, deoarece față de această

hotărâre are calitatea de terț, întrucât nu a fost parte în procesul

în care ea a fost pronunțată, iar calitatea de succesor cu titlu

particular pe care i-a reținut-o această instanță

față de SC S.G. SRL nu poate justifica o eventuală opozabilitate

a sentinței în cauză;

-

sentința nr. 1218/F/2006 îi poate fi opusă sub forma unei

prezumții simple care poate fi răsturnată prin greșita

aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 79 și 80 din Legea

nr. 85/2006 ale căror condiții nu sunt îndeplinite în ce o

privește;

- conform art. 84 din Legea nr. 85/2006 o acțiune a

lichidatorului împotriva subdobânditorului poate fi pornită numai

dacă acesta nu plătește prețul și dacă transferul

inițial este susceptibil de a fi anulat, situație în care recurenta

nu se regăsește.

Recursul

este fondat pentru considerentele care urmează:

Motivele

de recurs pe care această recurentă le-a întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dezvoltă, în

esență, două critici de nelegalitate: nelegalitatea respingerii

excepției de inadmisibilitate a primului capăt de cerere din

acțiunea reclamantei și nelegalitatea admiterii acțiunii în

revendicare pe fond, în raport de dispozițiile legale enunțate.

Cu

privire la primul motiv de nelegalitate, vizând admiterea cererii având ca

obiect constatarea nevalabilității titlului pârâtei asupra imobilelor

în speță, Înalta Curte a constatat:

Reclamanta-intimată a investit instanța de fond cu o

acțiune în revendicare imobiliară, după cum, în mod neechivoc,

chiar aceasta a titrat-o și pe care a întemeiat-o în drept pe

dispozițiile art. 480, 481 C. civ. și art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Chiar dacă reclamanta a solicitat să se constate

nevalabilitatea titlului pârâtelor, o atare solicitare nu se constituie într-un

capăt de cerere separat, cum greșit au interpretat instanțele,

ci reprezintă o etapă în verificarea acțiunii în revendicare

caracterizată prin compararea titlurilor pentru a se aprecia asupra

temeiniciei acesteia.

Așadar, criticile recurentei cu privire la soluțiile

pronunțate de instanțe asupra cererii de constatare a

valabilității titlului pârâtelor sunt întemeiate dar în sensul

și în contextul în care o atare cerere nu putea, față de

specificul acțiunii în revendicare, să se constituie într-un

capăt de cerere separat, ea reprezentând numai o fază în procedura de

examinare a acțiunii în revendicare.

Cu privire la al doilea motiv de nelegalitate, care

privește admiterea acțiunii în revendicare pe fond, Înalta Curte a

constatat:

Spre deosebire de vechiul cod, noul Cod civil, consacrând

legislativ practica judiciară în domeniu, reglementează acțiunea

în revendicare prin art. 563 – 566 stabilind titularul acțiunii,

condițiile de exercitare și de opozabilitate ale hotărârii judecătorești

de admitere a acesteia și efectele ei.

Potrivit art. 563 C. civ.:

„Proprietarul unui bun are dreptul

de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl

deține

fără drept”

[alin. (1)] și:

„Dreptul

de proprietate dobândit cu bună credință în condițiile

legii este pe deplin recunoscut”

[alin. (3)]

.

Instanța de apel, ca răspuns la una din criticile

apelantei - pârâte, a constatat că judecătorul fondului a procedat la

compararea titlurilor reținând pentru reclamantă drept titlu de

proprietate certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului iar pentru pârâta – recurentă lipsa unui titlu, respectiv

nevalabilitatea titlului său de proprietate, în condițiile în care

cel de care aceasta se prevalează, contractul de vânzare cumpărare

nr. 2232/2005 ar fi fost anulat prin dispoziția cuprinsă în

încheierea de îndreptare a sentinței nr. 1218/F/2006 a Tribunalului

Ialomița, Secția civilă, irevocabilă, argumente pe care

instanța de control judiciar a apelului le-a confirmat.

Numai că pârâta recurentă nu a avut calitatea de parte

în acel proces, iar titlul său de proprietate nu a format obiect de

examinare judiciară și nici nu a fost identificat în dispozitivul

sentinței menționate, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea

de îndreptare eroare materială din 24.03.2008 cu dispoziția

„anularea

tuturor

actelor subsecvente”

, dispoziție care, prin

generalitatea formulării, lipsa determinării și

individualizării este și ineficace juridic până la o

eventuală îndreptare, aprecierea instanței de apel cu privire la

apartenența categorială a titlului recurentei, iar nu

individuală, fiind contrară principiilor procesului civil

.

De

altfel, se observă că recursul pe care prezenta recurentă l-a

declarat împotriva încheierii de îndreptare menționată a fost respins

de Curtea de Apel București ca fiind introdus de o persoană

fără calitate procesuală (…).

În atare situație, instanța, în aprecierea

existenței în circuitul civil a titlului de proprietate al recurentei care

are calitatea de subdobânditor în raport cu primul act de înstrăinare

încheiat de debitorul aflat în procedura insolvenței trebuia să

aibă în vedere, față de generalitatea dispoziției din

încheierea de îndreptare a menționatei sentințe nr. 1218/2006 și

de nepronunțarea acesteia în contradictoriu și cu recurenta

pârâtă,  prevederile legii speciale.

Or,

potrivit art. 65 din Legea nr. 64/1995 în vigoare la data încheierii

contractului de vânzare – cumpărare nr. 2232/2005 de care se

prevalează recurenta, al cărui conținut a fost preluat și

de actuala reglementare, Legea nr. 85/2006, prin art. 84, administratorul,

lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea intenta acțiune pentru a

recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de

către debitor numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea

corespunzătoare a bunului  și cunoștea sau trebuia să

cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi

anulat, situație de excepție în care recurenta – pârâtă nu se

regăsește.

Din

textul citat rezultă că o eventuală anulare a titlului subdobânditorului

nu putea fi dispusă decât în urma unei acțiuni intentată de

administrator, lichidator sau consiliul creditorilor în contradictor cu

subdobânditorul tocmai pentru a-i da posibilitatea acestuia să se apere cu

privire la îndeplinirea condițiilor de admitere a unei asemenea

acțiuni.

Or, din

această perspectivă, sentința nr. 1218/2006

pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția civilă,

astfel cum a fost îndreptată material cu o nouă dispoziție:

„anularea

tuturor actelor subsecvente”

prin încheierea de îndreptare eroare

materială din 24.03.2008,  de care s-au prevalat instanțele, dincolo

de ineficacitatea juridică a acestei dispoziții prin generalitatea

ei, nu-i este opozabilă recurentei – pârâte.

În

succesiunea actelor de înstrăinare a imobilului, recurenta-pârâtă

este subdobânditor în accepțiunea legii speciale a insolvenței:

debitoarea reclamantă aflată în faliment, SC S. SA a vândut imobilele

prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 529/2002 către SC S.G. SRL,

aceasta din urmă l-a vândut către SC M. SRL prin contractul

2582/2002, care l-a vândut către SC V. SRL prin contractul 2232/2005, iar

acesta din urmă l-a vândut recurentei - pârâte prin contractul de vânzare

– cumpărare nr. 2234 din 13 iulie 2005 înscris în cartea funciară la

1 februarie 2008.

Prin

urmare, pe de o parte, în mod nelegal instanțele au apreciat ca fiind

inexistent titlul de proprietate al recurentei – pârâte în raport de

dispoziția cuprinsă în  încheierea de îndreptare a sentinței nr.

1218/2006 a Tribunalului Ialomița, Secția civilă, cu ignorarea

inopozabilității ei în raport de prevederile art. 65 din Legea nr.

64/1995, respectiv art. 84 din Legea nr. 85/2006 și cu ignorarea

bunei-credințe de care s-a prevalat pârâta, necontestată și consacrată,

de altfel și în dreptul comun, ca principiu de art. 563 alin. (3) din noul

Cod civil care dispune că:

„Dreptul de proprietate dobândit cu

bună credință, în condițiile legii, este pe deplin

recunoscut”

, jurisprudențial ca excepție de la principiul

resoluto

jure dandis resolvitur jus accipientis

.

Pe de

altă parte, în mod nelegal instanțele au dat eficiență

juridică în operațiunea de comparare a titlurilor titlului

reclamantei constituit de certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenului, câtă vreme în patrimoniul reclamantei nu exista un drept

de proprietate asupra bunurilor revendicate: teren și construcții la

momentul dobândirii lor de către recurenta pârâtă, ca urmare a

înstrăinării lor de către reclamantă prin contractul de

vânzare-cumpărare mai sus menționat, anulat în considerarea

falimentului ei ca fiind un act juridic fraudulos încheiat în perioada

suspectă, conform legii speciale, prin sentința nr. 1218/F/2006 a

Tribunalului Ialomița, Secția civilă.

Cum

obligația de restituire  a bunurilor transferate dispusă prin

această sentință este o obligație alternativă legal cu

obligația de a restitui averii debitorului valoarea acestora, dacă

bunurile nu mai există, conform legii speciale,  hotărâre

inopozabilă recurentei pârâte în al cărui patrimoniu există

legal bunurile revendicate, pentru temeiurile mai sus arătate,

acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și art. 77 din Legea nr. 85/2006 / corect art. 79 /, greșit a fost admisă

de instanța de fond prin sentință și nelegal aceasta a fost

confirmată de instanța de apel prin decizia sa.

Aceasta

deoarece, prevederile art. 480 C. civ., conform cărora:

„Proprietatea

este dreptul  ce are cineva de a se bucura  și dispune de un lucru în mod

exclusiv și  absolut, însă în limitele determinate de lege”,

profită,

în cazul de față, recurentei pârâte.

Drept urmare, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia atacată, a

schimbat în tot sentința tribunalului și a respins acțiunea în

revendicare ca neîntemeiată.(…)