ÎCCJ, decizie (scj.ro #86844)

Procedură de achiziție publică a unor servicii

pentru realizarea unei campanii naționale de informare publică privind accesarea fondurilor europene. Comunicarea publică a operei publicitare executată în vederea participării la licitație, fără consimțământul autorului și în lipsa indicării identității acestuia. Despăgubiri morale.

Cuprins pe materii :

Dreptul proprietății intelectuale. Drept de autor.

Index alfabetic :

operă grafică

-          creație publicitară

-          achiziții publice

-          despăgubiri

Legea nr. 8/1996, art. 4, art. 10, art. 139

Codul civil de la 1864, art. 998 - 999

Opera publicitară creată în vederea participării la procedura de achiziție publică a unor servicii pentru realizarea unei campanii naționale de informare publică privind accesarea fondurilor europene inițiată de Agenția pentru Strategii Guvernamentale, are caracterul unei opere originale, neputându-se susține că lucrarea astfel executată nu face decât să reproducă cerințele achiziției publice lansate, împrejurare distructivă de originalitate, ceea ce ar presupune că orice operă comandată nu poate avea amprenta proprie a artistului.  Esența creației artistice este aceea că pornind de la o temă dată, creatorul o interpretează, abordează și o materializează distinct de ceilalți creatori, posibilitățile de abordare și prezentare fiind infinite.

În consecință, autorul operei este în drept a pretinde despăgubiri pentru repararea daunelor morale câtă vreme drepturile sale, protejate de lege, au fost lezate prin faptul folosirii operei într-o campanie publică națională (prin apariția în presa centrală) fără consimțământul său, valori nepatrimoniale care, altfel, ar rămâne grav compromise, formale, chiar ipotetice.

Secția I civilă, decizia nr. 4505 din 15 octombrie 2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, reclamanta SC T. SRL a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului și Agenția pentru Strategii Guvernamentale, solicitând să se dispună recunoașterea drepturilor morale și patrimoniale de autor ale reclamantei asupra creației publicitare adusă pentru prima dată la cunoștință publică sub paternitatea acesteia; să se constate încălcarea de către pârâți a drepturilor reclamantei prin publicarea în cotidianele „A." și „Z.F." a unor machete publicitare sub paternitatea și egida Guvernului României; obligarea pârâților ca pe socoteala acestora să se dispună publicarea sentinței ce se va pronunța în cotidianele în care au apărut machetele încriminate, respectând aceeași așezare în pagină; obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cuantumul efectiv al prejudiciului urmând a fi determinat prin aplicarea criteriilor legale menționate, după administrarea de probatorii în acest sens. În măsura în care consecințele economice negative se vor agrava pe parcursul procesului, reclamanta a arătat că înțelege să-și majoreze pretențiile.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin anunțul de participare din 17.07.2007, Agenția pentru

Strategii Guvernamentale, aflată în subordinea Guvernului României, a inițiat o procedură privind achiziționarea unor servicii pentru realizarea unei campanii naționale de informare publică privind accesarea fondurilor europene. Temele și mesajele acestei campanii publicitare, așa cum sunt menționate în caietul de sarcini, sunt: „Banii europeni nu se dau se iau. Primul pas spre finanțarea europeană este informarea, apoi proiectul. Nu mai aștepta. Fiecare zi de așteptare e una pierdută"; „Informarea face diferența. Acolo unde liderii locali din administrație au fost gospodari, au accesat fonduri europene pentru proiecte de infrastructură, mediu și locuri de muncă. Beneficiarul final ești tu, cetățeanul pentru străzi mai curate și asfaltate, pentru clădiri renovate, pentru afaceri și locuri de muncă, cere-i primarului să folosească fondurile europene". „Au venit banii, sunt și ai tăi! Localitatea ta trebuie să facă un proiect". „Primul venit primul servit. Cu cât primăria ta va depune un proiect mai rapid, cu atât mai repede comunitatea ta va obține finanțare". „Bani europeni în afacerea ta! Dacă a existat interes pentru finanțare, întreprinzătorii au reușit să își dezvolte afacerile cu bani europeni. Finanțarea înseamnă competitivitate pe o piață unică. Pregătește-ți afacerea pentru viitor".

La data de 28.08.2007, reclamanta a depus la sediul Agenției pentru Strategii Guvernamentale toată documentația solicitată de autoritatea contractantă, inclusiv opera publicitară creată, aducând-o lacunoștința publică pentru prima oară. Creația artistică originală, cuprinsă în opera publicitară pe care reclamanta a depus-o la sediul autorității contractante, prin care a dorit să sublinieze importanța fondurilor europene, a fost evidențiată prin configurarea unui personaj uman ce oferă o alternativă vizuală a raportului prezent-viitor - ce este și ce ar putea fi.

În conformitate cu criteriile stabilite de către autoritatea contractantă în caietul de sarcini, aceasta a comunicat la data de 31.08.2007 rezultatul procedurii achiziției publice, în baza criteriului ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, prin desemnarea câștigătoarei în persoana societății S.M. SRL, care a obținut cel mai bun punctaj, pe locul doi clasându-se societatea T. SRL.

La data de 12.10.2007, Agenția pentru Strategii Guvernamentale comunică tuturor participanților la licitația privind achiziționarea serviciilor mai sus amintite că, „în conformitate cu art. 209 lit. d) din O.G. nr.34/2006 este imposibilă încheierea contractului, iar comisia de evaluare a ofertelor hotărăște anularea procedurii".

La data de 16.11.2007, Agenția pentru Strategii Guvernamentale a publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) două invitații de participare (94632 și 100536), pentru achiziționarea unor servicii de creație, redactare și difuzare în presa scrisă, având următoarea tematică: „Finanțarea europeană pentru afacerea ta", „Conceptul va trebui să marcheze iconic diferența semnificativă între situația pre-finanțare și cea post-finanțare".

Începând din data de 10.12.2007, reclamanta a luat la cunoștință, despre apariția în presa centrală (cotidianele „A." și „Z.F."), sub egida Guvernului României, a unei campanii publicitare privind atragerea fondurilor europene, al cărei format și concept creativ era identic cu opera creată de aceasta, deși personajele implicate ori posturile în care acestea se găsesc, în cadrul compoziției machetei, nu sunt întru-totul identice.

Prin sentința civilă nr. 761 din 22.04.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a declinat competența de soluționare a pricinii, în favoarea Tribunalul București, Secția civilă care, constatând existența unui conflict negativ de competență, a trimis cauza spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 3598 din 25.06.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția a IV-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 1826 din 26.10.2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a fost respinsă, ca neîntemeiata, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României; a fost admisă în parte cererea; s-a constatat calitatea reclamantei de titular al drepturilor morale și patrimoniale de autor al operei publicitare destinate realizării unei campanii naționale de informare publică privind accesarea fondurilor europene, drepturi încălcate de către pârâții Secretariatul General al Guvernului și Guvernul României prin publicarea în cotidienele „A." și „Z.F." a unor machete publicitare; au fost obligați pârâții Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului să publice dispozitivul hotărârii în cotidienele în care au apărut machetele, respectiv „A." și „Z.F."; a fost respins, ca

neîntemeiat, capătul de cerere privind plata de despăgubiri.

Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de toate părțile, prin decizia nr.4A din 15.01.2013, a admis căile de atac, a schimbat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Guvernul României ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate juridică; pe cale de consecință, au fost înlăturate obligațiile stabilite în sarcina pârâtului Guvernul României; a obligat pârâtul Secretariatul General al Guvernului la plata de despăgubiri către reclamant în cuantum de 43.000 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Cu privire la motivele comune de apel formulate de Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și de apelantul Secretariatul General al Guvernului, în nume propriu, apelanții au susținut că excepția lipsei calității procesuale active era întemeiată, bazându-se pe două considerente: pe de o parte, pe ideea că cesiunea de drepturi de autor nu a putut avea ca obiect și dreptul de suită și deci dreptul de a se cere constatarea vreunei încălcări; pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit înregistrarea operei cu titularul persoană fizică C.D.M., pentru a invoca calitatea acestuia de autor.

În drept, s-au invocat prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora „drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări", și ale art. 10 lit. b) care stabilește că printre drepturile morale ale autorului se regăsește „dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei". S-au mai invocat prevederile art. 21 alin. (7) din Legea nr. 8/1996, care precizează expres că dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări.

Curtea a constatat că prin contractul de cesiune de drepturi de autor nr. x din  03.01.2007, C.D.M., în calitate de autor, a cesionat către S.C. C.C. S.R.L., societatea de la care a primit reclamanta prin cesiune ulterioară drepturile în litigiu, drepturile de autor enumerate în contract, respectiv: reproducerea integrală a operei, difuzarea operei, comercializarea pe teritoriul României, exportul în vederea comercializării pe alte teritorii decât cel al României; reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuție sau prezentare directă a operei; expunerea publică a operelor; proiecția publică a operelor; transmiterea operei prin fir, cablu, fibră optică sau alte procedee; comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor audio-video; prezentarea în loc public, accesul public la bazele de date pe calculator.

Curtea a constatat că apelantele au realizat o interpretare limitativă a textelor legale invocate, fără a avea o justificare în acest sens. Într-adevăr, potrivit acestor texte, creatorul unei opere păstrează dreptul moral de a cere recunoașterea dreptului său în raport cu terții (alții decât cesionarul cu care a încheiat contractul de cesiune) și dreptul de a cere constatarea și încetarea încălcărilor produse de către acești terți, dar această normă nu face decât să păstreze în favoarea acestuia un drept la acțiune care s-a transmis odată cu contractul de cesiune către cesionar; cu alte cuvinte, legea nu îi interzice cesionarului să apere drepturile morale ale creatorului cedent, dar îi permite în continuarea creatorului cedent să facă aceste apărări, dacă cesionarul omite acest lucru.

În ceea ce privește critica în sensul că prima instanță a reținut că autorul operei publicitare ar fi C.D.M., fără a fi făcută dovada înregistrării sau măcar a semnalării conform uzanțelor și dispozițiilor legale în materie a drepturilor reclamate, Curtea a constatat că este nefondată, câta vreme, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică, nefiind necesară o operațiune materială de înregistrare într-un anumit registru public. Or, aducerea la cunoștință publică a operei s-a făcut prin depunerea de către reclamantă, a întregii documentații solicitate de autoritatea contractantă, inclusiv a operei publicitare create sub numele lui C.D.M. și cesionată reclamantei.

Motivul de apel legat de greșita soluționare a excepției lipsei capacității juridice a Guvernului României a fost găsit întemeiat.

Astfel, din analiza comparativă a prevederilor constituționale și ale Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor cu prevederile H.G. nr. 405/2007 privind funcționarea Secretariatului General al Guvernului, rezultă că cele două autorități nu se identifica.

Chiar dacă pe parcursul soluționării fondului litigiului Secretariatul General al Guvernului a devenit succesor al Agenției pentru Strategii Guvernamentale, totuși, acesta este subiect de drept distinct de Guvernul României, astfel încât dispozițiile art. 2 și 3 din H.G. nr, 405/2007 nu puteau fi avute în vedere în analiza

capacității juridice civile și la soluționarea excepției.

Analizând cererea de chemare în judecată din perspectiva obligațiilor ce se cer a fi stabilite în sarcina Guvernului României, instanța a reținut că acestea nu corespund capacității juridice administrative a Executivului, ca expresie a atribuțiilor și competențelor stabilite prin normele constituționale și cele ale legilor speciale de organizare și funcționare.

Un alt motiv de apel invocat de apelante s-a referit la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.pr.civ.

În speță, apelantele au invocat faptul că nu le-au fost comunicate și încheierile de amânare a pronunțării din 13.10.2011, 18.10.2011 și 25.10.2011, fiind încălcate dispozițiile imperative ale legii prin care sunt reglementate formele de procedură, cu violarea gravă și evidentă a dreptului ia apărare, a principiului egalității armelor, a contradictorialității și procesului echitabil, recunoscute oricărui pârât.

Curtea a constatat că potrivit prev. art. 105 C.pr.civ., „actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condițiile prevăzute de lege. Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până ia dovada contrarie." Orice nulitate virtuală, ce intră sub incidența acestui text de lege, poate fi constatată numai dacă există o încălcare a unei forme procedurale ce produce părții interesate o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului făcut cu neobservarea regulii de procedură.

În speță, nu s-a făcut dovada comunicării către apelante a încheierii de amânare a pronunțării, deci există o nerespectare a normei de procedură, care este invocată de partea interesată, în speță pârâții căzuți parțial în pretenții.

Cu privire la vătămarea procesuală, însă, Curtea a constatat că aceasta nu a fost dovedită.

Argumentul legat de adresa nr. xxx/2009 emisă de Serviciul de inspecție pentru Judecători din cadrul Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, nu poate fi considerat relevant; dincolo de caracterul de recomandare al unei astfel de adrese, aceasta nu poate adăuga la lege prin instituirea unui caz de nulitate acolo unde legea procesuală nu prevede o astfel de nulitate.

O altă critică adusă hotărârii apelate, este aceea că instanța de fond a trecut în mod nelegal la soluționarea fondului cererii fără a se pronunța asupra tuturor excepțiilor invocate în apărările formulate de pârâții Agenția pentru Strategii Guvernamentale și Guvernul României, fiind încălcate atât norme procesuale - art.137 și art.261 C.pr.civ., cât și norme de drept substanțial - cele ale Legii nr.8/1996, modificate și completate.

S-a constatat că apelantele au invocat nepronunțarea primei instanțe cu privire la : excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției pentru Strategii Guvernamentale, invocată prin întâmpinarea Agenției pentru Strategii Guvernamentale; excepția nulității acțiunii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, întemeiată pe dispozițiile art.161 alin. (1) C.pr.civ. și art.139 alin. (1) din Legea nr.8/1996, pentru lipsa mandatului special de reprezentare, invocată prin întâmpinarea Guvernului României.

Or, la termenul de judecată din 07.09.2010, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că a înțeles să se judece în calitate de pârât doar cu Guvernul României și Secretariatul General al Guvernului, iar nu și cu Agenția pentru Strategii Guvernamentale, care astfel a fost scoasă din cauză, ca efect al principiului disponibilității procesului civil.

Cât privește excepția nulității acțiunii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, întemeiată pe dispozițiile art.161 alin.(1) C.pr.civ. și art.139 alin. (1) din Legea nr.8/1996, pentru lipsa mandatului special de reprezentare, invocată prin întâmpinarea Guvernului României, Curtea a constatat că întâmpinarea a fost formulată de Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

Or, instanța de apel a admis excepția lipsei capacității de folosință a Guvernului în cauza de față, ceea ce înseamnă că orice act procesual făcut de aceasta este lovit de nulitate, inclusiv întâmpinarea prin care aceasta a invocat excepția respectivă.

Astfel, nu există nicio vătămare prin nesoluționarea unei excepții invocate de o parte cu privire la care s-a constatat lipsa capacității sale juridice de a sta în proces. În plus, s-a constatat o lipsă de consecvență în invocările apelantelor, care pe de o parte au susținut că Guvernul României nu poate sta în proces deoarece nu are capacitate juridică, pe de altă parte, se invocă vătămarea pentru nepronunțarea pe o excepție invocată de

acesta.

În ceea ce privește fondul cauzei, apelantele au invocat faptul că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a admis în parte acțiunea fără să fie argumentată această concluzie.

Apelantele au invocat faptul că, sub aspect procedural, acțiunile în constatare sunt inadmisibile atunci când partea poate cere realizarea dreptului (art. 111 C.pr.civ.).

Curtea a reținut că inadmisibilitatea cererii în constatare apare ca excepție procesuală atunci când reclamanta formulează doar un astfel de petit în constatare, dar nu și atunci când - situația cererii de față - cererea în constatare este însoțită de cererea în realizare (obligarea la despăgubiri), în această situație de fapt petitul în constatare fiind doar o etapă necesară pentru soluționarea celui în realizare, neobligând instanța să se pronunțe prin dispozitiv asupra acestuia; faptul că prima instanță a făcut acest lucru nu atrage însă inadmisibilitatea, câtă vreme era învestită și cu soluționarea acțiunii în realizare.

Apelantele au susținut că formularea capătului de cerere având ca obiect recunoașterea drepturilor morale și patrimoniale de autor asupra unei creații publicitare denotă că anterior nu a fost înregistrată opera originală de creație intelectuală care să beneficieze de protecția dreptului de autor, punând sub semnul întrebării condiția noutății și a individualității acesteia.

Curtea a reținut deja, cu ocazia soluționării excepției lipsei calității procesuale active, că potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică, nefiind necesară o operațiune materială de înregistrare într-un anumit registru public. Or, aducerea la cunoștință publică a operei s-a făcut prin depunerea de către reclamantă, a întregii documentații solicitate de autoritatea contractantă, inclusiv a operei publicitare create sub numele lui C.D.M. și cesionată reclamantei.

Apelantele au mai invocat faptul că pretinsa creație nu este rezultatul unei activități creatoare, fiind o reproducere a unui concept existent pe piață. Oferta prezentată de T. nu a făcut decât să respecte cerințele prevăzute în caietul de sarcini. Prezentarea cu panouri - înainte-după - nu este originală deoarece Agenția pentru Strategii Guvernamentale, în calitate de autoritate contractantă, a cerut-o. Apelantele au susținut că în opera invocată de reclamantă nu se regăsește nici un efort creativ, nicio amprentă a personalității autorului, nicio notă personală, respectiv o contribuție creatoare care să poată fi atribuită societății reclamante. Dimpotrivă, conceptul în discuție este prezent în publicitate în numeroase campanii. Marcarea iconică a unor situații asemănătoare sau diferite nu este sinonimă cu faptul creației unei opere originale, care dă naștere la drepturi exclusive, reglementate prin Legea nr.8/1996, modificată prin Legea nr.285/2004 privind dreptul de autor și drepturile conexe, în consecință societatea reclamantă neputând să le opună drepturi de autor de care nu beneficiază.

Curtea a constatat că acest argument este nefondat, deoarece trebuie făcută distincția între descrierea prin cuvinte a unei cerințe și prezentarea grafică a acesteia.

Astfel, oricât de sugestivă ar fi fost descrierea prin anunțul de licitație, nu se poate susține că această descriere ar fi distrugătoare de originalitate pentru orice reprezentare grafică ce ar fi fost depusă de orice candidat la licitație, ulterior; o altfel de interpretare ar duce la concluzia absurdă că descrierea din anunț ar împiedica orice concurent să invoce un drept de autor cu privire la prezentările grafice cu care concurează, deoarece „ideea" prezentării le-a fost sugerată de anunț; or, așa cum se cunoaște, în materia drepturilor de autor nu beneficiază de protecție ideea în sine, ci forma materială de manifestare a acesteia.

În plus, s-a constatat că anunțul primei licitații, anunțul de participare pentru procedura de achiziție publicat pe SEAP în data de 17.07.2007 cu nr. 23704 nu cuprindea drept cerință ce să fie prevăzută în caietul de sarcini, prezentarea cu panouri - înainte-după; această cerință apare însă abia în cuprinsul invitației de participare din 14.11.2007. În cuprinsul acestei ultime invitații, se menționează că „s-au menținut specificațiile tehnice ale anunțului de participare nr. 23704 publicat în data de 17.07.2007, respectiv - „Conceptul va trebui să marcheze iconic diferența semnificativă între situația pre-finanțare și cea post-finanțare";Curtea a constatat însă că mențiunea „Conceptul va trebui să marcheze iconic diferența semnificativă între situația pre-finanțare și cea post-finanțare" este adăugată în noiembrie 2007, nefiind probată susținerea pârâtelor în sensul contrar.

Ceea ce s-a analizat în concret a fost dacă grafic între reprezentările grafice folosite de reclamantă și cele folosite de pârâte există o similaritate, care este gradul acestei similarități și dacă asemănările sunt întâmplătoare sau nu.

Curtea a constatat deosebit de concludentă proba cu raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, realizată de specialistul desemnat conform art. 201 alin. (3) C.pr.civ., care a stabilit că opera creată de reclamantă este originală; cea de-a doua operă de artă este 100 % similară cu prima, pe dimensiunea concept și strategie, iar pe dimensiunea vizuală grafică este similară în proporție de 90 %; din punct de vedere al textului, între cele două opere există o similitudine în proporție de 80%; din punct de vedere al campaniei receptată de cei cărora le este adresată, este percepută la fel, cu același tip de mesaj, fiind însă folosite alte cuvinte.

Faptul că pârâtele nu aveau o obligație contractuală de confidențialitate nu înlătură faptul că acestea aveau obligația generală, conform Legii nr. 8/1996, să se abțină de la orice faptă de încălcare a dreptului de autor.

Nici faptul că nu s-a dovedit că pârâtele au urmărit avantaje materiale proprii nu este relevant în materia drepturilor de autor, pentru a se constata încălcarea acestuia nefiind necesar a se dovedi că cel care le încalcă obține și un folos material ca urmare a încălcării produse.

Apelul reclamantei a privit exclusiv respingerea capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor.

Apelanta-reclamantă, în calitate de autor al operei publicitare destinate realizării unei campanii naționale de informare publică privind accesarea fondurilor europene, calitate pe care însăși instanța de fond a reținut-o, are dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa, astfel cum prevede și art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, iar în caz de încălcare, are dreptul la repararea prejudiciului,

S-a arătat că nu există în legislația actuală criterii sau praguri minime sau maxime de acordare a despăgubirilor materiale sau morale, în materia proprietății intelectuale, astfel că instanța a procedat la evaluarea cuantumului acestora prin raportare la petit, la amploarea încălcării produse, la practica judiciară. Astfel, fără a exista un criteriu matematic de stabilire (criteriile invocate de reclamantă cu privire la valoarea contractului de achiziție publică fiind nerelevante deoarece nu se poate stabili o legătură cuantificabilă între profitul pârâtelor și valoarea contractului de achiziție-valoare ce implică și alte costuri în afara reprezentărilor grafice), Curtea a apreciat că un cuantum de 10 % din suma solicitată de către reclamantă cu titlu de daune este suficient pentru acoperirea pagubei, fără a deveni o îmbogățire iară justă cauză a reclamantei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Reclamanta, prin recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul obligării la plata de despăgubiri de 430.000 lei.

Prin dezvoltarea motivului de recurs, s-a arătat că instanța, deși pleacă de la o premisă corectă, ajunge la o concluzie greșită. Astfel, instanța trebuia să constate că valoarea prejudiciului învederat nu a fost contestată.

De asemenea, instanța nu reușește să dea o explicație suficientă sau măcar lămuritoare asupra a ceea ce consideră că  „ar implica și alte costuri în afara reprezentărilor grafice”.

Tot legat de înlăturarea criteriului de cuantificare a prejudiciului, valoarea contractului de achiziție publică, s-a arătat că motivarea acestui considerent lipsește.

S-a mai arătat că nu se înțelege de ce acordarea de daune morale, pentru acoperirea unei pagube dovedite și mai ales necontestate de către partea potrivnică ar avea o legătură cu instituția și principiul îmbogățirii fără justă cauză.

În lipsa solicitării de dezdăunare pentru un prejudiciu material, se impunea repararea în integralitatea prejudiciului solicitat, respectiv cel moral, în cuantumul apreciat ca fiind suficient și rezonabil, cerut, dovedit și necontestat pe parcursul procesului.

Cele învederate dovedesc greșita aplicare a legii de către instanța de apel.

Recurenta a arătat că este imposibil de înțeles criteriul potrivit căruia instanța de apel, respingând pretențiile solicitate cu titlu de daune morale, a admis procentul de 10% din suma solicitată.

Pârâtul Secretariatul General al Guvernului, prin recursul întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5, 7 și 9 C.pr.civ., a solicitat respingerea acțiunii formulate.

Un prim motiv de recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin. (2) C.pr.civ., prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civ.

Astfel, deși s-a solicitat expres prin cererea de apel, în condițiile art.295 alin. (2) C.pr.civ., atât refacerea expertizei efectuate de prima instanță în temeiul art.201 alin.(3) (în condițiile în care această probă a fundamentat sentința atacată, având un rol determinant), dar și administrarea unor probe noi, în sensul efectuării unei constatări tehnico-științifice de către Oficiului Român pentru Drepturile de Autor cu privire la caracterul original al produselor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, conform dispozițiilor art.138 alin.(1) lit. k) din Legea nr.8/1996, instanța de apel a ignorat cererea, procedând la soluționarea cauzei, pe baza acelorași concluzii ale specialistului desemnat și care fuseseră criticate.

În condițiile în care administrarea acestei probe la instanța de fond a fost realizată fără participarea reprezentanților instituției pârâte, care nu au fost informați și nu le-au fost comunicate acte de procedură în acest sens, neavând posibilitatea de a pune la rândul lor întrebări ori de a formula obiecțiuni, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului contradictorialității, instanța de apel avea posibilitatea de a dispune refacerea expertizei, potrivit art.295 alin. (2) C.pr.civ. dar și administrarea unor probe noi.

Instanța de apel nu a arătat de ce proba cu expertiză nu este utilă și concludentă soluționării cauzei, ceea ce afectează hotărârea pronunțată deopotrivă de viciul nemotivării în sensul art.304 pct.7 C.pr.civ., dar și de încălcarea principiului dreptului de apărare, din această perspectivă fiind incidente dispozițiile 304 pct. 5 C.pr.civ., care sancționează și nerespectarea unor reguli de bază ale procedurii jurisdicționale.

O altă critică adusă hotărârii atacate, a fost aceea că s-a trecut în mod nelegal la soluționarea fondului cererii fără a se pronunța asupra tuturor excepțiilor invocate în apărările formulate de instituțiile pârâte,fiind încălcate atât norme procesuale - art.137 și art.261 C.pr.civ., cât și norme de drept substanțial - cele ale Legii nr.8/1996, modificate și completate.

Acest motiv subzistă, deși a fost invocat și în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1826 din 26.10.2011 pronunțată de instanța de fond, întrucât neregularitatea sesizată nu a fost înlăturată nici de instanța de apel.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Strategii Guvernamentale, argumentul instanței, fundamentat pe principiul disponibilității și precizarea de acțiune a reclamantei făcută la termenul din 07.09.2010, nu poate fi reținut întrucât modificarea cadrului procesual a intervenit prin efectul legii, iar nu prin voința părților, Secretariatul General al Guvernului fiind continuatorul Agenției pentru Strategii Guvernamentale, astfel încât actele procedurale ale acestei pârâte nu puteau fi înlăturate.

Eroarea instanței de apel, care nu este una specializată în drept public administrativ, a fost generată de poziția procesuală a Secretariatului General al Guvernului care, după reorganizarea Agenției pentru Strategii Guvernamentale, a stat în proces atât în nume propriu, în calitate de continuator al acesteia, cât și în calitate de reprezentant legal al Guvernului României.

Față de împrejurarea că apelul fusese declarat de Secretariatul General al Guvernului, iar dispozițiile art.294 alin.(1) și art.295 alin.(1) C.pr.civ. permiteau invocarea excepțiilor în considerarea efectului devolutiv al apelului, refuzul instanței de apel de a analiza aceste apărări și de a soluționa excepțiile invocate nu are nicio justificare.

Instanța, nu putea refuza analiza și soluționarea excepției nulității acțiunii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Din această perspectivă s-a  învederat că analizând acțiunea introductivă, reiese faptul că aceasta a fost formulată de S.C. A.C. S.R.L. prin L.L., în calitate de reprezentantă a reclamantei S.C. T. S.R.L. însă, fără a fi făcută dovada existenței mandatului special de reprezentare.

De  asemenea, potrivit dispozițiilor art.34 din Decretul nr.31/1954, în cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosință și, implicit, capacitatea de exercițiu sunt limitate de principiul specializării, acestea neputând dobândi și exercita drepturi care exced scopului în vederea căruia au fost create. în acest sens, nu era și nu putea fi probată încadrarea obiectului de activitate al S.C. A.C. S.R.L. în clasa 7411 - Activități de justiție, potrivit prevederilor H.G. nr.656/1997 privind aprobarea Clasificării activităților din economia națională - CAEN, astfel încât această societate comercială nici nu ar fi putut dobândi legal calitatea de reprezentantă, în sensul dispozițiilor art.67 și urm. C.pr.civ., a reclamantei S.C. T. S.R.L.  Aceste susțineri au fost confirmate ulterior prin semnarea actelor procedurale ce au urmat, inclusiv a cererii de apel, de către avocat, fără a se acoperi, însă, neregularitatea procedurală sesizată prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei.

În ce privește calitatea procesuală pasivă a Agenției pentru Strategii Guvernamentale și, pe cale de consecință, a Secretariatului General al Guvernului, s-a arătat că instituția pârâtă nu a folosit niciodată creația publicitară a reclamantei, contrar susținerilor neprobate ale reprezentanților acesteia și nici nu a pretins că ar ti creatoare a operei în discuție.

Crearea și publicarea machetelor publicitare în presa scrisă privind accesarea fondurilor europene la care reclamanta face referire în susținerea pretențiilor de despăgubire nu a fost realizată de Agenția pentru Strategii Guvernamentale, ci de S.C. ARS A. S.A. în conformitate cu obligațiile asumate de aceasta prin contractul de prestări servicii nr.2x din 07.12.2007.

Conform clauzelor acestui contract, prestatoarea S.C. ARS A. S.A. s-a obligat să creeze și să difuzeze machete pentru presa scrisă privind accesarea fondurilor europene contra prețului plătit de beneficiara Agenția pentru Strategii Guvernamentale.

Deși în susținerea apărărilor au fost depuse la dosarul cauzei toate aceste dovezi, inclusiv contractul de prestări servicii nr.2x din 07.12.2007, instanța a trecut sub tăcere această împrejurare, lăsând nesoluționată, printr-un artificiu procedural excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției pentru Strategii Guvernamentale.

Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția din dispozitiv ori cuprinde motive contradictorii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ.

Instanța, deși face distincția necesară „între descrierea prin cuvinte a unei cerințe și prezentarea grafică a acesteia" și apreciază corect că „nu beneficiază de protecție ideea în sine, ci forma materială de manifestare a acesteia", concluzionează total eronat că autoritatea achizitoare ar fi folosit „pentru exemplificarea anunțului reluat, reprezentări grafice ce erau similare cu cele depuse de reclamantă în sprijinul candidaturii sale". Ori, nu numai că o asemenea concluzie este contradictorie și nu are sprijin în materialul probator aflat la dosar, dar este de notorietate că procedurile de achiziție publică stabilite prin dispozițiile O.UG. nr.34/2006 și H.G. nr.925/2006 nu prevăd utilizarea vreunor reprezentări grafice la publicarea anunțurilor, cerințele impuse operatorilor economici fiind precizate exclusiv în formulare tipizate, a căror formă este strict reglementată prin Ordinul ANRMAP nr. 155/2006 privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziție publică.

În speță, nici caietul de sarcini și nici anunțul în urma căruia a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.2x din 07.12.2007 cu S.C. ARS A. S.A. nu au avut reprezentări grafice. Dimpotrivă, obiectul contractului l-au constituit tocmai „servicii de creație, redactare și difuzare în presa scrisă a unei machete de presă, de dimensiunea unei jumătăți de pagină de ziar. cu informații despre accesarea fondurilor europene", fiind imposibilă obiectiv publicarea anticipată de către autoritatea contractantă creații ori a vreunei reprezentări grafice ce se urmărea a fi achiziționată.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., respectiv art.4 alin.(1) și art.139 din Legea nr.8/1996 și art.998-999 C.civ.

Din analiza considerentelor deciziei atacate reiese că instanța a prezumat calitatea apelantei-reclamante S.C. T. S.R.L. de autor al operei, conform dispozițiilor art.4 alin.(1) din Legea nr.8/1996. Însă această prezumție nu putea să fie operantă, câtă vreme tocmai actele depuse de reprezentantul S.C. T. S.R.L. făceau dovada contrară. Astfel, S.C. T. S.R.L, a încheiat la data de 02.01.2007 cu S.C. C.C. S.R.L. un contract de management, iar nu de cesiune drepturi de autor, clauzele acestuia privind organizarea, conducerea și gestionarea activității. Contractul de cesiune drepturi de autor nr. x din 03.01.2007 a fost încheiat ulterior între C.D.M. și S.C. C.C. S.R.L., fiind prevăzut expres de această dată că este încheiat în baza Legii nr.8/1996.

Prin urmare, în afara faptului că cele două tipuri de contracte sunt diferite, iar în lipsa vreunei mențiuni exprese nu putea fi prezumată transmiterea drepturilor de autor către apelanta-reclamantă S.C. T. S.R.L., se impunea observat că, sub aspect temporal, contractul de cesiune a drepturilor de autor încheiat dl. M.C.D. și S.C. C.C. S.R.L. nu exista la data semnării contractului de management.

Ori, în aceste condiții nu putea să opereze prezumția întemeiată pe dispozițiile art.4 alin.(1) din Legea nr.8/1996, apelanta-reclamantă S.C. T. S.R.L. neavând cum să dobândească de la S.C. C.C. S.R.L. drepturi de autor pe care aceasta din urmă nici nu le avea în patrimoniu la 02.01.2007, iar transmiterea nu putea să opereze în baza unui contract de management.

Din considerentele deciziei civile nr.4A din 15.01.2013 reiese că nu a fost analizată niciuna dintre condițiile răspunderii civile pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a autorității pârâte.

Așa cum s-a mai arătat, crearea și publicarea machetelor publicitare în presa scrisă privind accesarea fondurilor europene la care reclamanta face referire în susținerea pretențiilor de despăgubire nu a fost realizată de Agenția pentru Strategii Guvernamentale, ci de S.C. ARS A. S.A., în conformitate cu obligațiile asumate de aceasta prin contractul de prestări servicii nr.2x din 07.12.2007. Conform clauzelor acestui contract, prestatoarea S.C. ARS A. S.A. s-a obligat să creeze și să difuzeze machete pentru presa scrisă privind accesarea fondurilor europene contra prețului plătit de autoritatea contractantă beneficiară - Agenția pentru Strategii Guvernamentale.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, a reținut următoarele:

Reclamanta invocă în temeiul pct.9 al art.304 C.pr.civ. modalitatea nelegală a instanței superioare de fond de cuantificare a prejudiciului moral solicitat.

Prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce el diferă de la persoană la persoană (fizică sau juridică) în funcție de circumstanțele concrete al fiecărui caz. De aceea nici Curtea Europeană, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate,

Astfel, nu poate fi primit argumentul recurentei potrivit căruia instanța trebuia să constate că valoarea prejudiciului învederat este valoarea contractului de achiziție publică întrucât intimatul nu a contestat-o.

A raționa în sensul celor solicitate presupune a admite ideea că persoana ce a fost supusă unui prejudiciu moral poate determina ea însăși întinderea prejudiciului, ceea ce este contrar practicii C.E.D.O., în caz contrar, aprecierea subiectivă a persoanei interesate putând duce la o îmbogățire fără justă cauză. Nu subzistă nici susținerea că prejudiciul solicitat nu a fost contestat de intimat câtă vreme acesta a contestat pe tot parcursul procesului, inclusiv prin dezvoltarea motivelor de recurs, calitatea intimatei de autoare a operei.

O altă critică se referă la absența motivării instanței în ceea ce privește acordarea unui procent de 10% din valoarea solicitată.

Contrar opiniei recurentei, instanța a arătat de ce a apreciat că un procent de 10% este suficient pentru acoperirea pagubei, fără a deveni o îmbogățire fără justă cauză, astfel cum rezultă din expunereacursului procesului: "nu există în legislația actuală criterii sau praguri minime sau maxime de acordare a despăgubirilor morale în materia proprietății intelectuale, astfel că instanța urmează să procedeze la evaluarea cuantumului acestuia prin raportare la petit, la amploarea încălcării produse, la practica judiciară".

Cât privește cuantumul stabilit, fiind vorba de o critică de netemeinicie, acesta nu poate face obiect al recursului, dat fiind prevederile art.304 alin. (1) C.pr.civ., ce permit modificarea sau casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.(1) C.pr.civ., reținând că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de Secretariatul General al Guvernului, Înalta Curte a reținut caracterul nefondat al acestuia pentru considerentele ce succed.

Art.304 alin.(1) C.pr.civ. permite modificarea sau casarea unor hotărâri numai pentru motive de nelegalitate. Și aceasta întrucât pct.10 și pct. 11 ale art.304 C.pr.civ. ce vizau aspecte de netemeinicie ale hotărârilor judecătorești supuse recursului, au fost abrogate prin art. I pct.111 și, respectiv art. I pct.112 din O.U.G. nr.219/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14.07.2005.

Drept urmare criticile referitoare la neadministrarea în apel a unei noi expertize, urmare a faptului că expertiza efectuată la prima instanță de fond, întocmită fără participarea reprezentantului recurentului, nu a fost comunicată precum și a faptului că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de efectuare a expertizei, nu pot face obiect al recursului întrucât reprezintă un aspect de netemeinicie. Similar, nu pot face obiect al recursului nici criticile referitoare la greșita apreciere a probelor, (pct.10 când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii; pct. 11 când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate).

Cum recurenta invocă încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil - dreptul la apărare și cel al contradictorialității - cu referire doar la aspectele de temeinicie, Înalta Curte constată că nu are a se pronunța asupra acestora, față de soluția pronunțată asupra criticilor de netemeinicie.

Contrar opiniei recurentului, instanța superioară de fond s-a pronunțat corect asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției pentru Strategii Guvernamentale cu referire la respectarea principiului disponibilității.

Astfel, la termenul de judecată de la 7.09.2010, reclamanta a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu doar cu Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului.

Față de precizările formulate, prima instanță de fond a emis mai multe adrese către Secretariatul General al Guvernului în vederea clarificării aspectelor referitoare la cadrul procesual, clarificare ce a intervenit la 11.01.2011, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la această dată a Tribunalului București, când s-a luat act de precizarea făcută de reclamantă la 7.09.2010.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost semnată de unul dintre administratorii societății, S.C. A.C. S.R.L., reprezentată de L.L.F. Această calitate rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București. Fiind vorba de o societate cu răspundere limitată, în al cărui act constitutiv este menționat numele reprezentantului societății, în conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. e) din Legea societăților nr.31/1990, rezultă că nu sunt incidente dispozițiile art.161 alin. (1) C.pr.civ., invocate de recurent.

Cu alte cuvinte, acțiunea a fost pornită de titularul dreptului de autor, prin reprezentantul său statutar, administratorul societății, în condițiile art.139 alin.(1) din Legea nr.8/1996.

Drept urmare, toate criticile vizând lipsa capacității de exercițiu a S.C. A.C. S.R.L., cu referire la principiul specializării sunt, de asemenea, nefondate, dat fiind calitatea sa de administrator al societății reclamante.

Osebit de aceasta, reclamanta a mandatat un avocat, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială emisă la 20.12.2007, anterior depunerii cererii introductive de instanță la 21.12.2007, astfel încât și în ipoteza antamată de reclamant, lipsa calității de reprezentant, complinirea lipsei s-a făcut prin mandatul special de reprezentare dat avocatului, conform art.161 alin. (1) C.pr.civ.

Recurenta a susținut lipsa calității procesuale pasive a Agenției pentru Strategii Guvernamentale și, urmare a reorganizării agenției, lipsa calității procesuale pasive a Secretariatului General al Guvernului, deoarece crearea și publicarea machetelor publicitare la care face referire reclamanta a fost realizată de S.C. A.A. S.A., în conformitate cu obligațiile asumate de aceasta prin contractul de prestări servicii nr.2x din 7.12.2007.

Contrar opiniei recurentului, campania de publicitate media destinată accesării fondurilor publice europene a fost declanșată de Agenția pentru Strategii Guvernamentale, astfel cum rezultă din anunțul de deschidere a procedurii achiziției publice, situație de fapt necontestată de recurentă, în etapa devolutivă a apelului.

De altfel, pe toate anunțurile publicitare apare mențiunea „Campanie inițiată de Guvernul României".

Recurenta invocă motivul prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ., apreciind că instanța, deși face distincția necesară între descrierea prin cuvinte a unei cerințe și prezentarea sa grafică, apreciind corect că nu beneficiază de protecție ideea în sine ci forma materială de   manifestare a acesteia, concluzionează eronat că autoritatea achizitoare ar fi folosit reprezentări grafice similare cu cele depuse de reclamanta în sprijinul candidaturii sale. Cu referire la această critică se arată că această concluzie nu are sprijin material probator, ceea ce semnifică solicitarea de reanalizare a probelor administrate în etapele procesuale anterioare. Așa cum deja s-a arătat, criticile de netemeinicie nu pot face obiect al recursului.

Pe fondul cauzei se invocă, aplicarea greșită a dispozițiilor art.4 alin.(1) și art.139 din Legea nr.8/1996 raportat la art.998-999 C.civ.

S-a arătat că instanța a prezumat greșit calitatea reclamantei de autor al operei deoarece cesionara, S.C. C.C. S.R.L. la 2.01.2007 nu avea acest drept în patrimoniu, drept dobândit abia la 3.01.2007.

Critica este vădit nefondată câtă vreme potrivit art.4 alin. (1) din Legea nr.8/1996 se prezumă a fi autor, până la proba contrarie, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată.

Or, la 28.02.2007, ulterior încheierii contractelor invocate de recurentă, reclamantă-intimată a depus la sediul Agenției pentru Strategii Guvernamentale opera publicitară creată - grafică și verbală - creație sub numele lui M.D.C.

De menționat că managerul de creație indicat în contractul de management este tot M.D.C.

Cu privire la greșita aplicare a art.139 din Legea nr.8/1996 și art.998-999 C.civ., se reține că și această critică este nefondată.

Opera creată, conform probei relevante administrată în cauză, expertiza tehnică de specialitate, este

originală.

A îmbrățișa susținerea recurentului referitoare la faptul că opera grafică și verbală executată nu face decât să reproducă cerințele achiziției publice lansate, împrejurare distructivă de originalitate, ar presupune că orice operă comandată nu poate avea amprenta proprie a artistului. Esența creației artistice este aceea că pornind de la o temă dată, creatorul o interpretează, abordează și o materializează distinct de ceilalți creatori, posibilitățile de abordare și prezentare fiind infinite.

Reclamantul a pretins despăgubiri pentru repararea unor daune morale câtă vreme se indică, cu referire la dispozițiile art.139 alin.(1) și (2) cu referire la art.10 lit. a) și b) din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, încălcarea unor valori legale, nepatrimoniale și morale. Drepturile protejate de lege au fost lezate prin conduita recurentului, garant al legalității în toate domeniile vieții sociale, culturale și economice, de a permite folosirea operei protejate într-o campanie publică națională, fără consimțământul autorului, valori nepatrimoniale care, altfel, ar rămâne grav compromise, formale, chiar ipotetice.

Pentru repararea acestui prejudiciu, daunele morale trebuie justificate, iar nu dovedite.

Drept urmare criticile referitoare la nerealizarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sunt vădit nefondate.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.(1) C.pr.civ., a respins recursul față de împrejurarea că nu sunt incidente motivele de modificare indicate, pct.5, 7 și 9 ale art. 304 C.pr.civ.