ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4743/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Prin Sentința nr. 4420

din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de

obligare a A.N.V. la plata sumei de 8.348.865 lei și a respins acțiunea astfel

cum a fost formulată și precizată de reclamanta SC G.R. SRL în contradictoriu

cu pârâții A.N.A.F. – D.G.S.C. și A.N.V. – D.R.A.O.V. București – Serviciul A.F.V.

- Inspecția Mărfuri Accizate, ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei sentinței a declarat recurs reclamanta SC G.R. SRL, invocând prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv interpretarea greșită a dispozițiilor

legale incidente în cauză.

Prin

Decizia nr. 1252 din 7 martie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de SC G.R. SRL împotriva

Sentinței nr. 4420 din 9 noiembrie 2010, ca nefondat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că în mod corect instanța

de fond a constatat că reclamanta nu a efectuat o plată dublă, întrucât

obligația de plată a accizelor stabilite în sarcina acesteia s-a făcut în

considerarea faptului că societatea a dedus din totalul accizelor datorate corespunzător

livrărilor de produse din tutun în cursul unei luni, accizele din facturile în

roșu, diminuându-se baza de impunere cu valoarea acestor facturi.

Prin

întocmirea și includerea facturilor în roșu în jurnalele de vânzări s-a urmărit

diminuarea bazei de impozitare, atât a T.V.A., cât și a accizelor iar prin

înregistrarea în contabilitate a valorii accizelor în roșu,

recurenta-reclamanta și-a dedus fără drept din totalul accizei datorate în

cursul unei luni acciza aferenta „retururilor'' diminuând acciza de plată și

celelalte taxe și contribuții, și în acest mod a încălcat dispozițiile art. 138

C. fis. care reglementează ajustarea bazei de impozitare.

În

concluzie, fiind în discuție deducerea nelegală a accizei pentru motivele

arătate nu se poate reține că s-a efectuat o plată dublă așa cum susține

recurenta-reclamantă fiind vorba de două operațiuni cu produse din tutun supuse

reglementărilor fiscale.

2.

Contestația în anulare

Împotriva

Deciziei nr. 1252 din 7 martie 2012 a formulat contestație în anulare SC G.R.

SRL Ilfov, în temeiul art. 318 C. proc. civ., susținând că instanța de recurs

nu a analizat în nici un fel probele aflate la dosarul cauzei și, mai mult, din

motivarea realizată rezultă că a intervenit o eroare materială.

În

dezvoltare, contestatoarea a arătat că eroarea materială ce stă la baza pronunțării

deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă din însăși concluzia că

„nu se poate reține efectuarea unei plăți duble”, ceea ce denotă omisiunea de a

analiza ordinele de plată și extrasele de cont aflate la pag.53 - 62 din dosarul

instanței.

Din

întreg materialul probator, afirmă contestatoarea, rezultă că a achitat acciza aferentă

produselor returnate în antrepozitul fiscal de două ori, respectiv la a doua eliberare

în consum și ca efect al emiterii deciziei de impunere.

3.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând

decizia instanței de recurs prin prisma motivului invocat de contestatoarea SC

G.R. SRL, Înalta Curte, constată că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor

art. 318 C. proc. civ., prima ipoteză.

Potrivit

reglementării invocate, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (…)”.

Conturând

presupusa greșeală materială, contestatoarea a susținut, în esență, că aceasta

ar consta în „omisiunea analizării probelor doveditoare ale încălcării principiului

evitării dublei impuneri”, prin neobservarea ordinelor de plată și extraselor

de cont aflate la dosarul de fond.

În

doctrina relevantă procesual civilă, sintagma „greșeală materială” a fost analizată

prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că vizează erori cu

caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă ori se omit date materiale

importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii

probelor administrate.

Or,

aspectul invocat prin contestația în anulare de față a fost analizat și dezlegat

pe baza înscrisurilor existente la dosar, atât de curtea de apel, cât și de instanța

de recurs.

Validând

raționamentul primei instanțe și, implicit, al fiscului instanța de recurs a

considerat că deducerea sumei de 4.428.397 lei reprezentând accize pentru țigarete

primite în antrepozit în perioada decembrie 2004 - decembrie 2006 nu a fost legală

pentru că, în esență, operațiunea de distrugere a țigaretelor consemnată în

cele 8 procese verbale de distrugere nu s-a derulat sub controlul autorității

fiscale.

Ca

urmare, nu există o dublă plată a accizelor pentru aceeași marfă, iar considerentele

reproduse rezumativ la pct. 2 al acestei decizii demonstrează că nu poate fi

vorba de o eroare materială.

În

realitate, ceea ce urmărește contestatoarea prin exercitarea căii de atac extraordinare

de retractare de față este tocmai repunerea în discuție a acestui motiv de recurs

și reevaluarea ansamblului probator, ceea ce are semnificația unui recurs la

recurs.

Nu

în ultimul rând, Înalta Curte, observă că ordinele de plată și extrasele de cont

de la filele 53 - 62 din dosarul de fond (unele în dublu exemplar) nu au aptitudinea

de a-i susține concluzia, în contextul în care nu a solicitat efectuarea unei expertize

fiscale pentru verificarea corespondenței dintre cantitatea de țigarete

eliberată spre consum din antrepozitul fiscal și acciza aferentă.

Conchizând,

Înalta Curte reține că potrivit jurisprudenței C.E.D.O., doar erorile de fapt

care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot

justifica o derogare de la principiul securității juridice, pe motiv că nu a

fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac.

În

lipsa unei circumstanțe substanțiale și imperative de natură să justifice redeschiderea

procesului judecat irevocabil, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă,

în contextul în care chestiunea presupusei duble impozitări a fost analizată de

ambele instanțe de judecată (fond și recurs).

Văzând

și dispozițiile art. 319 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de SC G.R. SRL Ilfov împotriva Deciziei nr. 1252 din 7

martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 martie 2013.