ÎCCJ, decizie (scj.ro #85358)

Persecutat

politic. Cumulul drepturilor bănești cuvenite ca veteran de război

Legislația în vigoare nu exclude dreptul persoanei aflate

în una din situațiile pe care le reglementează, de a cere și obține, în același

timp, recunoașterea calității de veteran de război și de persoană

persecutată politic, putând cumula drepturile bănești

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.1573 din 15 aprilie 2003

)

T.I.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii  Bihor, să se

dispună anularea hotărârii nr.1996 din 20 august  2002, emise de către

Comisia  pentru aplicarea Legii nr.189/2000, și obligarea pârâtei să-i

recunoască calitatea de beneficiar al OG nr.105/1999 pe întreaga perioadă în

care a fost refugiat, respectiv 1 octombrie 1940 – 6 martie 1945.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că: este pensionar și veteran de

război; a participat la război în perioada septembrie – octombrie 1944, după

care a fost deconcentrat; la data de 14 martie 1945 a fost concentrat din nou

până la 9 mai 1945; deși a prezentat comisiei actele doveditoare, prin

hotărârea atacată i s-a stabilit o perioadă de refugiu mai mică decât cea reală

și îndemnizația acordată este  inferioară  celei de care beneficiază

foștii colegi, care au depus cererea imediat după publicarea legii.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr.548/CA din 21 octombrie 2002, a

admis acțiunea, a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicțional

și a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

OG nr.105/1993,  aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, pentru perioada 11 octombrie 1940 – 6 martie 1945,

sens în care  va emite o nouă decizie.

Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor

susținând că în mod greșit s-a admis acțiunea, reținând eronat că pentru

perioada în care reclamantul a participat pe front, poate beneficia de

îndemnizația prevăzută de Legea nr.189/2000.

Critica nu este întemeiată.

Legislația română nu exclude dreptul persoanei aflate în una din situațiile pe

care le reglementează, de a cere și obține, în același timp,

recunoașterea  calității de veteran de război și de persoană refugiată.

Potrivit art.12 alin.2 din Legea nr.44/1944, în cazurile în care  una și

aceeași persoană se încadrează în categoria de veteran de război, cât și în

aceea  de fost deținut politic sau deportat, inclusiv prizonier de război

în fosta URSS, luat după 23 august 1944 sau, deși  declarat înainte de

această dată, a fost reținut după data armistițului, beneficiază

cumulativ de drepturile bănești pe perioadele corespunzătoare calității avute,

cu condiția ca perioadele să fie distincte.

In conformitate cu norma înscrisă în alineatul următor, persoana prevăzută la

alineatul precedent nu poate  cumula celelalte drepturi, altele decât cele

bănești, dar va avea dreptul să opteze pentru cele mai avantajoase sau, după

caz, să le obțină pe cele care nu sunt  prevăzute în prezenta lege, dar

sunt recunoscute  prin lege pentru cealaltă categorie sau celelalte

categorii în care se încadrează.

Prin hotărârea nr.1996 din 20 august 2002, Comisia constituită pentru aplicarea

Legii nr.189/2000 a recunoscut reclamantului Trifa Ilie calitatea  de

persoană care a fost strămutată în altă localitatea decât cea de domiciliu în

perioadele 11 octombrie  1940 – 31 august 1944, 2 noiembrie 1944 – 31

ianuarie 1945, care totalizează 4 ani o lună și 19 zile.

Nu s-a luat în calculul perioadelor de strămutare, lunile în care fiind

concentrat, reclamantul s-a aflat pe front, astfel cum rezultă din certificatul

nr.67.117 din 28 aprilie 1998, eliberat de Ministerul Apărării Naționale.

Interpretând  în mod corect prevederile legale mai sus enunțate, care

interzic cumulul altor drepturi decât celor bănești, prima instanță a admis

acțiunea și a anulat parțial actul administrativ  cu consecința obligării

pârâtei să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr.105/1999,

pe întreaga perioadă de refugiu din motive etnice.

Ca atare, recursul a fost respins ca nefondat