ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 133/2019

HOTĂRÂRE
18.01.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 133/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate la data de 19.06.2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018, de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, referitor la Cererea nr. x/15.06.2018, A. și B., acționare la S.C. C. S.A., în temeiul art. 7

1

din O.U.G. nr. 116/2009 și art. 61 C. proc. civ., au formulat cerere de intervenție cu privire la Cererea nr. x/15.06.2018 de îndreptare eroare materială depusă de S.C. C. S.A., prin care s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu și respingerea cererii ca nelegală, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 89/2018 din 10 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, s-a anulat ca netimbrată cererea de intervenție formulată de intervenienta A., nr. 15387/19.06.2018.

S-a dispus introducerea în cauză a semnatarului cererii de depunere și menționare documente, D., și s-a constatat că procedura de citare cu acesta este realizată, acesta fiind prezent în sală.

S-a admis cererea de intervenție a intervenientei B., nr. 15288/18.06.2018.

S-a admis excepția lipsei calității de reprezentant al societății a semnatarului cererii de depunere și menționare documente.

S-a admis excepția inadmisibilității cererii de depunere și menționare documente (îndreptare eroare materială în Registrul Comerțului cu privire la înregistrarea hotărârii AGA din 31.08.2016), nr. 15217/15.06.2018.

S-a respins cererea de depunere și menționare documente (îndreptare eroare materială în Registrul Comerțului cu privire la înregistrarea hotărârii AGA din 31.08.2016), nr. 15217/15.06.2018.

A fost obligat petentul D. la plata sumei de 3882,69 RON către S.C. C. S.A.

Împotriva Sentinței nr. 89/2018 din 10 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a declarat apel pârâtul D.

În fața instanței de apel, au formulat cerere de intervenție în interes propriu petenții E. și F., prin care au solicitat anularea Cererii nr. x/15.06.2018.

Prin încheierea din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de petenții E. și F., ca inadmisibilă.

În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că în raport cu dispozițiile art. 61 - 62 C. proc. civ. și având în vedere că intimata-pârâtă S.C. C. S.A. și-a exprimat poziția cu privire la cererea de intervenție, în sensul că nu este de acord cu formularea acesteia în faza de judecată a apelului, cererea este inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 12 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, au declarat recurs intervenienții E. și F., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat casarea încheierii recurate și admiterea cererii de intervenție principală.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenții au arătat că, prin încheierea recurată, instanța a respins cererea de intervenție, reținând lipsa acordului expres al celorlalte părți, respectiv a apelantului-reclamant, D. și a intimatei-pârâte, C. S.A.

Apreciază recurenții că încheierea este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 62 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că acestea nu se aplică izolat, ci doar coroborat cu dispozițiile art. 13 același cod, care reglementează dreptul la apărare, precum și cu dispozițiile art. 8 C. proc. civ., care reglementează principiul egalității.

Au mai arătat recurenții că aplicarea greșită a dispozițiilor art. 62 alin. (3) C. proc. civ. a condus la încălcarea gravă a dispozițiilor art. 13 același cod, care reglementează expres dreptul la apărare în fața instanței de judecată (indiferent că este vorba despre prima instanță sau de instanța de apel), întrucât instanța de apel a apreciat că dreptul acestora de a interveni în proces depinde de voința altor părți.

Acest lucru este de natură a transforma dreptul de intervenție într-un drept teoretic și iluzoriu, fiind lăsat la voința discreționară a părților, limitând astfel terților posibilitatea de a formula pretenții proprii și de a interveni în apel, cu atât mai mult, având în vedere că această cale de atac are caracter devolutiv, la fel ca și acțiunea în primă instanță.

De asemenea, au susținut recurenții că încheierea recurată este nelegală, fiind pronunțată atât cu încălcarea dreptului la apărare cât și cu încălcarea principiului egalității, în contextul în care se limitează exercitarea dreptului terțului de a interveni în calea de atac a apelului, prin condiționarea acestuia de voința exclusivă a părților din proces, stabilind astfel un tratament juridic diferențiat între terții care primesc acordul părților de a interveni și terții care nu primesc acest acord.

Dreptul de a interveni în proces trebuie exercitat în același mod, indiferent de acordul sau lipsa acordului părților din proces, prin asigurarea egalității în ceea ce privește formularea cererii de intervenție principală, drept pe care legiuitorul le-a recunoscut, față de imperativul realizării unui act de justiție temeinic și legal.

Analizând decizia atacată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Criticile formulate de recurenții-intervenienți, referitoare la încălcarea/aplicarea greșită a prevederilor art. 62 alin. (3) C. proc. civ., urmează a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., căruia se subsumează, recurenții invocând eronat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât norma legală a cărei încălcarea/aplicarea greșită se invocă nu este o normă de drept material.

Conform dispozițiilor art. 62 alin. (2) din C. proc. civ., intervenția voluntară principală se poate face în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor. De la această regulă există o singură excepție, cea prevăzută la alin. (3) al aceluiași text legal, când cererea de intervenție voluntară principală poate fi formulată în fața instanței de apel, cu acordul părților.

Limitarea intervalului de timp în care poate fi depusă cererea de intervenție principală la faza judecării cauzei în primă instanță își are justificarea în însăși natura juridică de veritabilă cerere de chemare în judecată, în privința căreia trebuie respectate toate gradele de jurisdicție legale, părțile inițiale putând fi prejudiciate, spre exemplu, prin imposibilitatea atacării cu apel a eventualei soluții de admitere a cererii de intervenție depuse direct în apel. Această problemă nu se mai ridică, evident, în situația în care părțile consimt expres, potrivit art. 62 alin. (3) din C. proc. civ., la formularea cererii de intervenție principală în instanța de apel.

Prin urmare, critica recurenților, referitoare la faptul că instanța de apel nu a interpretat dispozițiile art. art. 62 alin. (3) din C. proc. civ. prin coroborare cu dispozițiile art. 8 și art. 13 din C. proc. civ., nu poate fi primită.

În condițiile în care părțile în litigiu nu și-au exprimat acordul în legătură cu cererea de intervenție în interes propriu formulată de E. și F. și, mai mult decât atât, intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a exprimat în mod expres o poziție procesuală de opoziție la introducerea direct în apel a cererii, este corectă aprecierea instanței de apel, în sensul că aceasta este inadmisibilă.

Având în vedere considerentele mai sus expuse și constatând că prin criticile recurentei nu se relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea soluției adoptate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-intervenienți E. și F. împotriva încheierii din 12 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-10-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1538/2019
Ședința publică din data de 1 octombrie 2019 Deliberând asupra recursului, constată și reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 30 mai 2018 la Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, reclamantul A. a solicitat
ÎCCJ 2019-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1664/2019
dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și se invocă o contrarietate a Deciziei civile nr. 1281 din 11 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj cu alte hotărâri anterioare, pronunțate de Tribunalul Gorj în spețe similare, î
ÎCCJ 2018-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5280/2018
sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate. Prin încheierea din 4 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Gorj, secția I civilă a admis excepția ne
ÎCCJ 2019-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 508/2019
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 11 septembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în procedura p
ÎCCJ 2018-04-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1479/2018
a declarat apel pârâta B. S.A., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii. Prin decizia nr. 1637/2017 din 12.10.2017, Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul declarat de apelant
Sursă