ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 287 din data de 21 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Pitești, în baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.. și art. 268 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A fost obligată inculpata A. la plata sumei de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 30.08.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la 12.07.2016, la Poliția Municipiului Pitești - Biroul de Investigații Criminale a fost înregistrată plângerea penală formulată de inculpata A., prin care a învederat că, în seara zilei de 11.07.2016, persoana vătămată B. a pătruns fără drept în curtea locuinței sale din comuna Morărești, județul Argeș, după care a pulverizat spray iritant-lacrimogen în regiunea feței inculpatei și i-a sustras suma de 140 de RON.

Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești sub nr. x/2016, având ca obiect comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată, violare de domiciliu și lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 233 C. pen., raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 193 alin. (1) C. pen.

Din cuprinsul actului de sesizare și din declarația inculpatei A. luată în dosarul cu nr. x/2016 a reieșit că aceasta a avut o relație de concubinaj cu martora C., cele două locuind la domiciliul inculpatei din comuna Morărești, sat Morărești, județul Argeș.

Inculpata a susținut că în cursul zilei de 11.07.2016 s-a certat cu martora C., iar martora l-a contactat telefonic pe fiul acesteia, pe persoana vătămată B., și i-a cerut să vină să o ia de la domiciliul inculpatei. A mai relatat inculpata că persoana vătămată B. a sosit la domiciliul său cu un taxi, după care, pe fondul unui conflict spontan, persoana vătămată a intrat fără drept în curtea locuinței, după care i-a pulverizat inculpatei spray iritant-lacrimogen în regiunea feței și i-a sustras suma de 140 de RON din buzunarul pantalonilor.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești din 27.09.2016 emisă în dosarul penal cu nr. x/2016, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată, violare de domiciliu și lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 193 alin. (1) C. pen., cât și disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, ce a fost înregistrat sub nr. x/2016, în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare, șantaj și distrugere, fapte prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., art. 207 alin. (1) C. pen. și art. 253 alin. (1) C. pen.

Temeiul care a stat la baza dispunerii soluției de clasare cu privire la infracțiunile de tâlhărie calificată și violare de domiciliu, prevăzute de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 224 alin. (1) și (2) C. pen., a fost art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât din materialul probator administrat în cauză a reieșit că faptele reclamate nu există.

În fapt, din materialul probator administrat în dosarul cu nr. x/2016 a reieșit că inculpata A. a învederat în mod mincinos în cuprinsul plângerii penale formulate la 12.07.2016 faptul că persoana vătămată B. a pătruns fără drept în curtea locuinței sale și i-a sustras, prin folosirea de violențe fizice, suma de 140 de RON pe care o avea în buzunarul din față al pantalonilor.

Inculpata a procedat de această manieră pentru a se răzbuna pe martora C., mama persoanei vătămate B., întrucât martora a decis să pună capăt relației de concubinaj.

Cu prilejul audierii în cauză, inculpata A. a recunoscut fapta, precizând că sesizarea adresată organelor de poliție nu a corespuns adevărului în ceea ce privește comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, menționând, totodată, că la 11.07.2016 persoana vătămată B. nu a deposedat-o de nicio sumă de bani.

Fiind audiați în cauză, martora C. și persoana vătămată B. au precizat că sesizarea inculpatei A. nu a corespuns adevărului, întrucât persoana vătămată nu a intrat în curtea inculpatei și nu i-a sustras vreo sumă de bani, pulverizându-i doar spray paralizant în față după ce a fost lovită în prealabil în abdomen de inculpată.

Instanța de fond a constatat că declarațiile martorei și ale persoanei vătămate se coroborează cu procesele-verbale de redare a comunicațiilor telefonice efectuate de inculpată, interceptate în dosarul nr. x/P/2016 în baza unei ordonanțe cu titlu provizoriu emisă de procuror, cât și cu relatările martorilor oculari D. și E.

Întreg materialul probator administrat în cauză a confirmat faptul că persoana vătămată s-a deplasat la domiciliul inculpatei cu ajutorul unui taxi condus de martorul E., în care se mai afla și martorul D.

Piesele dosarului au relevat existența unui conflict, purtat între inculpată și persoana vătămată, conflict care s-a desfășurat însă în exteriorul curții inculpatei, pe un drum public, iar persoana vătămată nu a sustras nicio sumă de bani din posesia inculpatei.

În drept, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că fapta inculpatei A., care a învederat în mod mincinos în cuprinsul plângerii penale formulate la 12.07.2016, faptul că persoana vătămată B., a pătruns fără drept în curtea locuinței sale și i-a sustras, prin folosirea de violențe fizice, suma de 140 RON pe care o avea în buzunarul din față al pantalonilor, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen.

Cu privire la latura civilă, s-a reținut că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut că, în cauză, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, și anume faptul că a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, invocând faptul că a fost lovită de numitul B. care i-a sustras o sumă de bani cu aceeași ocazie.

Inculpata a arătat însă atât în fata instanței, cu ocazia soluționării prezentei, cât și în cursul urmăririi penale că a găsit banii de care îl acuza pe martorul B. ca i-ar fi sustras.

Or, având în vedere că împotriva numitului B. nu s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, instanța de fond a reținut incidența cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen.

S-a notat faptul că intenția legiuitorului a fost să fie tras la răspundere făptuitorul care a formulat o plângere/denunț necorespunzător adevărului, plângere care a produs însă consecințe juridice în sensul că în cauză s-a dispus ori reținerea, ori arestarea ori punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea pentru care s-a formulat plângerea/denunțul dacă acesta nu a revenit asupra plângerii/denunțului.

În cauza de față, organul de urmărire penală a dispus clasarea cauzei fără a se dispune vreuna din masurile enumerate mai sus, iar inculpata A. a declarat că plângerea sa nu este reală, în sensul că a doua zi a găsit în curte suma de bani pretinsă a fi furată.

Prima instanță a constatat că în cauză este incident cazul special de nepedepsire prevăzut de art. 268 alin. (3) C. pen., caz care împiedică exercitarea acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de inducere in eroare a organelor judiciare.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, susținându-se că hotărârea este nelegală sub aspectul soluției de încetare a procesului penal pentru comiterea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare întrucât din materialul probator administrat în dosarul cu nr. x/2016 a reieșit că inculpata A. a învederat, în mod mincinos, în cuprinsul plângerii penale formulate la 12.07.2017, faptul că persoana vătămată B. a pătruns fără drept în curtea locuinței sale și i-a sustras prin folosirea de violențe fizice suma de 140 RON pe care o avea în buzunarul din față al pantalonilor.

În cadrul dosarului nr. x/2016 nu s-a dispus reținerea, arestarea sau punerea în mișcare a acțiunii penale față de B., cel indicat în plângerea formulată de A.. Totuși, chiar dacă textul de la art. 268 alin. (3) C. pen. nu distinge, numita A. trebuia să precizeze în cadrul acestui dosar faptul că cele învederate nu corespund adevărului. În cauză, prin cercetările efectuate, s-a adus atingere relațiilor sociale ce ocrotesc înfăptuirea justiției. Organele de urmărire penală și-au îndeplinit obligația procesuală pozitivă de a efectua o anchetă efectivă însă pentru acuzații fictive risipind astfel resurse de personal, timp, mijloace investigative și au dispus măsuri ce au avut drept consecință ingerința în viața personală.

Faptul că ulterior, când numita A. a fost audiată în calitate de suspect și inculpat în cadrul dosarului nr. x/2016, a recunoscut că aspectele sesizate sunt nereale, nu poate constitui o cauză de nepedepsire.

Prin decizia penală nr. 478/A din 07 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești împotriva sentinței penale nr. 287 din 21 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. x/2017, intimată inculpată fiind A., iar, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate, respectiv din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 și urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar apelul formulat de procuror este nefondat pentru următoarele motive:

Curtea a observat că legiuitorul nu a impus ca recunoașterea caracterului nereal să fie făcută până la momentul soluționării cauzei, astfel că în situația în care nu s-a dispus reținerea, arestarea sau punerea în mișcare a acțiunii penale nu există o limită de timp până la care persoana poate declara că denunțul, plângerea sau probele sunt nereale, astfel încât, în mod corect prima instanță a constatat că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen. și a dispus încetarea procesului penal față de A.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la data de 26 septembrie 2018.

În cuprinsul cererii de recurs formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., în condițiile în care nu era incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. proc. pen., întrucât aceste prevederi erau aplicabile doar dacă inculpata declara în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, unde avea calitatea de persoană vătămată, că cele sesizate sunt nereale, iar nu în situația în care aceasta a făcut respectiva declarație cu ocazia audierii sale în calitate de suspect în dosarul nr. x/2016 al aceleiași unități de parchet, și de inculpat în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Pitești.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din 06 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen.. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 478/A din 07 mai 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., arătând, în esență, că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., în condițiile în care nu era incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. proc. pen., întrucât aceste prevederi erau aplicabile doar dacă inculpata declara în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, unde avea calitatea de persoană vătămată, că cele sesizate sunt nereale, iar nu în situația în care aceasta a făcut respectiva declarație cu ocazia audierii sale în calitate de suspect în dosarul nr. x/2016 al aceleiași unități de parchet, și de inculpat în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Pitești, motiv pentru care se impune admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Astfel, în speță, se constată că instanțele inferioare au constatat că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen., dispunând încetarea procesului penal pornit față de inculpata A. pentru infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., constând în faptul că aceasta a învederat în mod mincinos, în cuprinsul plângerii penale formulate la 12.07.2016, că persoana vătămată B., a pătruns fără drept în curtea locuinței sale și i-a sustras, prin folosirea de violențe fizice, suma de 140 RON pe care o avea în buzunarul din față al pantalonilor, ulterior, în prezentul dosar, recunoscând săvârșirea faptei și arătând că a găsit banii de care îl acuza pe B. ca i-ar fi sustras.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. pen., sesizarea penală, făcută prin denunț sau plângere, cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Reglementând o cauză specială de nepedepsire, legiuitorul a prevăzut, în alin. (3) al art. 268 C. pen., că nu se pedepsește persoana care a săvârșit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reținerea, arestarea sau de punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva celui față de care s-a făcut denunțul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunțul, plângerea sau probele sunt nereale.

Se observă așadar că intenția legiuitorului a fost ca tragerea la răspundere penală a persoanei care a formulat un denunț sau o plângere necorespunzătoare adevărului să intervină doar atunci când acestea au produs consecințe juridice în sensul că s-a dispus reținerea, arestarea sau punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoana reclamată pentru infracțiunea ce a format obiectul actului de sesizare.

Astfel, se constată că, pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de dispozițiile art. 268 alin. (3) C. pen., trebuie ca recunoașterea caracterului nereal al denunțului sau plângerii să fie făcută anterior reținerii, arestării sau punerii în mișcare a acțiunii penale față de persoana reclamată, fără a fi stabilită o limită de timp până la care făptuitorul să poată reveni asupra celor declarate inițial, ci doar că retragerea trebuie să intervină până la unul dintre momentele procesuale prevăzute expres.

În raport de aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că intimata A. a recunoscut, atât în cursul anchetei penale desfășurată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2016, la datele de 21 iunie 2017 și 06 iulie 2017, când a fost audiată în calitate de suspect, respectiv inculpat, cât și la Judecătoria Pitești (dosar x/2017) care a judecat cauza în fond, la data de 07 februarie 2018, că a găsit suma de bani despre care aceasta, în cuprinsul plângerii penale formulată și înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești sub nr. x/2019, a afirmat că i-a fost sustrasă de B., cauză în care s-a dispus soluția de clasare prin ordonanța nr. x/2016 din data de 27 septembrie 2016 pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie calificată, violare de domiciliu și lovire sau alte violențe.

În aceste condiții, având în vedere că organul de urmărire penală a dispus, în dosarul nr. x/2016, soluția de clasare față de B., fără ca în prealabil să ia măsura reținerii, arestării sau punerii în mișcare a acțiunii penale, iar inculpata A. a declarat că plângerea sa nu este reală, arătând că a găsit a doua zi suma de bani pretinsă a fi fost furată, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanțele inferioare au apreciat că este incidentă cauza specială de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen., care împiedică exercitarea acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, fiind lipsit de relevanță că revenirea asupra plângerii penale a intervenit după ce s-a dispus o soluție de neurmărire penală față de B., în condițiile în care legea nu face nicio referire sub acest aspect, motiv pentru care dacă legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident temeiul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. întrucât, în mod corect, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A., constatându-se existența cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva deciziei penale nr. 478/A din 07 mai 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva deciziei penale nr. 478/A din 07 mai 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpata A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2019.