ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 380/2019

HOTĂRÂRE
27.02.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 380/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cererii de recurs de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 190/PI/28.02.2017, pronunțată în Dosar nr. x/2013, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat în solidar pe pârâții A. și S.C. B. S.R.L. să le plătească acestora suma de 119.215 RON cu titlu de despăgubiri civile constând în contravaloarea reparațiilor necesar a fi efectuate la apartamentul nr. x situat în Timișoara, str. x, înscris în CF nr. x-C1-U13 Timișoara, fiind respinsă în rest acțiunea; au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 32.120,12 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 224 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-au respins apelurile declarate de reclamantul C. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamantei D., reprezentant al minorului E. și de pârâții S.C. B. S.R.L. și A. împotriva Sentinței civile nr. 190/PI/28.02.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/2013.

La 22 februarie 2018, pârâta A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 224 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 21 august 2018, petenții C. și E. au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din noul C. proc. civ. cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituție, respectiv ale efectelor Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2019 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Conform art. 29 alin. (4) teza I din același act normativ, sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: excepția de neconstituționalitate să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj; excepția de neconstituționalitate să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; dispoziția legală care face obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepției să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Verificând condițiile de admisibilitate anterior evocate, Înalta Curte a reținut că acestea nu sunt îndeplinite în ceea ce privește condiția ca prevederile legale care formează obiectul excepției să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În acest sens s-a reținut că prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în M. Of. nr. 2/03.01.2019, Curtea Constituțională a examinat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu referire la sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", precum și a prevederilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte a reținut că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin urmare, Înalta Curte a reținut că, prevederile legale ce formează obiectul excepției în cauza dedusă judecății, au fost declarate neconstituționale, astfel că această cerință de admisibilitate nu este îndeplinită.

Cât privește dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care formează și ele obiect al excepției, s-a reținut că, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei de față, sesizarea fiind și sub acest aspect inadmisibilă.

Cum textul de lege, respectiv art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate, neîndeplinirea uneia dintre ele atrage respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs recurenții E. și C.

Recurenții susțin că au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 și a dispozițiilor art. 483 alin, 2 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ. cu referire la art. 147 alin, 4 din Constituție, respectiv ale efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017.

Arată recurenții că obiectul excepției invocate este diferit de obiectul excepției de neconstituționalitate soluționate prin Decizia nr. 874/18.12.2018, deși consecințele pronunțării deciziei conduc la aceeași finalitate.

În opinia recurenților, deși Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 chiar prin Decizia nr. 369/30.05.2017, obiectul sesizării este însă diferit în prezenta cauză, vizând dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 într-o interpretare dată acestora ulterior prin Decizia nr. 52/18.06.2018 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva motivelor invocate constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

În speță, prin încheierea atacată a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petenții C. și E., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ. cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituție, respectiv ale efectelor Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale.

Cu privire la efectele Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 609/17.07.2018, Înalta Curte reține că prin aceasta s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369/30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 03 ianuarie 2019, Curtea Constituțională a examinat pe fond excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, sunt neconstituționale.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 518 C. proc. civ., decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării, iar potrivit art. 521 alin. (4) C. proc. civ., dispozițiile art. 518 C. proc. civ. se aplică corespunzător.

Condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Având în vedere că prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale, rezultă că în cauză nu este îndeplinită condiția ca prevederile legale care formează obiectul excepției să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Față de acest aspect, soluția respingerii ca inadmisibilă a cererii de sesizare, prin încheierea atacată, este legală, motiv pentru care Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții E. și C. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-10-04
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1648/2019
Ședința publică din data de 4 octombrie 2019 Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: I. Cu privire la recursul declarat de recurentă-pârâtă A. împotriva deciziei nr. 224 din 20 decembrie 2017 pro
ÎCCJ 2018-03-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 672/2018
, a fost schimbată în parte sentința civilă apelată și, în rejudecare, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 5395,8 RON cu titlu de despăgubiri în favoa
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2931/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3978/27.03.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele A., B. și C. împotriva pârâților D., E. și St
ÎCCJ 2018-04-19
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1304/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4106/14.04.2016 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtă B. prin C. S.R.L. și intervenientul forțat D., a disp
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2786/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3737 din data de 22 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu
Sursă