ÎCCJ, decizie (scj.ro #84173)

Măsuri

asigurătorii. Contestarea măsurilor asigurătorii luate în cursul

urmăririi penale. Organul judiciar competent

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile

preventive și alte măsuri procesuale. Alte măsuri

procesuale

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- m

ăsuri

asigurătorii

-

contestarea

măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale

-

organul judiciar competent

C. proc. pen.,

art. 163, art.

164, art. 168

În art. 163 alin. (1) și art.

164 alin. (1) și (2) C. proc. pen. se prevede că măsurile

asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror, prin

ordonanță sau de instanța de judecată, prin încheiere, iar

potrivit art. 168 alin. (1) din același cod, referitor la contestarea

măsurii asigurătorii, în contra măsurii asigurătorii luate

și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau

inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă

persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de

judecată, în orice fază a procesului penal. Din interpretarea

sistematică a prevederilor menționate rezultă că plângerea

împotriva ordonanței prin care a fost luată o măsură

asigurătorie în cursul urmăririi penale se poate adresa numai

procurorului, în condițiile prevăzute în art. 275 - art. 278 C. proc.

pen., iar nu și instanței de judecată.

În cazul în care plângerea împotriva ordonanței prin care a fost

luată o măsură asigurătorie în cursul urmăririi penale

a fost adresată instanței de judecată, se impune trimiterea

acesteia la procuror.

I.C.C.J., secția penală,

încheierea nr. 3405 din

22 iunie 2007

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, petentul

M.T.

a solicitat restituirea autoturismului ridicat cu procesul-verbal din 15

mai 2006, cu obligarea acestuia de a-l păstra până la definitivarea

dosarului penal nr. 334/D/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

În motivarea cererii sale, petentul a

susținut că la un control de rutină a fost depistat în trafic

conducând autoturismul proprietate personală, dobândit în baza unui

contract de vânzare-cumpărare, ocazie cu care a aflat de la organele de

poliție că există un dosar privind falsificarea seriilor de

înmatriculare a unei mașini străine în România, motiv pentru care a

fost de acord cu verificările necesare, care însă au

depășit un termen rezonabil de 3 zile.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 169 C. proc. pen.

Prin

sentința penală nr. 217/F din 13 februarie 2007, Tribunalul

București și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei

Deva, deoarece dosarul de urmărire penală nr. 334/D/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T a fost trimis spre instrumentare la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Deva.

La rândul

ei Judecătoria Deva, prin sentința penală nr. 652 din 15 mai

2007, și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe petent în favoarea Tribunalului București și a sesizat Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a motivat că dosarul nr. 334/D/P/2004

aparține Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T și, prin urmare, competent să judece

cauza este Tribunalul București.

Potrivit

art. 163 C. proc. pen., măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului

penal de procuror sau de instanța de judecată, iar conform art. 168

din același cod în contra măsurii asiguratorii luate și a

modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea

responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană

interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată,

în orice fază a procesului penal.

Din

examinarea dispozițiilor art. 168 alin. (1) C. proc. pen. rezultă

că acestea, din punct de vedere literal, nu sunt suficient de clar

formulate pentru o înțelegere exactă. Astfel, dintr-o interpretare

gramaticală s-ar putea înțelege că inculpatul sau persoana

interesată se poate plânge fie procurorului, fie instanței de

judecată, după propria voință a contestatorului, ceea ce în

procedura penală nu este admis.

Așa

fiind, este necesară o interpretare sistematică, în raport cu alte

texte de procedură penală de natură să limpezească

înțelesul juridic al textului alin. (1) al art.168 C. proc. pen. referitor

la contestarea măsurii asiguratorii.

După

cum s-a arătat, art. 163 C. proc. pen. prevede că măsurile

asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța

de judecată.

Conform

art. 164 C. proc. pen., la urmărirea penală măsurile

asiguratorii se iau prin ordonanță, iar la instanță prin

încheiere.

Pe de

altă parte, regimul plângerii împotriva măsurilor și actelor de

urmărire penală este reglementat în Partea Specială, Titlul I

Capitolul VII, art. 275 - art. 278

1

C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 275 alin. (1)

C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor

și actelor de urmărire penală. Următoarele texte citate

detaliază și reglementează regimul plângerilor.

Așadar,

într-o interpretare sistematică, cu privire la contestarea măsurii

asiguratorii se poate conchide că împotriva ordonanței de luare a

măsurii asiguratorii se poate face plângere contra măsurii

respective, plângere care va avea regimul prevăzut în art. 275 - art. 278

C. proc. pen.

Dacă

măsura este luată de instanța de judecată prin încheiere

(art.164 alin. 2), conform art. 168 alin. (2) C. proc. pen., această

hotărâre poate fi atacată separat cu recurs, care nu suspendă

executarea.

Numai o astfel de interpretare are sens

în respectarea principiului că procedura este de strictă

interpretare.

Prin

urmare, în cauză există o plângere a petentului împotriva

măsurii asiguratorii a sechestrului luată în cursul urmăririi

penale.

În lumina celor mai sus expuse,

această plângere a fost greșit îndreptată la instanțe, care

în mod greșit și-au declinat reciproc competența și au

trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, Înalta Curte

de Casație și Justiție a dispus trimiterea cauzei la Parchetul

de pe lângă Judecătoria

Deva.