ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4946/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 4, art. 5, art. 6, art. 8.1, art. 8.4, art. 8.5, art. 8.6, art. 9.2, art. 13.5 din contractul de împrumut pentru nevoi personale, ca fiind abuzive și înlăturarea lor din contract.

De asemenea, reclamantul a solicitat să se constate ca plăți nedatorate eventualele sume percepute în baza clauzelor de mai sus, daca marja contractuală a fost mărită având în vedere prevederile art. 93, alin. (1), lit. g), pct. 1 din O.U.G. nr. 174/2008 și restituirea acestora către reclamant, să se constate ca fiind reținut nelegal comisionul de administrare al celor două conturi în RON și CHF, pe cale de consecință să dispună restituirea sumelor prelevate nelegal, sume actualizate cu dobânda legală de la data plății la data restituiri efective,să se dispună înghețarea cursului valutar CHF - LEU și efectuare plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului;

A mai solicitat obligarea pârâtelor sa-i restituie sumele plătite în plus, actualizate, cu dobânda legală de la data reținerii până la data restituirii efective, ca urmare a caracterului abuziv și a nulității absolute a art. 8.1, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1249 CHF reprezentând comision de acordare (5% X 24.979 CHF), actualizată cu dobânda legală de la data reținerii până la data restituirii efective,obligarea la restituirea dobânzilor penalizatoare pe care pârâta le-a perceput în baza dispozițiilor art. 8.6 și a dobânzii care se va dovedi ca a fost percepută nelegal completarea art. 10.5 din contract ca pârâta să fie obligată să trimită corespondența cu confirmare de primire și constatare nulității absolute ca fiind clauza abuzivă cea precizată la art. 13.5 privind competența instanțelor doar la București și eliminarea din contract cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1601 pronunțată de Judecătoria Motru la 12 iulie 2016, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor înscrise în art. 4 referitoare la comisionul de acordare și art. 13.5 privind competența teritorială a instanțelor din municipiul București din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/13.06.2008 și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a acestor clauze.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1.189,50 CHF încasată cu titlu de comision de acordare, calculat la data perceperii lui 13.06.2008 sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală aferentă de la data reținerii și până la data plății efective.

S-au respins celelalte solicitări ale reclamantului.

A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 650 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.

Prin decizia nr. 538/2017 din 06 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, s-a luat act de renunțarea la excepția necompetenței funcționale a secției a II-a Civilă a Tribunalului Gorj invocată de apelanta-pârâtă B. S.A.

S-a respins apelul apelantei-pârâte B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1601 pronunțată de Judecătoria Motru la 12 iulie 2016, în dosarul nr. x/2016.

A fost admis apelul apelantului-reclamant A., împotriva sentinței primei instanțe.

A fost schimbată sentința în sensul că, s-a constatat caracterul abuziv și al clauzelor de la art. 8.1, 8.6, (dobânzi penalizatoare prea mari, de 8 pp), 9.2.

S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, 13 iunie 2008, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului.

S-a dispus restituirea sumelor încasate în plus față de cursul de la data încheierii contractului, actualizate cu dobânda legală, calculată de la data introducerii acțiunii, 18 februarie 2016 până la data restituirii efective.

S-a dispus restituirea sumelor reprezentând dobânzile penalizatoare încasate.

Au fost menținute restul dispozițiilor instanței de fond

A fost obligată intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 RON.

Împotriva deciziei nr. 538/2017 din 06 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a declarat recurs pârâta B. S.A.

Prin adresa din 02.07.2018, Tribunalul Gorj a înaintat dosarul cauzei în vederea soluționării recursului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel de Tribunalul Gorj, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.

Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziții, a instanței competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepția inițială a Codului, de a nu recunoaște recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

Totodată, este de reținut că prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și în consecință, a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

În aplicarea dispozițiilor legale menționate, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Gorj revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, privind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 538/2017 din 06 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2018.