ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede la data de 18 martie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 372/12.02.2016 emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 2450/08.10.2015, prin care aceeași autoritate pârâtă a dispus sancționarea cu amendă în cuantum de 5000 RON a domnului A., în calitate de membru al Consiliului de Administrație al SC B. SA, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, privind clarificarea statului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate.

Prin Sentința nr. 2613 din 16 septembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că nu va ține cont de adresa nr. x/06.03.2016 emisă tot de societate, prin care se arată că reclamantul nu a mai participat la nici o ședință a consiliului de administrație de când a fost pensionat, câtă vreme, conform înregistrărilor oficiale de la Registrul Comerțului (adresa nr. x/1.02.2016), Oficiul Național al Registrului Comerțului a comunicat faptul că înregistrarea mențiunii privind retragerea reclamantului din funcție s-a făcut cu data de 26.08.2015, modificare solicitată de societate la data de 25.08.2015. Astfel, în mod corect pârâta a făcut aplicarea prev. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 și a constatat inopozabilitatea acestei mențiuni anterior datei de 26.08.2015. Un alt argument împotriva susținerilor reclamantului este și acela că raportul anual conform Regulamentului CNVM nr. 1/2006 pentru exercițiul financiar pe anul 2014 al SC B. SA emis la 20.05.2015, cuprinde ca și membru al Consiliului de Administrație, și pe reclamant.

S-a mai arătat că, deși dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 vizează organul colegial de conducere al societății, titularii obligației de convocare și asigurare a desfășurării AGEA și subiecții activi ai contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014 sunt membrii acestuia. Consiliul de administrație al societății reprezintă un organ colegial de conducere al acesteia, însă răspunderea contravențională nu poate reveni decât unei persoane fizice sau juridice. Prin urmare, în mod legal sancțiunea a fost aplicată reclamantului, în calitate de membru al Consiliului de administrație.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate și, pentru motive ce pot fi subsumate cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele:

- a făcut parte din Consiliul de administrație al societății B. SA în perioada 2009-2013 când a expirat mandatul și nu și-a mai dat acordul pentru a fi ales, deoarece a împlinit vârsta de 64 de ani și s-a pensionat. În motivarea sentinței se arată că se regăsește la Registrul Comerțului Teleorman având calitatea de administrator cu mandatul expirat la data de 01.07.2009 și că în documentele emise de societate către ASF apare prezentat ca membru în Consiliul de administrație al societății, în mod eronat.

- se consideră nevinovat și nu trebuie să suporte eu sancțiunea de 5000 RON aplicată de ASF din cauză că reprezentanții societății nu au depus la Registrul Comerțului al județului Teleorman documentele necesare pentru eliberarea sa din funcție, fiind trecut eronat în toate documentele înaintate cu calitatea sa de membru în Consiliul de administrație al societății. Având mandatul expirat în anul 2009 și nedându-și acordul de voință pentru continuarea calității de administrator, activitatea sa nu mai produce efecte juridice.

- a solicitat societății o copie de pe procesul-verbal al Consiliului de administrație din data de 12.01.2015, unde s-a dezbătut legea pentru care a fost sancționat și unde s-a stabilit data adunării generale a acționarilor, și nu se regăsește în acest document din care reiese că de adunarea generală a acționarilor s-a ocupat domnul C. director general al societății și ordonatorul de lichidități al societății. Adunarea generală a acționarilor nu a avut loc fapt ce a dus la demisia domnului C. din funcția de președinte și membru în consiliul de administrație. Pentru activitatea defectuoasă a conducerii executive a societății nu poate suporta această sancțiune de 5000 RON dată de A.S.F. București.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, în raport de dispozițiile legale exprese ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, cu modificările și completările ulterioare, înscrisul de care se prevalează reclamantul-recurent este lipsit de relevanță juridică, întrucât retragerea sa din consiliul de administrație produce efecte față de terți doar de la efectuarea modificărilor în registrul comerțului.

- raportat la temeiul legal al sancționării dispuse prin decizia contestată, rezultă așadar că argumentele prezentate nu sunt de natură a exonera recurentul-reclamant de răspundere contravențională, ci evidențiază o lipsă de diligentă în îndeplinirea obligațiilor prevăzute în mod expres în legislația pieței de capital, această conduită fiind de natură a prejudicia drepturile acționarilor societății.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, Decizia ASF nr. 372/12.02.2016 de respingere a plângerii prealabile formulate de către recurentul-reclamant împotriva Deciziei ASF nr. 2450/08.10.2015 prin care s-a dispus sancționarea sa, în calitate de membru al Consiliului de Administrație al societății B. SA cu amendă în cuantum de 5.000 RON. Prima instanță, pentru considerentele prezentate pe scurt la punctul 2, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, Legea nr. 151/2014 prevede că activitatea pieței RASDAQ și a pieței valorilor mobiliare necotate încetează de drept în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare, respectiv la 27 octombrie 2015. În acest context, societățile listate pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate sunt supuse obligației de a efectua demersurile necesare în vederea listării pe o piață reglementată sau, după caz, pe un sistem alternativ de tranzacționare. În situația în care nu sunt întreprinse aceste demersuri, societățile emitente în cauză se transformă în societăți de tip închis.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate:

"(1) Consiliile de administrație/directoratele societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate au obligația să convoace și să efectueze demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile stabilite de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acționari a situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a Pieței RASDAQ, precum și pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)".

Societatea B. SA a fost admisă la tranzacționare pe piața de capital, având astfel obligația de a respecta reglementările specifice pieței de capital în virtutea statutului său juridic.

Conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014: "(1) Constituie contravenții și se pedepsesc cu amendă de la 5.000 RON la 100.000 RON următoarele fapte: a) nerespectarea termenului stabilit la art. 2 alin. (1) de către consiliul de administrație/directoratul societății; (...)". În temeiul acestei dispoziții legale, prin Decizia ASF nr. 2450/08.10.2015 s-a dispus sancționarea recurentului-reclamant A., în calitate de membru al Consiliului de Administrație al societății B. SA cu amendă în cuantum de 5.000 RON. Sancțiunea a fost aplicată având în vedere datele transmise de către societate prin adresa nr. x/16.09.2015, în sensul că în perioada 01.01.2014 - 20.08.2015 recurentul-reclamant A. a făcut parte din Consiliul de Administrație al B. SA.

Recurentul susține că a făcut parte din Consiliul de Administrație al societății B. SA în perioada 2009 - 2013, când i-a expirat mandatul și nu și-a mai dat acordul pentru a fi ales, deoarece împlinise vârsta de 64 de ani și s-a pensionat.

Prin adresa nr. x/06.03.2016 societatea B. SA, sub semnătura directorului societății, precizează faptul că "domnul A. din localitatea Vârtoape, județ Teleorman, fost membru în Consiliul de Administrație în perioada 2009 - 2013 nu a mai participat la nicio ședință a Consiliului de Administrație din anul 2013 când a fost pensionat".

Este adevărat, așa cum a reținut și instanța de fond, că potrivit informațiilor furnizate de către ONRC, înregistrarea mențiunii privind retragerea recurentului reclamant din funcție este datată - 26.08.2015, mențiune solicitată de societate sub nr. x/25.08.2015 și înregistrată în R.C. prin rezoluția nr. 3863 din data de 26.08.2015.

Însă, chiar dacă formal se poate accepta că potrivit datelor înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului recurentul A. a figurat ca membru al Consiliului de Administrație al societății B. SA până la data de 26.08.2015, totuși este de necontestat faptul că acesta nu a mai participat la ședințe din anul 2013 când a fost pensionat, astfel că sancționarea acestuia cu suma de 5000 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, apare ca excesivă. Opinia instanței de control judiciar se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. (3) din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, instanța are în vedere și prevederile art. 7 alin. (3) în care se statuează că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 2613 din 16 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale în cuantum de 5.000 RON, aplicată prin Decizia A.S.F. nr. 372/12.02.2016, cu sancțiunea "avertismentului".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 2613 din 16 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. și dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale în cuantum de 5.000 RON, aplicată prin Decizia A.S.F. nr. 372/12.02.2016, cu sancțiunea "avertismentului".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV