AFFAIRE MAZZON c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

15.01.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 8;Violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MAZZON c. ITALIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA MAZZON c. ITALIA (solicitarea nr. 896/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 15 ianuarie 2008 DEFINITIVF 15/04/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Mazzon c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Riza Türmen, Mindia Ugrekhelidze, Vladimiro Zagrebelsky, Antonella Mularoni, Dragoljub Popović, judecători și Sally Dolle Graffière de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 11 decembrie 2007, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată de procedură La originea cazului se află o cerere (n 896/04) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Mirella Mazzon, reclamanta, a sesizat Curtea la 22 decembrie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 3 mai 2005, Curtea a decis să comunice guvernului obiecțiunile prevăzute la articolele 6 alineatul (1), 8 și 13 din Convenție, 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. (3) Comisia a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Recurenta s-a născut în 1944 și își are reședința în Telese Terme (Benevent). Prin intermediul unei hotărâri depuse la 16 august 1989, Tribunalul din Benevent (denumit în continuare: A declarat falimentul societății reclamantei, care desfășoară o activitate de comerț cu țesături și lenjerie, precum și falimentul personal al acesteia. Audiența pentru verificarea stării de pasiv al falimentului a fost stabilită la 13 decembrie 1989. La 15 decembrie 1989, această ședință a avut loc și, la cererea lichidatorului, a fost trimisă de trei ori până la 26 iunie 1991, data la care starea datoriei falimentului a fost declarată executorie. Între timp, la 21 august 1989, aplicarea sigiliului a avut loc și, la 21 octombrie 1989, lichidatorul întocmește inventarul bunurilor recurentei. La 26 iunie 1991, Comitetul creditorilor a fost constituit. 10. Între 7 octombrie și 25 septembrie 1991, patru acțiuni împotriva stării pasivului falimentului au fost introduse în fața instanței. 11. Prin patru hotărâri depuse între 9 iunie 1994 și 15 ianuarie 1997, instanța a acceptat aceste cereri. Potrivit informațiilor furnizate de reclamantă, procedura era încă în curs de desfășurare la 17 septembrie 2007. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 13. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Campagnano c. Italia 77955/01, §§ 19-22, 23 martie 2006), Albanese c. Italia 77924/01, § 23-26, 23 martie 2006) și Vitiello c. Italia 77962/01, §§ 17-20, 23 martie 2006). PRIVIND ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLELOR 8 ȘI 10 DIN CONVENȚIE (care se referă la dreptul la respectarea CORRESPONDENȚEI), 1 DIN PROTOCOLUL N 1 CONVENȚIEI ȘI 2 DIN PROTOCOLUL N 4 CONVENȚIEI 14. Invocând articolele 8 și 10 din Convenție, 1 din Protocolul nr 1 la convenție și 2 din Protocolul nr. 4 La Convenție, recurenta se plânge de încălcarea dreptului său de a-și respecta corespondența și libertatea de exprimare, dreptul la respectarea proprietăților și libertății de circulație, în special din cauza duratei procedurii. Curtea consideră de la bun început că motivul întemeiat pe limitarea dreptului recurentei la respectarea corespondenței sale trebuie analizat numai din perspectiva articolului 8 din Convenție (a se vedea Collarile c. Italia , n 10644/02, § 17, 8 iunie 2006). 16. Curtea arată că, în cazul de față, recurenta a omis să introducă o acțiune în fața Curții de Apel competente în conformitate cu legea Pinto 17 consideră, prin urmare, că această parte a cererii este inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție [a se vedea Vitiello Italia, citată anterior, punctul 32-33]. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 3 DIN PROTOCOLUL N 1 CONVENȚIA 18. 1 la Convenție, recurenta se plânge de limitarea dreptului său de vot ca urmare a falimentului. 19. Curtea constată că pierderea dreptului de vot ca urmare a falimentului nu poate depăși cinci ani de la data hotărârii de declarare a falimentului. Or, având în vedere că hotărârea a fost depusă la 16 august 1989, recurenta ar fi trebuit să-și prezinte plângerea până la 16 februarie 1995 cel târziu, având în vedere și termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție. Cererea a fost depusă la 22 decembrie 2003, Curtea consideră că acest motiv este întârziat și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și cu art. 4 din Convenție. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENȚIE (în ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private și a familiei) 20. Invocând art. 8 din convenție, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie, în măsura în care, din cauza înscrierii numelui său în registrul persoanelor care au suferit un accident, aceasta nu poate desfășura nicio activitate profesională sau comercială. În plus, aceasta denunță faptul că, în conformitate cu art. 143 din Legea privind falimentul, reabilitarea acesteia, care pune capăt acestor deficiențe personale, nu poate fi solicitată decât la cinci ani de la încheierea procedurii de faliment. În ceea ce privește partea din acest motiv referitoare la dreptul la respectarea vieții de familie, Curtea constată că recurenta a omis să susțină acest motiv și decide să-l respingă pentru nefondare vădită în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. 22. În ceea ce privește restul plângerii referitoare la dreptul la respectarea vieții private, Curtea constată că acesta nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și subliniază, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea consideră că, având în vedere natura automată a înscrierii numelui recurentei în registrul persoanelor care nu au fost afectate, lipsa unei evaluări și a unui control jurisdicțional cu privire la aplicarea incapacităților aferente, precum și intervalul de timp prevăzut pentru obținerea reabilitării, a existat o interferență în dreptul recurentei cu respectarea vieții sale private. 24. Curtea a tratat deja cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 8 din convenție, dat fiind că o astfel de interferență nu era necesară într-o societate democratică, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție (a se vedea, printre altele, Campagnano c. Italia, citată anterior, §§ 50-66, Albanese c. Italia , citată anterior, § 50-66 și Vitiello c. Italia , citată anterior, §§ 44-62). 25. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Prin urmare, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție. IV. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 6 alineatul (1) ȘI 13 DIN CONVENȚIE 26. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, recurenta se plânge că nu dispune de o cale de atac eficientă pentru a se plânge de incapacitatea sa de-a lungul întregului proces de faliment. Cu privire la admisibilitate 27. Curtea observă de la început că acest motiv trebuie analizat numai din perspectiva articolului 13 din convenție (a se vedea Bottaro c. Italia, nr 56298/00, 17 iulie 2003) 28. În al doilea rând, în ceea ce privește partea plângerii referitoare la limitarea prelungită a dreptului la respectarea bunurilor (art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție), a corespondenței (art. 8 din convenție) și a libertății de circulație a recurentei (art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție), Curtea reamintește că a ajuns la concluzia de mai sus că aceste obiecții sunt inadmisibile și, prin urmare, consideră că, în cazul în care nu este vorba de un motiv întemeiat pe Convenție, această parte a plângerii formulate în art. 13 din Convenție trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. 29. În ceea ce privește partea plângerii referitoare la lipsa unei căi de atac efective pentru a se plânge de incapacitatea personală de a deriva de la înscrierea numelui celui ratat în registrul celor care au suferit și care persistă până la obținerea reabilitării civile, Curtea constată că aceasta nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea subliniază că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 30. Curtea a tratat deja cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 13 din convenție (a se vedea, printre altele, Botaro c. Italia, citată anterior, §§ 41-46 și Campagnano c. Italia , citată anterior, §§ 67-77). 31. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. 32. Prin urmare, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 33. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 790,53 EUR (EUR) prejudiciile materiale pe care le-ar fi suferit. Această sumă ar corespunde salariului minim (pensie socială) pe care persoana în cauză ar fi trebuit să îl primească de la data declarației de faliment. De asemenea, solicită 250 000 EUR pentru prejudiciul moral. 35. Guvernul se opune acestor pretenții. 36. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, având în vedere toate circumstanțele cauzei, constatările privind încălcarea prevăzute în prezenta hotărâre oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă. De asemenea, recurenta solicită 30 081 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții, precum și 2 096 EUR pentru cheltuielile de expertiză. 38. Guvernul se opune acestor pretenții. 39 Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții și pentru acordarea acesteia recurentei. Interese moratorii 40. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolelor 8 din convenție (respectarea vieții private) și 13 din convenție, în ceea ce privește absența unei căi de atac pentru a se plânge de incapacitatea personală care derivă din înscrierea numelui celui rămas în registru și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenția menționată faptul că a existat o încălcare a articolului 13 din convenție afirmă că constatările privind încălcarea care figurează în prezenta hotărâre oferă ele însele o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 ianuarie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle rençois ulkens Module președinte