ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1406/2018

Asupra acțiunii de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A. a formulat plângere împotriva Statului Român pentru încălcarea de către autoritatea judecătorească a drepturilor recunoscute în Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost condamnat pe nedrept la pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiunea de tentativă de omor, din cauza interpretării abuzive și defectuoase a situației de fapt și a probelor din dosarul penal instrumentat de către magistratul procuror B..

Astfel, petentul a considerat că hotărârea definitivă pronunțată în dosarul penal nr. x/2016, care nu este legal stabilită, a generat o încălcare continuă a drepturilor fundamentale prevăzute de Convenție, motiv pentru care a formulat prezenta plângere care vizează căile extraordinare de atac, dreptul de acces la propriul dosar, dreptul de a sesiza Curtea Constituțională, precum și dreptul de acces la justiție.

A menționat că înțelege să formuleze plângerea în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de autoritatea judecătorească, respectiv de magistrații care, în opinia sa, au instrumentat cu rea credință dosarul în care petentul a avut calitatea de inculpat, făcând trimitere și la Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenței justiției, care a soluționat nefavorabil, prin rezoluții, sesizările formulate de petent privind abaterile disciplinare ale magistraților.

În concluzie, s-a solicitat: anularea executării pedepsei, în baza mandatului de executare nelegal și neconstituțional; anularea în tot a deciziei penale nr. 689/A/20.04.2016; recunoașterea încălcării drepturilor fundamentale privind demnitatea umană, integritatea și libertatea petentului, egalitatea în fața legii, dreptul la o bună administrare, la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, dreptul la prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, la principiile legalității, toate încălcate cu rea-credință de către autoritatea judecătorească ce reprezintă Statul, conform prevederilor constituționale; repararea pagubei cauzate, constând în afectarea imaginii publice și decredibilizarea petentului în societate, precum și daune materiale reprezentate de onorariu avocațial achitat în cadrul dosarului penal în discuție.

S-a mai menționat că obiectul acțiunii îl constituie: refuzul nejustificat de soluționare a cererilor care fac referire la cererea de revizuire (art. 453 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.), la contestația în anulare (art. 426 lit. b) C. proc. pen.), a cererii de sesizare a Curții Constituționale de către Curtea de Apel București și de către ICCJ, a cererii de studiere a dosarului personal, refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni necesare pentru exercitarea și/sau protejarea drepturilor și intereselor legitime, refuzul de soluționare a plângerii penale înaintată la 29 decembrie 2016 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov împotriva procurorilor B. și C. și a Prim-procurorul D. și netrimiterea în judecată a doamnei avocat E..

În drept, acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 13, 14 din C. proc. civ. raportat la art. 1 din CEDO, art. 8 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevederile Constituției României.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin adresa emisă la data de 5 decembrie 2017 s-a pus în vedere petentului să precizeze obiectul și temeiul de drept al cererii și să indice părțile cu care înțelege să se judece în contradictoriu, conform dispozițiilor art. 194-196 C. proc. civ., sub sancțiunea anulării cererii, potrivit art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 29 martie 2018, petentul A. a precizat că înțelege să se judece cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 155 lit. b) C. proc. civ., acțiunea fiind motivată de faptul că acesta este condamnat nedrept, fiind arestat și deținut ilegal în baza unor probe aflate în dosarul nr. x/2015.

II. Soluția și Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prin raportare la obiectul cererii și la dispozițiile legale procedurale incidente, apreciază că este întemeiată și o va admite pentru argumentele în continuare prezentate.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată"

Verificându-și competența de soluționare a cazei, Inalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În raport de aceste prevederi legale, se reține că acțiunea dedusă judecății de către petentul A., nu face parte dintre cererile care sunt în competența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în primă instanță, astfel că va admite excepția necompeptenței materiale și va declina soluționarea cauzei prin care se solicită anularea unor acte judiciare în contradictoriu cu Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Superior al Magistraturii, ca garant al justiției - autorități publice centrale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., republicat, va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va declina acțiunea formulată de A., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declina acțiunea formulată de A., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2018.