ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1855/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 157 din 18 ianuarie 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., Comisia Locală de Fond Funciar Ceptura, E. și F., în favoarea Judecătoriei Mizil, județul Prahova.

La data de 9 februarie 2018, reclamanta A. a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 157/18.01.2018 a Tribunalului Prahova, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta susține că sentința atacată este nemotivată, întrucât nu face referire la proba cu înscrisuri administrată în cauză, ceea ce contravine prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția CEDO.

De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv anularea procesului-verbal nr. x/2014 strict cu privire la suprafața de 2,94 ha teren arabil din T. x, făcând referire la alte terenuri în suprafață de 10 ha care nu sunt menționate în acțiune și exced cadrului procesual, fiind incident astfel motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 3 C. proc. civ., revizuenta susține că sentința a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul judecății, reprezentat de încheierea din data de 03.10.2017 din dosarul nr. x/2017.

În continuare, reiterând o serie de argumente pe care susține că le-a invocat în cadrul acțiunii a cărei judecată a fost declinată prin sentința civilă a cărei revizuire se solicită, revizuenta solicită anularea procesului-verbal nr. x/16.12.2014 emis de Comisia Locală de Fond Funciar Ceptura.

Legal citate, intimatele B., C., D., Comisia Locală de Fond Funciar Ceptura, E. și F. nu au formulat întâmpinări în cauză.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casației și Justiție invocată din oficiu, se constată că este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 510 din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

(2) În cazul art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

(3) În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței."

Potrivit dispozițiilor legale, așadar, cu excepția motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competența revine instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, cu excepția situației în care una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cauză, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva unei sentințe de declinare a competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată, pronunțată de Tribunalul Prahova, astfel încât, raportat la dispozițiile procedurale menționate anterior, competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 3 și pct. 6 C. proc. civ. revine acestei instanțe, ca instanță care a pronunțat sentința civilă nr. 157 din 18 ianuarie 2018 a cărei retractare se solicită, sens în care va fi declinată în favoarea acesteia.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se regăsesc, în cuprinsul cererii, motive în sensul acestui text de lege, respectiv nu se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, cea de-a doua încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 131 și art. 132, coroborate cu art. 510 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță din oficiu.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 157 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2018.