ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2300/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.03.2013, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea actelor administrative prin care CNAS a comunicat elementele pe baza cărora se calculează taxa clawback aferentă trimestrului III al anului 2012, acte administrative materializate prin adresele x/31.10.2012 și y/28.11.2012.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, prin sentința nr. 1105 din 20 aprilie 2015, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a anulat, în parte, adresa din 31.10.2012, în ceea ce privește transmiterea datelor privind valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul III 2012, suportate de FNUASS și din bugetul MS, astfel cum rezultă acestea inclusiv din Anexa la adresa menționată.

A anulat adresa din 28.11.2012 și a obligat pârâta CNAS la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată, în condițiile art. 451 și 453 C. proc. civ.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs atât reclamanta Societatea A. S.R.L., cât și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate care au adus critici de nelegalitate.

1.3.1. Reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a sentinței recurate, în principal, cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel București și, în subsidiar, cu reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea, în parte, a hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și cu admiterea tuturor motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele administrative contestate.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta a susținut următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. reclamanta susține că hotărârea atacată este nelegală pentru încălcarea principiului contradictorialității, exercitarea defectuoasă a rolului activ al judecătorului și încălcarea dreptului la apărare al reclamantei.

În dezvoltarea acestui motiv de casare se susține că judecătorul fondului a respins motivele de nelegalitate a actelor administrative atacate legate de indicatorul VTt, pe motiv că acest indicator a fost stabilit prin Ordinul Președintelui CNAS nr. 736/31.10.2012, act administrativ individual care nu a fost atacat în cauză, deși era obligat ca în temeiul art. 13 și 14 C. proc. civ. să pună în discuția părților orice împrejurare de fapt și de drept pe care le considera necesare pentru soluționarea litigiului, încălcând prin această modalitate de soluționare a cauzei dreptul la apărare al reclamantei și principiile care guvernează procesul civil.

Instanța a mai respins criticile reclamantei și pentru că reclamanta nu a propus administrarea probei cu expertiza contabilă, fără însă ca necesitatea acestui mijloc de probă să fie pus în discuția părților, dacă considera că pentru aflarea adevărului în cauză se impuneau probatorii suplimentare.

În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susține că hotărârea atactă este nelegală sub aspectul respingerii criticilor reclamantei cu privire la elementul VTt pentru greșita aplicare a art. 5 și 6 din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, se susține că, Ordinul Președintelui CNAS nr. 736/31.10.2012 nu poate primi calificarea de act administrativ individual, ci poate fi calificat cel mult act administrativ prealabil/act administrativ detașabil/operațiune administrativă.

Potrivit O.U.G. nr. 77/2011, persoanele juridice DAPP, nemulțumite de datele comunicate de CNAS pentru calculul taxe clawback, pot formula contestație împotriva acestor date în termen de 10 zile de la comunicare.

Dacă s-ar admite teza judecătorului, ar însemna că reclamanta recurentă nu și-ar putea exercita dreptul de a contesta aceste date în mod concret și efectiv, deoarece ele sunt bazate pe o multitudine de alte acte administrative prelabile, care o pot vătăma în mod indirect, ca efect al cuantumului greșit al consumului decontat pe care îl constată.

Ordinul Președintelui CNAS nu reprezintă un act administrativ individual nici în accepțiunea CNAS, care a ales să-l comunice în cadrul documentației care a stat la baza Notificării contestate în cauză și nici în accepțiunea legii, care nu prevede o astfel de competență a Președintelui CNAS, așa cum rezultă din dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011, cât și a dispozițiilor art. 282 din Legea nr. 85/2006 și art. 17, 18 din H.G. nr. 972/2006 de aprobare a Statutului CNAS.

Se mai artă că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul considerentelor decisive/decizorii legat de includerea în Vit a unor medicamente necomercializate de reclamantă, pentru greșita aplicare a regulilor de procedură prevăzute de art. 254 alin. (5), 264, 425 C. proc. civ. și greșita aplicare a principiului sarcinii probei în materia contenciosului administrativ.

Motivul de nelegalitate referitor la includerea în Vit a unor medicamante necomercializate de reclamantă a fost respins de instanța de fond pe motiv că, aceasta nu a propus proba cu expertiză contabilă pentru verificări de specialitate în ce privește medicamantele efectiv vândute, conduită procesuală adoptată cu aplicarea greșită a art. 254 alin. (5) C. proc. civ., în condițiile în care dacă instanța aprecia că probele propuse de părți nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, trebuia să dispună ca părțile să completeze probele.

Totodată, instanța a omis să se refere la probele administrate de reclamantă în dovedirea acestui motiv de nelegalitate, și anume, la declarațiile de import depuse la CNAS din care rezultă toate medicamantele comercializate de reclamantă pe piața farmaceutică pe toată perioada scursă de la dat intrării în vgoare a O.U.G. nr. 77/2011 până la trimestrul investigat în cauză. Analiza acestor declarații ar fi demonstrat că prin actele administrative contestate CNAS a comunicat reclamantei o valoare a vânzărilor individuale greșită deoarece reclamanta nu a importat niciodată în România medicamentele identificate în cererea de chemare în judecată.

Se mai susține și greșita aplicare a prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, în sensul că în temeiul acestei norme toți DAPP au fost obligați să notifice lista medicamentelor pentru care aveau autorizații de punere pe piață și pentru care datorau contribuția trimestrială, iar nu medicamantele comercializate de aceștia, conduită pe care reclamanta a respectat-o și la notificările ulterioare. Existența unei APP pentru un medicamant din categoria definită la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, obligă numai la notificarea acestui medicament către CNAS, iar nu și la plata taxei clawback.

Obligația CNAS de a transmite conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 extras din datele din sistemul de asigurări sociale de sănătătate, evidențe echivalente unor evidențe contabile, nu poate, în opninia reclamantei, reprezenta o probă suficientă pentru demonstrarea situației de fapt opusă reclamantei, aceste evidențe reprezentând de fapt o simplă susținere scrisă a CNAS cu privire la consumul decontat, iar nu o probă a acestuia.

În acest context, se arată că organul administrativ care prin actul administrativ contestat susține o situație de fapt, este obligat a-l proba, în acest sens fiind reglementată conform art. 13 din Legea nr. 554/2004 obligația de depunere a documentației care a stat la baza acestuia.

În cazul analizat, elementele de fapt invocate prin actele administrative contestate nu sunt probate, motivate, explicate de către CNAS, astfel încât reclamanta, în calitate de contribuabil, nu poate verifica corectitudinea valorilor care i se impun și nici determina legitim întinderea taxei clawback.

În final se mai susține că este greșită aprecierea instanței de fond referitoare la greșita includere în Vit a adaosului distribuitorilor și farmaciilor, pentru greșita aplicare a art. 3 alin. (1), art. 3

1

alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, art. 31 din Legea nr. 47/1992, art. 9 din Legea nr. 554/2004, principiul justei așezări a sarcinilor fiscale și principiul certitudinii fiscale.

1.3.2. Pârâta, prin recursului său, a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate raportat la reținerile instanței de fond cu privire la includerea TVA în valoarea vânzărilor trimestriale comunicate intimatei-reclamante.

În motivarea recursului exercitat pârâta CNAS a susținut că Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 reținută de instanța de fond produce efecte conform art. 11 din Legea nr. 47/1992 numai pentru viitor, respectiv cu data de 5 februarie 2013, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, astfel că valorificarea statuărilor ei pentru o perioadă anterioară acestei date, ar echivala cu o aplicare retroactivă a acesteia, ceea ce în opinia recurentei este inadmisibil.

Taxa pe valoare adăugată la stabilirea contribuției clwback s-a aplicat exclusiv pentru trimestrele I - III ale anului 2012, și începând cu trimestrul IV al anului 2012, în urma adoptării O.G. nr. 17/2012, taxa pe valoare adăugată a fost eliminată, deci anterior Deciziei CCR nr. 39/2013.

Pentru trimestrul III 2012 nu a existat o astfel de prevedere de excludere a TVA, consumul de medicamente de care au beneficiat asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate fiind calculat în baza prețului de referiță suportat de FNUASS care include și TVA, astfel că și consumul înregistrat a inclus TVA.

Se critică și cheltuielile de judecată cordate de instanța de fond, apreciind-se că sunt nejustificat de mari, în raport de compleexitatea cauzei și prestația avocatului ales de reclamantă.

2.3. Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 8 iunie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursurile și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

1.5. Cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene

În fața instanței de recurs, pentru termenul din 8 februarie 2018, recurenta-reclamantă a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, respectiv:

"Este conformă cu principiul egalității și principiul nediscriminării (recunoscute la nivelul jurisprudenței CJUE' și din interpretarea art. 4 alin. (3) din TUE, art. 40 alin. (2) și art. 110 din TFUE) modalitatea de determinare a taxei clawback aplicată de CNAS în temeiul O.U.G. nr. 77/2011, și anume determinarea contribuției trimestriale prin raportare atât la vânzările Deținătorului de Autorizație de Punere pe Piață (DAPP), obligat la taxa clawback, cât și prin raportare la vânzărilor altor entități, ne-DAPP și neobligați la plata clawback, mecanism care impune în final DAPP plata taxei clawback pentru venituri de care nu a beneficiat.

Este conformă cu principiul securității juridice și protecției încrederii legitime (recunoscut la nivelul jurisprudenței CJUE2) modalitatea de aplicare a taxei clawback prevăzute la art. 1 și art. 3' din O.U.G. nr. 77/2011, anume că valoarea taxei clawback depinde de o serie de factori care nu sunt previzibili unui profesionist diligentș

Este conformă cu principiul transparenței (recunoscut la nivelul jurisprudenței CJUE3 și din interpretarea art. 1 din TUE și art. 15 din TFUE) modalitatea de aplicare a taxei clawback prevăzute la art. 1 și art. 3' din O.U.G. nr. 77/2011, mai exact faptul că valorile vânzărilor totale trimestriale și a vânzărilor totale trimestriale de referință, ambele suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (care stau la baza determinării taxei clawback) sunt comunicate celor obligați la plata clawback fără o justificare a modalității de determinare a acestor valoriș".

Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat punct de vedere asupra cererii de înaintare a întrebării preliminare, solicitând respingerea acesteia, apreciind că sesizarea instanței cu privire la încălcarea unei norme de drept comunitar nu este necesară la soluționarea pricinii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

2.1. Examinând cererea recurentei - reclamante Societatea A. S.R.L. de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene - TFUE (fost 234 Tratatul Comunităților Europene), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:

a) interpretarea tratatelor;

b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.

Potrivit alin. (2), "În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune", iar potrivit alin. (3), în "cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea."

Totuși, potrivit unei practici constante a CJUE, instanța națională nu are această obligație dacă este îndeplinită una din următoarele condiții:

- dacă se stabilește că respectiva chestiune de interpretat este irelevantă în cauza dedusă judecății;

- dacă prevederea UE a făcut deja obiectul interpretării CJUE;

- dacă interpretarea dreptului UE este atât de evidentă încât nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile.

Înalta Curte constată că raportat la aspectele litigioase ale cauzei, la dezlegările instanței de fond, criticile formulate prin recursurile declarate în cauză, pentru analiza pe care instanța de recurs este învestită și este ținută a o face, nu prezintă relevanță dezlegarea C.J.U.E.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebările preliminare propuse de recurenta - reclamantă Societatea A. S.R.L.

2.2. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursurile reclamantei și pârâtei sunt fondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta a solicitat anularea a notificării nr. x, precum și de anularea adresei nr. x prin care a fost respinsă contestația administrativă exercitată de reclamantă împotriva notificării anterior menționate.

Prin notificarea nr. x reclamantei Societatea A. S.R.L. i-au fost comunicate elementele de calcul a contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2012, respectiv valoarea vânzărilor trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și din Bugetul Ministerului Sănătății (VTt) pentru trimestrul III 2012, care a fost în cuantum de 1.837.855.928,71 RON, precum și datele privind valoarea vânzărilor individuale (Vit), înregistrate în trimestrul III 2012 suportate din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și din Bugetul Ministerului Sănătății, centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției.

Relevante în determinarea taxei clawback, pe baza elementelor de calcul comunicate reclamantei, sunt dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, în raport de care:

"(1) Începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel:

unde:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

(2) Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este de 1.425 milioane RON. Această valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.

(3) Valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (Vitr), se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente aceluiași an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425 milioane RON.

(4) Valoarea prevăzută la alin. (3) se comunică de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate fiecărui plătitor de contribuție până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuție care nu au avut vânzări de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referință este egală cu zero.

(5) Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1) - (3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată."

Din norma expusă în precedent, rezultă că un element de calcul al contribuției trimestriale este valoarea vânzărilor trimestriale (VTt), element comunicat prin notificarea în cauză, însă stabilit printr-un ordin prealabil, respectiv Ordinul Președintelui CNAS nr. 736/31.10.2012 .

În acest context, instanța de fond nu a analizat criticile reclamantei referitoare la acest element de calcul al taxei de clawback, considerând că acesta este stabilit printr-un act administrativ distinct, nesupus cenzurii instanțelor de contencios administrativ printr-o acțiune în anulare sau o excepție de nelegalitate, dispozițiile actului administrativ în cauză bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și autenticitate, fără a pune în discuția părților acest aspect legale.

Din perspectiva reținută, instanța de control judiciar consideră valide criticile reclamantei recurente referitoare la încălcarea principiului contradictorialității și încălcarea dreptului la apărare al reclamantei.

Potrivit principiului contradictorialității, consacrat legal la art. 14 C. proc. civ., instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept pe care le consideră necesare pentru soluționarea litigiului, instanța nefiind îndreptățită a-și întemeia hotărârea pe motive de fapt sau de drept care nu au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii ale părților împrocesuate. Această obligație presupunea ca în ipoteza în care judecătorul fondului întrevedea un asemenea impiediment legal, în analiza completă a aspectelor de nelegalitate invocate, să pună în discuția părților din oficiu aspectele semnalate, pentru ca părțile și în special reclamanta să-și poată exercita plenar dreptul la apărare.

O asemenea abordare neagă și dreptul la acces la justiție al reclamantei, consacrat expres în această materie, de art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, conform cu care:

"(1) Datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor.

(2) Contestațiile și actele doveditoare se depun la registratura Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și se soluționează prin emiterea unui act administrativ comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate potrivit art. 5 alin. (7).

(3) Depunerea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a contribuției prevăzute la art. 3.

(4) În cazul soluționării contestațiilor până la termenul de plată prevăzut la art. 5 alin. (8), se vor plăti contribuțiile aferente noilor sume comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar în cazul depășirii acestui termen, se vor face regularizări la următoarele termene de plată.

(5) Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Posibilitatea contestării datelor comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către contribuabilii vizați de acest act normativ, presupune și posibilitatea contestării valorii vânzărilor trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și din Bugetul Ministerului Sănătății (VTt) pentru trimestrul de referință, ca element comunicat în notificarea contestată, fără a fi condiționat acest demers, de contestarea separată a Ordinului Președintelui C.N.A.S. prin care este cuantificat.

Nu în ultimul rând, lipsa cenzurării acestui ordin nu putea constitui un impediment în analiza cu care a fost învestit judecătorul fondului, întrucât așa cum s-a reținut de instanța de control judiciar cu autoritate de lucru judecat prin încheierea din 08.02.2018, ordinul în discuție nu întrunește elementele unui act administrativ, reprezentând în fapt o operațiune materială prin care se cuantifică sumele rezultate din vânzările totale trimestriale, respingând astfel ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a acestuia.

Pe de altă parte, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ. "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. "

În analiza efectuată asupra criticilor de nelegalitate a reclamantei, referitoare la relevanța probatorie a înregistrărilor contabile ale acesteia în determinarea corectă a vânzărilor efective de medicamente pentru trimestrul de referință din anul 2012, instanța de fond a argumentat respingerea acestor apărări, printre altele, pentru că reclamanta nu a mai propus la termenul de judecată acordat în vederea cercetării procesului administrarea probei cu expertiză prin care să fie verificată contabilitatea reclamantei, spre a identifica toate înregistrările privind medicamantele efectiv vândute, data vânzărilor și data încasării prețului ca efect al plăților decontate de CNAS.

Lipsa de diligență a reclamantei în propunerea unui asemenea mijloc de probă, nu exonera instanța de fond de obligația de a pune în discuția a părților împrocesuate a relevanței și utilității efectuării unei expertize contabile, atunci când necesitatea ei reiesea din dezbateri, și a ordona efectuarea acesteia, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului în cauză.

În continuare, în analiza cu care a fost învestită, instanța de fond a validat criticile reclamantei referitoare la împrejurarea că taxa de clawback aferentă trimestrului III al anului 2012 se calculează în baza actelor administrative prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, apreciind nelegală conduita pârâtei de a include în valoarea vânzărilor individuale (Vit) pentru trimestrul III 2012 această taxă pe circulația mărfurilor, din perspectiva efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013.

Prin decizia menționată, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională.

Or, această sintagmă se referea la toate elementele de calcul ale taxei clawback, astfel că determinarea corectă a intinderii acestei taxe, urmare a valorificării efectelor deciziei Curții Constituționale menționată în prelalabil, presupunea excluderea TVA din toate categoriile de valori ale vânzărilor prevăzute la alin. (1)-(3) de la art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011, operațiune care nu poate fi suplinită de instanța de control judiciar, întrucât așa cum s-a arătat nu au fost analizate în totalitate criticile reclamantei.

Prin urmare, considerentele expuse în precedent demonstrează că hotărârea instanței de fond este nelegală, viciu care o afectează în integralitatea sa, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile reclamantei și pârâtei, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a CJUE.

Admite recursurile formulate de S.C. A. S.R.L. și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 1105 din 20 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 mai 2018.