ÎCCJ, decizie (scj.ro #84658)

Cheltuieli judiciare. Obligarea la plata cheltuielilor

făcute de părți. Retragerea plângerii prealabile

Retragerea plângerii

prealabile de către partea vătămată nu duce la obligarea acesteia la plata integrală

a cheltuielilor făcute de inculpat, ci numai în măsura în care cheltuielile au

fost provocate de ea, conform prevederilor din art. 193 alin. (6) C. proc. pen.

raportat la alin. (5) al aceluiași articol și la art. 274 C. proc. civ.

Ca atare, în cazul în care

din acte rezultă că inculpatul este culpabil de faptele ce au format obiectul

plângerii prealabile, el are dreptul  la plata cheltuielilor judiciare de

către partea vătămată numai în parte, în măsura în care aceasta le-a provocat.

Secția penală, decizia nr. 5568 din 28 noiembrie 2003

Prin sentința penală

nr. 7 din 28 iulie 2003, Curtea de Apel Ploiești a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului A.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare

de posesie prevăzută în art. 220 C. pen., ca urmare a retragerii plângerii

prealabile de către partea vătămată D.M.

Partea

vătămată a fost obligată să plătească inculpatului cheltuieli judiciare în sumă

de două milioane de lei.

Recursul declarat de

inculpat, care solicită obligarea părții vătămate la plata sumei de 22 de

milioane de lei,  echivalentul onorariului de avocat plătit de el pentru a

fi apărat în cursul procesului, nu este fondat.

La baza obligației de

restituire a cheltuielilor judiciare stă culpa procesuală, astfel că partea din

vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute,

justificat, de partea câștigătoare.

În lumina acestor

principii, prevederile art.193 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 274 C.

proc. civ., pe baza cărora se stabilesc cheltuielile judiciare în cazul

încetării procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, trebuie

raportate și la dispozițiile art. 193 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora

în caz de achitare, partea vătămată este obligată să plătească cheltuieli

judiciare în măsura în care a provocat efectuarea acestor cheltuieli.

Așadar, în materia

cheltuielilor judiciare, poziția de „parte care a căzut în pretenții” și,

respectiv, de „parte câștigătoare”, în cazul încetării procesului penal este

dată de contribuția pe care părțile - în speță, partea vătămată și inculpatul -

au avut-o la pornirea procesului și la pronunțarea soluției în cauză.

Partea vătămată care a

învestit instanța cu judecarea unei plângeri penale neîntemeiate și care și-a

retras plângerea are, în mod vădit, poziția de „parte care a căzut în

pretenții”, iar inculpatul, în calitate de „parte câștigătoare”, este

îndreptățit să obțină restituirea integrală a cheltuielilor pe care le-a făcut

în timpul și din cauza procesului intentat împotriva sa de partea vătămată.

Atunci însă când partea

vătămată își retrage plângerea, punând capăt procesului penal din motive care

nu privesc vinovăția inculpatului și nu sunt determinate de culpa ei în

introducerea plângerii prealabile, nu se poate reține că  „a căzut în

pretenții” și că trebuie să despăgubească integral pe inculpat pentru

cheltuielile judiciare făcute de acesta. Într-o asemenea situație, pe baza

actelor dosarului, instanța are libertatea de a aprecia în ce măsură partea

vătămată a cauzat cheltuielile efectuate de inculpat și, prin urmare, în ce

măsură trebuie să fie obligată la plata acestor cheltuieli.

În cauză se constată că

partea vătămată s-a plâns împotriva inculpatului pentru faptul că, în anul

1998, acesta a desființat în mod abuziv gardul care separa proprietățile lor,

după care a construit un nou gard, în interiorul terenului proprietatea părții

vătămate, săvârșind prin aceasta infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută

în art. 220 alin. (1) și (2) C. pen. În susținerea plângerii sale, partea

vătămată a depus mai multe acte, între care procesul-verbal întocmit de

primarul comunei din care rezultă că gardul dintre terenurile părților a fost

mutat cu un metru în interiorul terenului părții vătămate. Inculpatul nu a

combătut probele aduse de partea vătămată în susținerea plângerii.

Ulterior, la termenul

de judecată din 7 iulie 2003, partea vătămată a declarat că-și retrage

plângerea, ceea ce a determinat încetarea procesului penal.

În raport cu actele

dosarului nu se poate reține că, prin retragerea plângerii, partea vătămată a

căzut în pretenții și că a provocat, din vina sa exclusivă, cheltuielile

judiciare făcute de inculpat, astfel că solicitarea acestuia de a se dispune

obligarea părții vătămate la plata integrală a echivalentului onorariului pe

care inculpatul l-a achitat avocatului nu are temei.

În consecință recursul

declarat de inculpat a fost respins.