ÎCCJ, decizie (scj.ro #84658)

Cheltuieli judiciare. Obligarea la plata cheltuielilor făcute de părți. Retragerea plângerii prealabile Retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată nu duce la obligarea acesteia la plata integrală a cheltuielilor făcute de inculpat, ci numai în măsura în care cheltuielile au fost provocate de ea, conform prevederilor din art. 193 alin. (6) C. proc. pen. raportat la alin. (5) al aceluiași articol și la art. 274 C. proc. civ. Ca atare, în cazul în care din acte rezultă că inculpatul este culpabil de faptele ce au format obiectul plângerii prealabile, el are dreptul la plata cheltuielilor judiciare de către partea vătămată numai în parte, în măsura în care aceasta le-a provocat. Secția penală, decizia nr. 5568 din 28 noiembrie 2003 Prin sentința penală nr. 7 din 28 iulie 2003, Curtea de Apel Ploiești a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată D.M. Partea vătămată a fost obligată să plătească inculpatului cheltuieli judiciare în sumă de două milioane de lei. Recursul declarat de inculpat, care solicită obligarea părții vătămate la plata sumei de 22 de milioane de lei, echivalentul onorariului de avocat plătit de el pentru a fi apărat în cursul procesului, nu este fondat. La baza obligației de restituire a cheltuielilor judiciare stă culpa procesuală, astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. În lumina acestor principii, prevederile art.193 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 274 C. proc. civ., pe baza cărora se stabilesc cheltuielile judiciare în cazul încetării procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, trebuie raportate și la dispozițiile art. 193 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora în caz de achitare, partea vătămată este obligată să plătească cheltuieli judiciare în măsura în care a provocat efectuarea acestor cheltuieli. Așadar, în materia cheltuielilor judiciare, poziția de „parte care a căzut în pretenții” și, respectiv, de „parte câștigătoare”, în cazul încetării procesului penal este dată de contribuția pe care părțile - în speță, partea vătămată și inculpatul - au avut-o la pornirea procesului și la pronunțarea soluției în cauză.

Partea vătămată care a învestit instanța cu judecarea unei plângeri penale neîntemeiate și care și-a retras plângerea are, în mod vădit, poziția de „parte care a căzut în pretenții”, iar inculpatul, în calitate de „parte câștigătoare”, este îndreptățit să obțină restituirea integrală a cheltuielilor pe care le-a făcut în timpul și din cauza procesului intentat împotriva sa de partea vătămată. Atunci însă când partea vătămată își retrage plângerea, punând capăt procesului penal din motive care nu privesc vinovăția inculpatului și nu sunt determinate de culpa ei în introducerea plângerii prealabile, nu se poate reține că „a căzut în pretenții” și că trebuie să despăgubească integral pe inculpat pentru cheltuielile judiciare făcute de acesta.

Într-o asemenea situație, pe baza actelor dosarului, instanța are libertatea de a aprecia în ce măsură partea vătămată a cauzat cheltuielile efectuate de inculpat și, prin urmare, în ce măsură trebuie să fie obligată la plata acestor cheltuieli. În cauză se constată că partea vătămată s-a plâns împotriva inculpatului pentru faptul că, în anul 1998, acesta a desființat în mod abuziv gardul care separa proprietățile lor, după care a construit un nou gard, în interiorul terenului proprietatea părții vătămate, săvârșind prin aceasta infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 alin. (1) și (2) C. pen. În susținerea plângerii sale, partea vătămată a depus mai multe acte, între care procesul-verbal întocmit de primarul comunei din care rezultă că gardul dintre terenurile părților a fost mutat cu un metru în interiorul terenului părții vătămate.

Inculpatul nu a combătut probele aduse de partea vătămată în susținerea plângerii. Ulterior, la termenul de judecată din 7 iulie 2003, partea vătămată a declarat că-și retrage plângerea, ceea ce a determinat încetarea procesului penal. În raport cu actele dosarului nu se poate reține că, prin retragerea plângerii, partea vătămată a căzut în pretenții și că a provocat, din vina sa exclusivă, cheltuielile judiciare făcute de inculpat, astfel că solicitarea acestuia de a se dispune obligarea părții vătămate la plata integrală a echivalentului onorariului pe care inculpatul l-a achitat avocatului nu are temei. În consecință recursul declarat de inculpat a fost respins.