ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1184/2019

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 91/12.07.2018, îndreptată prin încheierea din 27.08.2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de A. Târgu Jiu, prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâții Societatea C. S.A, Consiliul Județean Gorj, Consiliul Local Târgu Jiu, D. și E.., administrator judiciar al A. Târgu Jiu, a obligat pârâții să plătească reclamantului despăgubiri, reprezentând contravaloarea cotizației, la care se adaugă dobânda legală și indicele de inflație după cum urmează: Societatea C. S.A. suma de 6.398.608,88 RON, Consiliul Local Târgu Jiu suma de 2.090.028,93 RON, Consiliul Județean Gorj suma de 512.303,65 RON și D. suma de 414.525,03 RON; a respins acțiunea față de pârâta S.C. F. S.A și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 14.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, A. Târgu Jiu, prin administrator special B. și administrator judiciar E., Societatea C. S.A, Consiliul Județean Gorj și Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu au declarat apel.

La 21.01.2019 G. a formulat o cerere de intervenție accesorie în favoarea apelanților-pârâți Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu și Consiliul Județean Gorj.

Prin încheierea din 23.01.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de G. în favoarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu și Consiliului Județean Gorj.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, deși natura juridică a intervenției accesorii este aceea a unei apărări, terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia intervine, ci trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului; a subliniat, în acest context, că titularul cererii de intervenție nu invocă și nu probează un interes propriu.

Împotriva acestei încheieri, G. a declarat recurs, solicitând anularea sa și admiterea în principiu a cererii de intervenție.

În motivare, a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de intervenție, reținându-se lipsa interesului.

Astfel, a susținut că are interes în dosar, atât timp cât pretențiile A. Târgu Jiu vizează fonduri publice, din bugetele locale, care au ca sursă inclusiv bugetul de stat; mai mult, a arătat că atât G., cât și reclamanta sunt membre ale H., astfel că hotărârea pe care instanța o va pronunța va afecta raporturile din cadrul Federației și concurența loială în cadrul competițiilor sportive.

A subliniat că are un interes propriu, legitim și actual în cauză, urmărind să își protejeze drepturile în cadrul Federației, afectate grav atât de participarea la luarea deciziilor în cadrul Adunării Generale, cât și de participarea în competițiile fotbalistice a unor structuri care funcționează și sunt finanțate cu încălcarea normelor de ordine publică, precum A. Târgu Jiu.

În opinia recurentei, prin Sentința nr. 91/2018, Tribunalul Gorj a dispus deturnarea de fonduri publice, legiferând o nouă metodă de finanțare nerambursabilă din fonduri publice a persoanelor juridice de drept privat fără scop patrimonial, neprevăzută de lege, respectiv cotizația.

În final, a arătat că prin cererea sa de intervenție urmărește ocrotirea unui interes general, în conformitate cu prevederile art. 37 C. proc. civ.

Analizând încheierea atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 61 C. proc. civ. "(1) oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți."

Potrivit acestor texte, persoana care formulează cererea de intervenție voluntară trebuie să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă intervenția este principală sau accesorie.

Așadar, legiuitorul a condiționat dreptul terților de a interveni în proces de respectarea unor cerințe de formă și de fond, pentru evitarea participării la proces a oricărei persoane, care nu ar justifica niciun interes conex, cu implicații asupra limitelor cadrului procesual subiectiv.

În speță, G. a formulat o cerere de intervenție accesorie în favoarea Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu și Consiliului Județean Gorj, în procesul vizând solicitarea A. Târgu Jiu de obligare a acestora, în calitate de membri fondatori ai clubului, la plata cotizațiilor asumate.

Înalta Curte subliniază că interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare sau prin intervenirea într-un proces în desfășurare, fiind necesar ca el să fie legitim, personal, născut și actual.

Astfel, conform art. 33 C. proc. civ., "interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara."

Pentru a stabili îndeplinirea condiției justificării unui interes, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv obținut în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Analiza cererii de intervenție accesorie formulate de G. relevă că autoarea acesteia nu a justificat un interes personal, ci a invocat o serie de excepții procesuale.

Or, așa cum în mod judicios a reținut și curtea de apel, simpla enumerare și expunere a unor excepții procesuale nu pot conduce spre concluzia că terțul are un interes propriu, legitim și actual în a interveni în favoarea apelanților Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu și Consiliul Județean Gorj.

Este adevărat că intervenția voluntară accesorie are natura unei apărări, însă intervenientul accesoriu trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, să urmărească obținerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziție o susține.

Astfel, intervenientul accesoriu nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit; el trebuie să îndeplinească condiția existenței unui interes actual, determinat și propriu în participarea la judecarea procesului respectiv, iar nu a unuia general sau eventual.

Cum prin demersul judiciar inițiat, A. Târgu Jiu urmărește obligarea membrilor săi fondatori la plata cotizațiilor, nu se poate susține, cu temei, că admiterea acțiunii ar prejudicia în vreun fel drepturile unui alt club sportiv.

De altfel, chiar recurenta a susținut că prin cererea sa de intervenție urmărește ocrotirea unui interes general, în conformitate cu art. 37 C. proc. civ., însă instanța supremă subliniază că invocarea unui interes public nu întrunește exigențele art. 33 C. proc. civ., care impun justificarea unui interes personal, născut și actual.

Nici susținerile recurentei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 37 C. proc. civ., nu pot conduce spre o altă concluzie. Aceasta, întrucât acest text de lege conferă legitimare procesuală unor persoane, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general, însă numai în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege.

Așadar, un interes colectiv ar justifica o intervenție voluntară accesorie într-un litigiu care privește interese individuale ale părților inițiale, numai în ipoteza în care o dispoziție legală expresă conferă legitimare procesuală grupului, e.g. sindicatele sau asociațiile pentru protecția consumatorilor.

Cum, în speță, o astfel de ipoteză nu se regăsește, încheierea atacată se dovedește a fi legală, astfel că Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1), rap. la art. 64 alin. (4) C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta G. împotriva încheierii din 23.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 iunie 2019.

GGC - NN