ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 380/2020

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 14 iunie 2018, A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B., cerere de recunoaștere a sentinței de divorț nr. 15-3-01916-5 pronunțată de către Curtea Superioară a Statului Washington, prin care s-a dispus partajul asupra bunurilor imobile indicate, în sensul atribuirii acestora reclamantei.

Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, prin Sentința nr. 1252 din 10 septembrie 2018, a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B.. A recunoscut decretul pentru desfacerea căsătoriei nr. 15-3-01916-5 pronunțat de Curtea Superioară a Statului Washington, județul Snohomish. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin Decizia nr. 1068 din 10 iulie 2019, a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată. A respins cererea intimatei-reclamante A. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..

Recurenta a susținut nelegalitatea Deciziei atacate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., apreciind că în cauză nu se poate poate reține excepția autorității lucrului judecat, întrucât în prima acțiune, depusă în anul 2016 pe rolul Tribunalului Hunedoara, s-a solicitat recunoașterea decretului pentru desfacerea căsătoriei pronunțat de Curtea Superioară a Statului Washington, districtul Snohomish. Or, prezenta acțiune vizează împărțirea de bunuri dintre părți, respectiv trei proprietăți în România și una aflată pe teritoriul SUA, nicidecum desfacerea căsătoriei, prin urmare nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții, respectiv identitatea de părți, obiect și cauză.

A solicitat și înlăturarea motivării instanței conform căreia instanțele române au o competență exclusivă, în condițiile în care sentința pronunțată de autoritățile americane vizează și o proprietate situată pe teritoriul SUA.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Rezoluția din 11 septembrie 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, precum și emiterea unei adrese către recurentă, cu mențiunea de a semna cererea de recurs sau de a transmite un exemplar semnat al acesteia și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii.

La 15 noiembrie 2019 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar la 18 noiembrie 2019, completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin Rezoluția din 17 decembrie 2019, s-a stabilit, în temeiul art. 495 alin. (5) C. proc. civ., termen la 12 februarie 2020, în camera de consiliu, fără citare părți, pentru soluționarea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 486 C. proc. civ. s-au reglementat mențiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, la alin. (1) lit. e) prevăzându-se semnătura părții sau a mandatarului părții, în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

La alin. (2) al art. 486 C. proc. civ. s-a stipulat că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru conform legii, iar la alin. (3) s-a instituit că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, cererea de recurs nu a fost semnată de recurentă sau de reprezentantul convențional al acesteia, nefiind atașată cererii nici dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 RON, calculată potrivit art. 24 alin. (1) și alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, corespunzător celor două motive de recurs.

Deși citată cu mențiunea de a semna cererea de recurs sau de a transmite un exemplar semnat al acesteia, sub sancțiunea anulării cererii, precum și cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 RON sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată, recurenta nu a dat curs solicitărilor instanței.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (1) lit. e), alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu poate realiza o legală învestire a instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1068 din 10 iulie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - CL