ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1788/2019

Asupra conflictului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud la data de 12 iunie 2018, I.I. A. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. - Serviciul Fiscal municipal Adjud și U.A.T. prin Direcția de Taxe și Impozite Locale și în temeiul art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, a se constata că amenda contravențională aplicată prin Procesul-verbal de contravenție nr. x din 27 iulie 2017 emis de IPJ Constanța a fost achitată în termen de 48 de ore. 2. Hotărârile care au generat conflictul de competență: 2.1. Prin Sentința civilă nr. 1573 din 25 septembrie 2018, Judecătoria Adjud a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în constatare, în favoarea Judecătoriei Constanța. S-a constatat, în esență, prin prisma art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, că întrucât contravenția pentru care a fost aplicată sancțiunea a cărei executare este în discuție a fost săvârșită în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța, aceeași instanță este competentă și pentru controlul executării sancțiunii amenzii. 2.2. Prin Sentința nr. 13936 din 17 decembrie 2018, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Prin prisma dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 32/2001, s-a constatat că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este menționat, ca loc al comiterii presupusei fapte contravenționale, plaja ..., care se află în circumscripția Judecătoriei Mangalia. 2.3. Prin Sentința civilă nr. 4299 din 29 mai 2019, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat în favoarea Judecătoriei Adjud competența de soluționare a cererii. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecarea cererii. A dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

S-a constatat că, în vederea punerii în executare a amenzii contravenționale în sumă de 5.000 RON ce a fost aplicată Întreprinderii Individuale A., au fost emise, în Dosarul de executare nr. x instrumentat de Serviciul Fiscal Municipal Adjud, titlu executoriu și somație, iar prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, reclamanta a înțeles să conteste actele de executare întocmite și să solicite să se constate că amenda a fost plătită. Prin prisma art. 39 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, precum și a celor ale Codului de procedură fiscală, art. 260 alin. (1) și art. 3 alin. (2), instanța a făcut aplicarea art. 651 și art. 714 C. proc. civ., constatând că în materia contestației la executare legiuitorul a prevăzut o competență teritorială absolută în favoarea instanței de executare.

Față de aceste dispoziții legale și văzând că debitoarea are sediul în municipiul Adjud a declinat competența soluționării în favoarea Judecătoriei Adjud. II. Considerentele Înaltei Curți Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, în considerarea argumentelor ce succed: Obiectul cererii deduse judecății, astfel cum a fost precizat, îl constituie o contestație la executare formulată împotriva actelor de executare întocmite de ANAF, prin Serviciul Fiscal Municipal Adjud, în vederea punerii în executare silită a amenzii contravenționale aplicată reclamantei prin Procesul-verbal de contravenție nr. x din 27 iulie 2017 întocmit de I.P.J.

Constanța - B.I.C.E. Mangalia. În raport de precizarea în acest sens a obiectului acțiunii, nu poate fi atrasă incidența dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care reglementează competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în condițiile în care cererea dedusă judecății nu reprezintă o plângere formulată împotriva procesului-verbal de contravenție în sensul prevederilor art. 31 din ordonanță. În ceea ce privește executarea sancțiunilor contravenționale, art. 39 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 stipulează că executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale și că împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.

Potrivit art. 260 alin. (1) și (4) C. proc. fisc. , contestația formulată împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului se introduce la instanța judecătorească competentă. Având în vedere și dispozițiile art. 3 alin. (2) C. proc. fisc. , se reține că sediul materiei contestației le executare îl reprezintă prevederile cuprinse la Capitolul VI din C. proc. civ. Conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, instanță care trebuie stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 651 din cod. Art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Ca atare, în raport de obiectul precizat al acțiunii și cum, în cauză, debitoarea I.I. A. are sediul în municipiul Adjud, în circumscripția Judecătoriei Adjud, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2019. GGC - NN