ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2020

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosar nr. x/2020 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În baza art. 109 alin. (1) și 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13.01.2020 de către autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A. cu privire la pedeapsa aplicată prin Sentința nr. 2808/2016 - REG.GEN nr. 1438/2016 - RGNR. N 3029/2015 Tribunalul din Udine - pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 20.02.2020 și până la 20.03.2020 inclusiv și predarea sa în stare de arest către autoritățile din Italia.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută în data de 05.02.2020 și arestată din 06 februarie 2020 și până în data de 20.02.2020 inclusiv, în baza mandatului de arestare provizorie în vederea predării nr. 5 din 06 februarie 2020 emis de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2020.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității și nu a consimțit la predare.

S-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea dispozițiilor art. 111 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 500 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, avocat B. a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin referatul din data de 5.02.2020 în Dosar nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat în temeiul art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., în vederea predării persoanei solicitate autorităților judiciare din Italia, urmare semnalării în sistemul informatic SIS - SIRENE de autoritățile judiciare competente din Italia - Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine.

În sesizarea adresată instanței s-a arătat că din semnalarea introdusă în sistemul SIS-SIRENE la data de 24.01.2020 de către autoritățile judiciare competente din Italia, prin care s-a solicitat arestarea și predarea numitului A., s-a constatat că autoritățile judiciare competente din Italia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine, au emis la data de 25.11.2019 Ordinul de reținere în închisoare nr. 493/2017 SIEP în baza Sentinței penale nr. 2808/2016 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Totodată s-a reținut că urmare a contopirii mai multor pedepse s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 3 ani, 3 luni și 26 zile închisoare. S-a învederat că pedeapsa a fost aplicată pentru comiterea infracțiunii de "spălare de bani" prev. de art. 110 și 648 din C. pen. italian și constă în aceea că persoana urmărită A., în data de 20.01.2015, în timp ce se afla în Visco (Udine), a fost depistată că deținea ilegal, în complicitate cu C., în scopul obținerii de profit, cantitatea de 780 kg sârmă de cupru în valoare de 3000 euro, 3 lănțișoare, un ceas, 13 inele, 4 perechi cercei achiziționate sau primite de la persoane necunoscute, bijuteriile fiind păstrate într-o pungă depozitată în torpedoul unui autovehicul marca ... cu număr de înmatriculare românesc.

În baza art. 100 din Legea nr. 302/2004, s-au efectuat verificări cu privire la persoana solicitată, rezultând că sus-numitul A. nu este cercetat penal în România și domiciliază în raza de competență a Curții de Apel Brașov, persoana solicitată fiind reținută inițial pentru 24 ore la data de 5 februarie 2020.

De asemenea, A. a fost audiat de către procuror în prezența apărătorului ales, domnul avocat D. și i-a fost adus la cunoștință conținutul semnalării introduse în sistemul SIS-SIRENE la data de 24.01.2020 privind mandatul european de arestare emis la data de 13.01.2020, fiindu-i înmânată o copie în limba română.

Persoana solicitată A. a recunoscut că este persoana care face obiectul semnalării introduse în sistemul SIS-SIRENE privind mandatul european de arestare emis, acesta conținând datele sale personale, a menționat că nu înțelege să consimtă să fie predat autorităților judiciare din Italia. Se constată că potrivit C. pen. român, fapta descrisă în semnalarea mandatului european constituie infracțiunea de "spălare de bani" prevăzută de art. 29 lit. c) din Legea 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 C. pen. și este pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 10 ani.

Curtea de Apel a reținut că sunt îndeplinite cerințele legale ale executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare competente din Italia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine, respectiv Ordinul de reținere în închisoare nr. 493/2017 SIEP în baza Sentinței penale nr. 2808/2016 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă ce a fost contopită în pedeapsa de rezultantă de 3 ani, 3 luni și 26 zile închisoare.

În ceea ce privește autoritatea emitentă a mandatului european de arestare, se constată că aceasta este, potrivit legislației italiene, Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine. Potrivit Hotărârii nr. 627/19 a Curții Europene de Justiției, Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 nu se opune unei legislații a unui stat membru care, atunci când se discută despre executarea unui mandat european de arestare în scopul executării pedepsei unei autorități care deși nu participă la administrarea justiției acelui stat membru, nu este ea însăși o instanță judecătorească, nu prevede existența unei căi de atac jurisdicționale distincte împotriva deciziei acestei autorități de a emite un astfel de mandat european de arestare.

În ceea ce privește conținutul mandatului european de arestare, se constată că acesta poartă în antet cifra 1, fiind primul mandat emis pe numele persoanei solicitate. De asemenea, mandatul privește doar o singură infracțiune, cea pentru care s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare - Sentința penală nr. 2808/2016 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017.

S-a constatat că mandatul european de arestare nu privește și celelalte pedepse componente ale soluției de contopire, fiind mandatul european de arestare nr. x emis pe numele persoanei solicitate.

În ceea ce privește împotrivirea la predare învederată de persoana solicitată, instanța a constatat că aceasta nu constituie un motiv obligatoriu de respingere a solicitării autorității emitente a mandatului. S-a arătat că persoana solicitată cunoaște despre fapta descrisă în mandatul european, însă susține că nu a fost citat la procedură, deși își amintește că a fost în custodia organelor de poliție și a avut un translator de limbă română.

În acest sens s-a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare se precizează că persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință în limba română că notificările privind procedura se vor realiza la apărătorul desemnat din oficiu, în condițiile în care nu și-a desemnat un apărător ales. De asemenea, autoritățile italiene precizează - la pct. 4 în cuprinsul mandatului european - că persoana solicitată a învederat la data de 21 ianuarie 2015 că dorește ca actele de procedură să-i fie comunicate la biroul avocatului din oficiu.

În același timp, autoritatea emitentă a mandatului european precizează că persoana solicitată poate cere reluarea judecății în condițiile în care demonstrează că absența sa la procedură a fost justificată, aspect susținut de altfel de persoana solicitată care a precizat că nu a fost citată.

Referitor la problemele de sănătate pe care persoana solicită le-a învederat s-a constatat că înscrisurile medicale prezentate, constând în analize și investigații clinice, nu relevă recomandare pentru îngrijiri medicale pentru că nu a fost necesar, fiind indicat un singur diagnostic - gastrită.

Împotriva Sentinței penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosar nr. x/2020, în termen legal, persoana solicitată a formulat contestație.

Atât în motivarea scrisă cât și oral cu ocazia dezbaterilor, persoana solicitată a apreciat că se impune admiterea contestației, desființarea sentinței și, în rejudecare, respingerea solicitării privind predarea către autoritățile italiene, în cază fiind incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 martie 2020, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, nemaifiind reluate.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A. cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte, apreciază că se impune admiterea contestației, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Brașov, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicată), dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată) statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Preliminar, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2808/2016 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017, numitului A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de "spălare de bani" prev. de art. 110 și 648 din C. pen. italian, reținându-se în esență că, în data de 20.01.2015, în timp ce se afla în Visco (Udine), a fost depistat că deținea ilegal, în complicitate cu C., în scopul obținerii de profit, cantitatea de 780 kg sârmă de cupru în valoare de 3000 euro, 3 lănțișoare, un ceas, 13 inele, 4 perechi cercei achiziționate sau primite de la persoane necunoscute, bijuteriile fiind păstrate într-o pungă depozitată în torpedoul unui autovehicul marca ... cu număr de înmatriculare românesc.

Urmare a rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 2808 din 24.02.2016 pronunțată de Tribunalul din Udine, autoritățile judiciare competente din Italia, în speță, Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine, a emis, la data de 25.11.2019 Ordinul de reținere în închisoare nr. 493/2017 SIEP pe numele persoanei solicitate A.

Urmare a ordinului de reținere, autoritățile judiciare competente din Italia au emis la data de 13.01.2020, mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate, iar la data de 24.01.2020, au introdus semnalarea în sistemul SIS-SIRENE, solicitând autorităților române luarea măsurii arestării provizorii și predarea persoanei solicitate autoritățile judiciare competente din Italia.

Prin referatul din data de 5.02.2020 în Dosar nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat instanței competente - Curții de Apel Brașov punerea în executare a mandatului european de arestare, arestarea persoanei solicitate și predarea către statul italian.

Referitor la procedura derulată de statul italian care a avut drept urmare pronunțarea Sentinței penale nr. 2808/2016 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017, Înalta Curte constată următoarele:

În sentință contestată, fila x, instanța de fond reține că "persoana solicitată cunoaște despre fapta descrisă în mandatul european, însă susține că nu a fost citat la procedură, deși își amintește că a fost în custodia organelor de poliție și a avut un translator de limbă română", mulțumindu-se să facă referire la precizările statului italian, cum că numitul A. ar fi solicitat comunicarea actelor la biroul avocatului din oficiu.

Totodată în declarația făcută la data de 6 februarie 2020 în fața instanței, persoana solicitată arată că "ieri am aflată că am fost condamnat" (adică pe 5 februarie 2020 când a luat la cunoștință în fața procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov că pe numele său a fost emis un mandat european de arestare).

Înalta Curte constă că, în speța de față, Curtea de Apel Brașov nu a făcut un minim de diligențe și nu a verificat aspectele relatate de persoana solicitată privind parcurgerea îndeplinirii condițiilor referitoare la citare și la încunoștințarea sa despre procesul ce se derulează în Italia.

Astfel, potrivit art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare: "când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent, persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces".

Din verificarea actelor transmise de autoritățile judiciare solicitante, Înalta Curtea a constatat că autoritățile italiene nu au procedat la o informare completă a numitului A., acesta nefiind prezent la proces și nu a fost încunoștințat că împotriva sa poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces.

Înalta Curte subliniază că informarea completă a persoanei condamnate în sensul textului de lege enunțat presupune nu numai înștiințarea acesteia cu privire la existența procedurii judiciare, ci, deopotrivă, informarea că împotriva sa poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces.

La dosar nu există vreo dovadă că autoritățile judiciare italiene l-au informat pe numitului A., despre ora și locul judecății, nu s-a făcut dovada că i-a fost notificată în vreun fel calitatea de inculpat sau faptul că împotriva sa există acuzații penale, și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces, iar din actele existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată este cetățean român și are domiciliul în jud. Brașov, unde nu s-a făcut dovada comunicării vreunei proceduri.

Referitor la situația juridică a persoanei condamnate A.;

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului constată că persoana solicitată ar fi fost condamnată în Italia la o pedeapsă rezultantă de 3 ani, 3 luni și 26 zile închisoare urmare a contopirii mai multor pedepse, fără ca la dosarul cauzei să existe hotărârile judecătorești de condamnare.

Astfel, la dosar se află un înscris din care rezultă că sentințele în baza cărora persoana solicitată ar avea de executat o pedeapsă principală de 3 ani, 3 luni și 24 de zile de închisoare și amenda 1000 euro (sentința din 09.02.2015 a Tribunalului din Roma, definitivă la 19.03.2015; sentința din 22.04.2016 a Tribunalului din Treviso, definitivă la 21.06.2016;sentința din 09.11.2016 a Tribunalului din Udine, definitivă la 24.02.2017).

Totodată se constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate privește doar o singură infracțiune, cea pentru care s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare (Sentința penală nr. 2808/2016 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 24.02.2016, definitivă în data de 24.02.2017), nu și celelalte pedepse componente ale soluției de contopire, motiv pentru care instanța de apel, în rejudecare, este necesar să clarifice situația persoanei condamnate A.

Prin urmare, instanța de fond, în speță Curtea de Apel Brașov trebuia să întreprindă demersuri și să solicite autorităților din Italia relații cu privire la hotărârile judecătorești care au stat la baza contopirii pedepsei rezultante de 3 ani, 3 luni și 26 zile închisoare și amenda de 1000 euro și să elucideze situația juridică a persoanei condamnate A. în raport cu toate condamnările pronunțate de statul italian.

Referitor la absența din considerentele și dispozitivul sentinței a prevederilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004;

Dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, prevăd că predarea, în baza unui mandat european de arestare, a unui cetățean român se face sub condiția ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În considerarea acestor exigențe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond în urma analizei complete a cauzei să clarifice situația condamnatului A., iar apoi să se poată face o analiză obiectivă asupra cererii incidentale formulate de persoana solicitată privind recunoașterea hotărârilor de condamnare pronunțate în statul italian și executare pedepselor recunoscute în România.

Totodată o analiză concretă, se impune a fi efectuată de o instanță ce se găsește într-o cale ordinară de atac, pentru a asigura dublul grad de jurisdicție prevăzut de Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, prevăd că, în procedura de executare a mandatului european de arestare, în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de acesta măsura preventivă a controlului judiciar, control judiciar pe cauțiune sau arestul al domiciliu, dispozițiile art. 211 - 222 din C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

În contextul cauzei, Înalta Curte apreciază că față de persoana solicitată A. se impune luarea măsurii preventive a controlului judiciar.

Chiar dacă presupune aflarea în stare de libertate această măsură preventivă a controlului judiciar implică o serie de restricții și privațiuni inerente oricărei măsuri preventive și justificate în mod necesar de exigențele derulării unei proceduri în condiții optime, în alegerea acestei măsuri instanța având în vedere toate circumstanțele cauzei precum și aspectele de ordin medical invocate și dovedite de persoana solicitată.

Drept urmare, reglementând controlul judiciar, legiuitorul a înțeles să impună persoanelor aflate sub incidența acestei măsuri preventive o categorie de obligații care reprezintă o condiție necesară pentru atingerea scopului pentru care au fost dispuse.

Totodată măsura preventivă a controlului judiciar este în concordanță și cu dispozițiile art. 53 din Constituția României care prevăd că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, măsura fiind proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere existenței drepturilor sau a libertăților, ci doar exercitării acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constă că prin obligațiile impuse persoanei solicitate A. această procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, se poate desfășura în condiții optime măsura controlului judiciar satisfăcând toate exigențele de proporționalitate și necesitate prevăzute de art. 202 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Va fi desființată, în totalitate, sentința penală contestată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe -Curtea de Apel Brașov.

În baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., se va revoca măsura arestării preventive dispusă în baza Sentinței penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 față de persoana solicitată A.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 9 din 20 februarie 2020 emis de Curtea d Apel Brașov, secția Penală în Dosar nr. x/2020, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 în ref. la art. 215 și urm. C. proc. pen., se va dispune luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 60 de zile.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată A. va trebui să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul Poliției orașului Victoria, jud. Brașov, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

d) să nu depășească o anumită limită teritorială, a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;

În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată A. va trebui să respecte următoarele obligații:

j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

Potrivit art. 215 alin. (3) C. proc. pen., va fi atrasă atenția persoanei solicitate A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Se va dispune emiterea adreselor prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se va dispune comunicarea prezentei hotărâri autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Desființează, în totalitate, sentința penală contestată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Curtea de Apel Brașov.

În baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., revocă măsura arestării preventive dispusă în baza Sentinței penale nr. 11/F/MEA din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 față de persoana solicitată A.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9 din 20 februarie 2020 emis de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosar nr. x/2020, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 în ref. la art. 215 și urm. C. proc. pen., dispune luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 60 de zile.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată A. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul Poliției orașului Victoria, jud. Brașov, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

d) să nu depășească o anumită limită teritorială, a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;

În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, persoana solicitată A. trebuie să respecte următoarele obligații:

j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

Potrivit art. 215 alin. (3) C. proc. pen., atrage atenția persoanei solicitate A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Dispune emiterea adreselor prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 dispune comunicarea prezentei hotărâri autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 martie 2020.

GGC - NN