ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2017

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 483 alin. (2) și art. 457 C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrară nr. 1/2015 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim de pe lângă CCINA Constanța, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, ca nefondată, a admis acțiunea reclamantei, obligându-l pe pârât la plata sumei de 7.663,51 RON reprezentând debit principal restant, a sumei de 55.086,68 RON penalități de întârziere, în procent de 0,5% pe zi, raportate la debitul de 21.744,51 RON, calculate pentru perioada 15.10.2011 - 19.03.2012, a sumei de 7.548,56 RON reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0,5% pe zi, raportate la debitul de 7.663,51 RON, calculate pentru perioada 26.05.2014 - 09.12.2014, precum și penalități de întârziere, în procent de 0,5% pe zi raportate la debitul de 7.663,51 RON și în continuare, respectiv de la data de 10.12.2014 și până la plata efectivă a debitului principal. Pârâtul a fost obligat și la plata sumei 14.086,40 RON reprezentând cheltuieli arbitrale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2015 la data de 16.02.2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat anularea hotărârii arbitrale si trimiterea cauzei spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii.

Prin sentința civilă nr. 6 din 5 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea în anularea hotărârii arbitrale ca nefondată. A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei în cuantum de 1.000 RON, onorariu de avocat astfel cum a fost redus.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurentul se raportează în motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile noului C. proc. civ., respectiv, la art. 488 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) Noul C. proc. civ.. În susținerea recursului se solicită anularea hotărârii arbitrale în principal iar, în subsidiar, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării acestuia doar la plata sumei precizate în concluziile scrise depuse la instanța arbitrală.

Analizând recursul, Înalta Curte reține că acesta are ca obiect o sentință cu caracter definitiv prin care a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de petentul A. împotriva sentinței arbitrale nr. 6 din 5 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Conform art. 613 alin. (3) coroborat cu alin. (4) C. proc. civ. sunt supuse recursului numai hotărârile prin care a fost admisă acțiunea în anulare.

Per a contrario, hotărârile prin care a fost respinsă acțiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs.

Sentința civilă atacată cu recurs în dosarul pendinte nu face parte din categoriile enunțate de art. 613 alin. (4) Noul C. proc. civ., ci este o sentință prin care s-a respins acțiunea în anulare, ca nefondată, și care, în temeiul legii, constituie o hotărâre definitivă, în sensul prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 6 Noul C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, sentința nu este supusă controlului de legalitate prevăzut de calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva sentinței civile nr. 6 din 5 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2017.