ÎCCJ, Decizia nr. 59/2020
ÎCCJ, Decizia nr. 59/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 42 din data de 30 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă contestația la executare formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București, secția I penală, cu privire la Sentința penală nr. 674 din 05 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 173 din 25 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.
Totodată, s-a constatat că autoturismul marca x serie șasiu x de culoare neagră, capacitate cilindrică 2.993 cmc înregistrat în evidențele Direcției Generale de Taxe și Impozite Sector 6 București pe numele intimatei A., a fost dobândit de intimatul condamnat B. din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 din C. pen. (1969), în timpul căsătoriei cu intimata A. și este supus confiscării, conform Sentinței penale nr. 674 din 05 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 173 din 25 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.
Pentru a se pronunța în acest sens, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut, în considerentele Sentinței penale nr. 42 din data de 30 ianuarie 2020 că, deși autoturismul marca x serie șasiu x de culoare neagră, capacitate cilindrică 2.993 cmc, figurează în evidențele Direcției Generale de Taxe și Impozite Sector 6 București pe numele intimatei A., s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că acesta a fost dobândit de intimatul condamnat B. din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 din C. pen. (1969).
În aceste condiții, instanța a reținut că, împrejurarea că scriptic autoturismul figurează în evidențele fiscale înregistrat pe numele soției condamnatului, ca efect al întocmirii facturii cuprinzând valoarea reziduală pe numele intimatei A., este lipsită de relevanță și nu poate împiedica trecerea bunului în patrimoniul statului, în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă, cu atât mai mult cu cât, fiind dobândit în timpul căsătoriei soților B. și A., acesta este bun comun, potrivit dispozițiilor art. 30 din Codul familiei (1953), în vigoare la acel moment.
Prin urmare, având în vedere, pe de o parte, că autoturismul a fost dobândit ca urmare a săvârșirii faptei penale, iar, pe de altă parte, că formal, acesta este înregistrat pe numele intimatei A., Înalta Curte a apreciat că se impune lămurirea dispozitivului hotărârii ce se execută, sens în care a admis contestația la executare formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București, secția I penală.
II. Împotriva Sentinței penale nr. 42 din data de 30 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, contestatorul condamnat B. a formulat prezenta cale de atac petentul B cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, la data de 14 februarie 2020 sub nr. x/2020, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 6 aprilie 2020.
Prin rezoluția din Camera de consiliu din data de 23 martie 2020, având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (2) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României, Ordinul nr. 71 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 17 martie 2020, constatând existența unor motive obiective ce pun instanța în imposibilitatea desfășurării ședinței de judecată la termenul fixat în data de 06 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflată pe rolul Completului de 5 Judecători P1-2020 din ședința de judecată cu termen la data 06 aprilie 2020.
Prin rezoluția din Camera de consiliu din data de 15 mai 2020, având în vedere, încetarea începând cu data de 15 mai 2020, a stării de urgență instituită pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 212 din data de 16 martie 2020 și prelungită prin dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020; art. 1 din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control a infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARS - Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Național pentru Situații de Urgență, potrivit cărora începând cu data de 15 mai 2020, se declară Starea de alertă la nivel național, pentru o perioadă de 30 de zile; precum și dispozițiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020, potrivit cărora în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată și citarea părților s-a stabilit termen la data de 26 mai 2020, termen la care contestatorul condamnat a învederat că își retrage contestația formulată, solicitând instanței să ia act de manifestarea sa de voință.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători, având în vedere, pe de o parte cererea contestatorului în sensul retragerii contestației formulate, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de declarația de retragere a contestației formulată de contestatorul condamnat B. împotriva Sentinței penale nr. 42 din data de 30 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat B., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestației formulată de contestatorul condamnat B. împotriva Sentinței penale nr. 42 din data de 30 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat B., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2020.