ÎCCJ, decizie (scj.ro #84376)

Conducere

pe drumurile publice.

Nerespectarea

prevederilor

legale privind circulația pe drumurile publice

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind circulația pe drumurile publice

Indice alfabetic:

Drept penal

- conducere pe drumurile publice

-

nerespectarea

prevederilor

legale

- culpă

Decretul

nr

. 328/1966,

art

. 8,

art

. 16

Regulamentul

pentru aplicarea Decretului

nr

. 328/1966,

art

. 49 alin. (2)

lit

.

i)

În cazul unui accident de circulație,

uciderea unei persoane de către conducătorul unui autovehicul care,

deși a circulat cu viteza legală, nu a respectat semnificația

unui indicator rutier și nu a redus viteza astfel încât să poată

efectua o depășire în condiții de siguranță,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din

culpă prevăzută în

art

. 178 alin. (2)

C.

pen

.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr

. 1245 din 18 februarie 2005

Notă: Prevederile

art

. 8 și

art

. 16 din Decretul

nr

. 328/1966

se regăsesc în

art

. 35 și

art

. 48 alin. (1) din O. U. G.

nr

.

195/2002, iar prevederile

art

. 49 alin. (2)

lit

. i) din Regulamentul pentru aplicarea Decretului

nr

. 328/1966, în

art

. 158

lit

. h) din H. G.

nr

. 85/2003.

Prin sentința penală

nr

. 295 din 3 februarie 2003, Judecătoria sectorului 4

București a condamnat pe inculpatul D.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută în

art

. 178 alin. (2) C.

pen

.

Instanța a reținut că, la 9

februarie 2000, inculpatul, conducând un autoturism, s-a înscris pe

terasamentul liniei de tramvai aflat în apropierea unei stații R.A.T.B.

și, ignorând semnificația indicatorului “ocolire obligatorie”, a

intrat în depășirea refugiului pietonal prin partea stângă. La

circa 4 - 5 m de capătul refugiului, întrucât nu a redus corespunzător

viteza de deplasare, în condițiile trecerii prin dreptul stației de

tramvai, inculpatul a accidentat pe minorul N.I., care se angajase în

traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se

asigure; deși a fost transportată la spital, victima a decedat în

cursul aceleiași zile.

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia

nr

. 876 din 20 iunie 2003, a admis apelul inculpatului

și, în baza

art

. 11

pct

.

2

lit

. a) raportat la

art

.

10 alin. (1)

lit

. d) C.

proc

.

pen

., a dispus achitarea acestuia, cu motivarea

că, în condițiile unei circulații ce se desfășura în

coloană pe terasamentul liniei de tramvai, viteza de deplasare a

autoturismului condus de inculpat a fost sub limita legală și exclude

culpa acestuia.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia

nr

. 2372 din 23 octombrie 2003, a respins recursul

procurorului.

Recursul în anulare declarat în cauză, cu privire la greșita achitare

a inculpatului, este fondat.

Potrivit

art

. 8 din Decretul

nr

.

328/1966, republicat, în vigoare la data comiterii faptei, conducătorii de

vehicule trebuie să se comporte în așa fel încât să nu

constituie un pericol sau o stânjenire pentru circulație, iar conform

art

. 16 din același decret, conducătorii de

autovehicule trebuie să aibă în permanență controlul asupra

vitezei autovehiculelor și să se conformeze restricțiilor de

viteză.

Totodată, potrivit

art

. 49 alin. (2)

lit

. i) din Regulamentul pentru aplicarea Decretului

nr

. 328/1966, astfel cum a fost modificat și completat

prin H. G.

nr

. 890/1998, conducătorii de

autovehicule trebuie să reducă viteza la trecerea prin dreptul

stațiilor de tramvai.

În cauză, din procesul-verbal de cercetare la fața locului

rezultă că, în apropierea locului producerii accidentului rutier

există o stație de tramvai prevăzută cu un refugiu pe

sensul în care circula autoturismul, iar la capătul refugiului se afla

instalat indicatorul de ocolire obligatorie prin dreapta.

Viteza  de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare

impactului cu victima a fost estimată la 40

km/h

.

Totodată, potrivit concluziilor suplimentului de expertiză

tehnică, conducătorul auto a avut posibilitatea prevenirii producerii

accidentului, pe de o parte, prin reducerea vitezei de deplasare la trecerea

prin dreptul stației de tramvai și, pe de altă parte, prin

deplasarea cu autoturismul prin dreapta refugiului stației de tramvai,

conformându-se astfel semnificației mijloacelor de semnalizare rutieră.

Inculpatul avea obligația reducerii

vitezei de deplasare a autovehiculului la trecerea prin dreptul stației de

tramvai, până la limita evitării oricărui pericol, în

condițiile în care circulația se desfășura în coloană

pe terasamentul liniei de tramvai,

nefiind

respectată semnificația indicatorului ocolire obligatorie prin

dreapta, iar pericolul fiind previzibil.

Prin urmare, moartea victimei este consecința

nerespectării

de către inculpat a prevederilor legale privind circulația pe

drumurile publice.

Așa fiind, prima instanță a stabilit în mod corect

vinovăția inculpatului și, în consecință, recursul în

anulare a fost admis, deciziile atacate au fost casate și s-a dispus

menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.