ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1023/2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2019 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă sub nr. x/2019, reclamanta R.N.P ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D., a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la restituirea valorică a proprietății publice a statului prin obligarea la plata contravalorii masei lemnoase extrasă, în sumă de 2.029.601,49 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 din C. proc. civ., ale art. 549, 550 alin. (1) și 867-870 C. civ. și pe dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 229/2009.

Prin sentința nr. 72 din 10 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți prin întâmpinare.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R.N.P. ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A obligat reclamanta R.N.P. ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ la plata sumei de 12.500 RON cheltuieli de judecată către pârâții A., B. și C..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta R.N.P. ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, solicitând, în principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței, în sensul de a se dispune admiterea acțiunii și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea valorică a proprietății publice a statului, prin obligarea la plata contravalorii masei lemnoase extrase în sumă de 2.029.601,49 RON.

Prin decizia nr. 887/2019 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins excepția netimbrării și a admis apelul formulat de apelanta reclamantă R.N.P. ROMSILVA- DIRECȚIA SILVICĂ GORJ împotriva sentinței nr. 72 din 10 iunie 2019 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații pârâți A., B. C. și D..

A anulat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Împotriva deciziei anterior menționate au formulat recurs pârâții C., B. și A., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate, cu consecința respingerii acțiunii intimatei-reclamante și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată pentru întreg ciclul procesual.

Recurenții-pârâți au susținut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește soluționarea excepției netimbrării cererii de apel, recurenții au apreciat că în mod greșit a considerat instanța de apel că intimata este scutită de taxa judiciară de timbru, arătând că greșeala instanței a pornit de la calificarea eronată a obiectului cererii introductive, pe care l-a apreciat ca fiind "obligarea pârâților la plata sumei de 2.029.601,49 RON reprezentând contravaloare producte - masă lemnoasă, aferente suprafeței de teren revenite în proprietatea publică a statului".

Au mai susținut că, în mod greșit a considerat instanța de apel că:

"prin acțiunea formulată, se urmărește aducerea la bugetul de stat, respectiv al unei instituții publice finanțate parțial de la bugetul de stat, a unei sume de bani reprezentând producte cuvenite statului, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra unui teren forestier", întrucât obiectul cererii de chemare în judecată trebuia, mai întâi, de toate sa primească o calificare exactă, așa cum prevăd dispozițiile art. 22 pct. 4 din C. proc. civ.

Contrar celor reținute de instanța de apel, în sensul că intimata nu datorează taxa judiciară de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, au considerat că, potrivit prevederilor legale, intimata trebuia să achite taxa judiciară de timbru, obiectul pretențiilor deduse judecății nereprezentând venituri publice.

În plus, au precizat că în mod greșit a constatat instanța de apel că pretențiile solicitate reprezintă contravaloare producte.

Făcând trimitere la definiția productelor, conținută de dispozițiilor art. 549 din C. civ., a apreciat că arborii pretinși a fi fost extrași nu pot fi încadrați în categoria productelor, fiind extrași dintr-un parchet de exploatare ce implică periodicitate, ci reprezintă fructe, deoarece periodicitatea este un semn distinctiv al fructelor, astfel că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material.

O doua critică formulată împotriva soluției de respingere a excepției netimbrării s-a referit la greșita apreciere a instanței de apel că:

"suma de bani pretinsă, reprezentând producte, este cuvenită statului, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra unui teren forestier", arătând recurenții că în speță nu s-a făcut dovada că terenul forestier aparține statului sau că acest teren este supus regimului juridic al proprietății publice.

Au mai precizat că instanța nu putea să califice pretențiile deduse judecății ca fiind venituri publice, câtă vreme, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că masa lemnoasă extrasă a fost supusă comercializării, iar potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin H.G. nr. 229/2009, intimata-reclamantă are drept scop obținerea de profit, ceea ce face ca pretenția dedusă judecății să nu se încadreze în categoria veniturilor publice, conform prevederilor art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Concluzionând, au menționat că, în considerarea greșitei calificări a obiectului cauzei, intimata nu putea fi scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În ceea ce privește soluția de admitere a apelului pronunțată de instanță, întemeiată pe greșita soluționare a cauzei de către instanța de fond, în raport cu dispozițiile art. 36 C. proc. civ., recurenții au considerat că soluția instanței de apel este bazată pe greșita calificare a obiectului cauzei, în sensul că:

"obiectul cererii introductive îl constituie redobândire de către titularul dreptului de proprietate asupra terenului forestier, respectiv statul român, a productelor aferente acestui bun, respectiv masă lemnoasă".

În opinia recurenților, o asemenea calificare dată cererii introducutive înfrânge principiul procesual civil al disponibilității cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 9 din C. proc. civ., deoarece intimata a solicitat "obligarea pârâților la plata contravalorii masei lemnoase extrasă".

Au susținut că în mod corect a admis instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, deoarece soluția acesteia s-a raportat la obiectul cauzei dedus judecății, astfel cum a fost formulat prin cererea introductivă, fiind incidente prevederile art. 36 din C. proc. civ.

În concluzie, recurenții au arătat că hotărârea pronunțată de către instanța de apel este nelegală, ca urmare a încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material.

Au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimata-reclamantă R.N.P ROMSILVA- DIRECȚIA SILVICĂ GORJ a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 10 februarie 2020, considerând că dezvoltarea criticilor formulate nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, ca neîntemeiat.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție o va admite și va anula recursul, ca netimbrat, pentru următoarele considerente:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

Alineatul 1 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii".

Se reține că recursul formulat de recurenții-pârâți C., B. și A. împotriva deciziei nr. 887/2019 din 26 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă nu a fost timbrat anticipat.

Prin rezoluția de primire a dosarului din data de 20 ianuarie 2020, în sarcina recurenților fost stabilită obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 11.950,50 RON, în solidar, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligație ce le-a fost comunicată recurenților prin intermediul adreselor emise de instanță la data de 22 ianuarie 2020.

La data de 4 februarie 2020, recurenții reclamanți au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cererea fiind respinsă prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 18 februarie 2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Se mai constată că, până la acest termen, recurenții nu s-au conformat dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 11.950,50 RON.

În consecință, reținând că, în speță nu operează nicio scutire legală de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale mai sus redate și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții-pârâți C., B. și A. împotriva deciziei nr. 887/2019 din 26 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2020.