ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 02 decembrie 2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București, secția I penală.

În baza art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., rap. la art. 50 din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Pentru a dispune în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a reținut că, deși Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a susținut că o parte a activității infracționale s-ar fi desfășurat la București, convorbirile telefonice citate nu par a face dovada implicării inculpatei A. în această parte de inițiere a activității presupus infracționale.

S-a arătat că aceste convorbiri s-au purtat doar între numiții B. și C., fără o implicare a inculpatei, care, de altfel, neagă constant toate acuzațiile aduse (implicit, vreo înțelegere cu "complicele B.").

În aceste condiții, s-a apreciat că, cel mult, s-ar putea vorbi de acte preparatorii, iar nu de "o parte a activității infracționale" susceptibilă să determine stabilirea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului București.

În plus, s-a susținut că nu se poate stabili presupusa activitate infracțională a inculpatei A. în raport de presupusa activitate infracțională a altor persoane (B. ori C.), care nici măcar nu au calitatea de inculpat, nefiind trimise în judecată în această cauză.

A fost precizat că, potrivit art. 371 din C. proc. pen., "judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței".

Sintetizând, s-a constatat de către judecătorul de cameră preliminară că există un dubiu serios că "o parte din activitatea infracțională" s-ar fi desfășurat la București, astfel încât se impune revenirea la normele generale de competență.

Sub acest din urmă aspect, s-a menționat că normele generale de competență sunt prevăzute în art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., față de care, s-a constatat că locul presupusei infracțiuni ar fi în Baia Mare (inculpata fiind acuzată că ar fi primit sumele de bani în incinta Spitalului D. din Municipiul Baia Mare), localitate unde și locuiește inculpata.

Prin Încheierea nr. 187/CP din 23 decembrie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureș, secția penală, în temeiul art. 346 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei nr. x/3/2020 (cu toate dosarele asociate) privind pe inculpata A. trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), prin rechizitoriul din data de 19.04.2020 dat în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, în favoarea Tribunalului București.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a fost constatată existența conflictului negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Maramureș.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureș a arătat că, potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. competența teritorială a instanțelor judecătorești pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României este determinată într-o anumită ordine, avându-se în vedere, în primul rând, criteriul locului săvârșirii infracțiunii.

Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, așa cum specifică prevederile art. 41 alin. (2) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, în cauză, în vederea determinării locului săvârșirii faptei, nu se poate proceda la o cercetare exegetică a substanței mijloacelor de probă, acest fapt fiind nespecific etapei de cameră preliminară, când este permisă doar verificarea loialității și legalității administrării probelor. S-a arătat că, în această situație, se impune luarea în considerare a obiectului acuzației, astfel cum rezultă din descrierea formală dată acestuia de procuror prin actul de sesizare a instanței.

Astfel, s-a arătat că, în partea expozitivă a rechizitoriului, cu ocazia prezentării pe scurt a situației de fapt, cel puțin cu privire la cel de-al doilea act material ce intră în conținutul infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., se reține faptul că inculpata, în calitate de funcționar public, cu ajutorul complicelui "a transmis prin inculpatul B. în data de 26.02.2020 în Mun. București, martorului C., administrator al SC E. SRL, firmă al cărui departament de producție s-a desprins din aceasta și a format F. SRL și care a acționat ca un reprezentant în fapt al acestei din urmă societăți, prin raportare la cele două solicitări ilicite ale inculpatei, solicitarea sub forma pretinderii de a primi prin inculpatul B. o altă sumă de bani necuvenită, suplimentară celei de 10.000 de euro pe care martorul G. i-a dat-o în 20.12.2019, în procent de 7% din valoarea fără TVA a contractului încheiat de acest spital public cu F. SRL și pe care inculpatul i-a precizat-o martorului ca fiind 2.380.000 de RON, din care să se scadă suma de 10.000 de euro deja primită anterior, în legătură cu:

- achitarea de către acest spital public a contravalorii tuturor facturilor emise de F. SRL, activitate care avea în parte, legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei ca ordonator terțiar de credite, cu referire la ultima factură,

- recepționarea de către acest spital public a lucrării executantului F. SRL, activitate care avea legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei privind recepția la terminarea lucrărilor și a primit în urma acestei pretinderi, în Mun. București, în data de 27.02.2020, prin inculpatul B., de la martorul C., suma de 120.000 de RON ce reprezenta echivalentul rotunjit al procentului de 7% din valoarea fără TVA a contractului încheiat de acest spital public cu F. SRL, din care s-a scăzut suma de 10.000 de euro primită anterior aferent primului act material, suma de 120.000 de RON fiind predată inculpatei în data de 28.02.2020 de complicele B. în incinta Spitalului D. din Mun. Baia Mare" .

S-a observat că, în mod similar, a procedat procurorul și cu prilejul realizării încadrării juridice a faptei la filele x din rechizitoriu.

Astfel, s-a menționat că procurorul a reținut faptul că pretinderea sumei de 120.000 RON s-ar fi făcut prin mijlocirea complicelui, care a și primit această sumă pentru a-i fi înmânată inculpatei, aspecte care s-au consumat, din punctul de vedere al acuzării, pe raza municipiului București la datele de 26 februarie 2020, respectiv 27 februarie 2020.

În această situație, s-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară că este evident că actul de sesizare reține fără echivoc faptul că cea mai mare parte din activitatea infracțională s-a consumat în municipiul București.

Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară a susținut că este lipsită de importanță, din perspectiva stabilirii competenței teritoriale în judecarea cauzei, împrejurarea că procurorul a reținut faptul că remiterea ulterioară a sumei de bani către inculpată, s-ar fi făcut într-un alt loc, situat în circumscripția teritorială a altei instanțe, respectiv în municipiul Baia Mare.

Pentru aceste considerente, s-a constatat că Tribunalul București a fost mai întâi sesizat fiind competent din punct de vedere teritorial să procedeze la judecarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 27 ianuarie 2021, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 03 februarie 2021.

Examinând conflictul negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Maramureș, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună.

În conformitate cu art. 41 C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

Prin rechizitoriul din data de 29 aprilie. 2020, emis în Dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, a fost trimisă în judecată inculpata A., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

În fapt, în esență, s-a reținut că, inculpata A., în calitate de funcționar public, manager al Spitalului D. din municipiul Baia Mare, județul Maramureș, începând cu data de 15.11.2019, cu ajutorul complicelui B., administrator al SC H. SRL, societate care a fost subcontractor al F. SRL, cu ocazia executării contractului nr. x/12.02.2019 încheiat între Spitalul D. din Mun. Baia Mare în calitate de achizitor și F. SRL în calitate de executant, având ca obiect "proiectarea și execuția lucrărilor de amenajare bloc operator-sala de chirurgie cardiovasculară și toracică și spații adiacente din Spitalul D. Baia Mare", în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, în perioada 05 noiembrie 2019 - 28 februarie 2020, în timpul derulării acestor raporturi contractuale:

- achitarea de către acest spital public a contravalorii ultimei facturi emisă de F. SRL în data de 29.11.2019, activitate care avea legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei A. ca ordonator terțiar de credite, cum era cazul semnării ordonanțării de plată,

- recepționarea de către acest spital public a lucrării executantului F. SRL, activitate care avea legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei A. privind recepția la terminarea lucrărilor, și a primit în urma acestei pretinderi, prin intermediul inculpatului B., în data de 20.12.2019, în incinta Spitalului D. din Municipiul Baia Mare, de la martorul G., manager de proiect al executantului F. SRL, suma de 10.000 de euro;

- a transmis prin inculpatul B., în data de 26.02.2020 în Municipiul București, martorului C., administrator al SC E. SRL, firmă al cărui departament de producție s-a desprins din aceasta și a format F. SRL și care a acționat ca un reprezentant în fapt al acestei din urmă societăți, prin raportare la cele două solicitări ilicite ale inculpatei, solicitarea sub forma pretinderii de a primi prin inculpatul B. o altă sumă de bani necuvenită, suplimentară celei de 10.000 de euro pe care martorul G. i-a dat-o în 20.12.2019, în procent de 7% din valoarea fără TVA a contractului încheiat de acest spital public cu F. SRL și pe care inculpatul i-a precizat-o martorului ca fiind 2.380.000 de RON, din care să se scadă suma de 10.000 de euro deja primită anterior, în legătură cu:

- achitarea de către acest spital public a contravalorii tuturor facturilor emise de F. SRL, activitate care avea în parter, legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu alei inculpatei ca ordonator terțiar de credite, cu referire la ultima factură,

- recepționarea de către acest spital public a lucrării executantului F. SRL, activitate care avea legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatei privind recepția la terminarea lucrărilor, și a primit în urma acestei pretinderi în Municipiul București, în data de 27.02.2020, prin inculpatul B., de la martorul C., suma de 120.000 de RON ce reprezenta echivalentul rotunjit al procentului de 7% din valoarea fără TVA, a contractului încheiat de acest spital public cu F. SRL, din care s-a scăzut suma de 10.000 de euro primită anterior aferent primului act material, suma de 120.000 de RON fiind predată inculpatei în data de 28.02.2020 de complicele B., în incinta Spitalului D. din Mun. Baia Mare.

În raport de această situație de fapt, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpatei A., analizând situația de fapt numai din perspectiva elementelor necesare soluționării conflictului negativ de competență, instanța supremă constată că acuzația adusă inculpatei constă în comiterea infracțiunii de luare de mită în variantele normative ale pretinderii și primirii, pentru fiecare dintre cele două acte materiale în parte, care dau forma continuată a infracțiunii de luare de mită.

Astfel, se constată, din descrierea faptelor în actul de sesizare, că activitatea infracțională a inculpatei A. ar fi debutat în perioada 05 noiembrie 2019 - prima jumătate a lunii decembrie 2019, sub forma pretinderii prin intermediar și primirii prin intermediar, în data de 20.12.2019, a sumei de 10.000 euro în municipiul Baia Mare (primul act material) și ar fi continuat sub forma pretinderii, tot prin intermediar, în jumătatea lunii ianuarie 2020 - prima jumătate a lunii februarie 2020 și la 26.02.2020, urmată de primirea, prin intermediar, a sumei de 120.000 de RON, în data de 28.02.2020, când s-a realizat un flagrant în incinta spitalului D. din municipiul Baia Mare (al doilea act material).

Ca atare, inculpata a fost acuzată că ar fi derulat o activitate infracțională de luare de mită atât prin activități de pretindere, cât și prin activități de primire.

Din perspectivă teoretică, se menționează că tentativa la luare de mită nu se sancționează deoarece, în cazul acestei infracțiuni, legiuitorul a pus activități care constituie un început de executare pe același plan cu fapta în formă consumată (de exemplu, pretinderea, în raport cu primirea banilor sau foloaselor).

Analizând excepția necompetenței teritoriale din perspectiva criteriului care a dat naștere conflictului negativ de competență, respectiv locul săvârșirii infracțiunii, se constată, în raport de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen., că trebuie stabilit locul unde inculpata A. ar fi desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Mai întâi, se precizează că acest din urmă criteriu pentru determinarea instanței competente teritorial, al locului unde s-a produs urmarea infracțiunii, excede prezentei analize deoarece infracțiunea de luare de mită este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat.

Prin prisma locului unde inculpata A. ar fi derulat presupusa activitate infracțională, se constată că, potrivit acuzării, inculpata s-a aflat la Baia Mare la momentul la care ar fi exercitat activitatea de pretindere cu titlu de mită a sumelor de bani, dar și la momentul în care ar fi realizat activitatea de primire a banilor pretinși ca mită (în cazul ambelor acte materiale ce formează infracțiunea continuată, potrivit acuzării).

Așadar, inculpata ar fi realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită în formă continuată (atât pretindere, cât și primire), în timp ce se afla la Baia Mare.

Sub aspectul analizat, al stabilirii instanței competente teritorial să soluționeze cauza, nu interesează decât acțiunile inculpatei care, potrivit procurorului, se circumscriu verbului regens ce caracterizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită pentru care a fost trimisă în judecată.

Nu poate fi analizată în acest cadru procesual, ce rezultă din ivirea conflictului negativ de competență, activitatea infracțională a presupusului intermediar (complice) și locul unde acesta ar fi desfășurat activitatea infracțională, după cum nu interesează condițiile necesare a fi întrunite pentru consumarea infracțiunii de luare de mită.

Esențial pentru stabilirea instanței competente teritorial este, după cum s-a menționat în cele ce preced, că inculpata se afla la Baia Mare când se susține, în acuzare, că a realizat acțiunile de pretindere și primire (toate prin intermediar). Este fără relevanță, în aceste condiții, motivul arătat în rechizitoriu care a determinat organul de urmărire penală să sesizeze Tribunalul București, respectiv că "infracțiunea s-a săvârșit în parte în Mun. București, ca localitate unde s-a dat în 27.02.2020 suma necuvenită de 120.000 RON inculpatului B. pentru beneficiarul final A., respectiv ca localitate unde inculpatul B. a transmis anterior, în 26.02.2020, solicitarea inculpatei A. sub forma pretinderii unei sume de bani necuvenită".

În consecință, pentru stabilirea instanței competente teritorial, în cauza în care a fost trimisă în judecată inculpata A., nu poate fi luat în considerarea ca și criteriu pentru stabilirea instanței competente teritorial, decât locul unde inculpata a desfășurat presupusa activitate infracțională care i se impută (Baia Mare), independent de împrejurarea că ar fi pretins și primit mită printr-un complice care ar fi acționat în circumscripția teritorială a altei instanțe (Tribunalul București), deoarece judecata nu se poate mărgini decât la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței, așa cum impun dispozițiile art. 371 C. proc. pen., iar prin Rechizitoriul nr. x/2020 din 19.04.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A..

În acest context, nu au incidență dispozițiile art. 41 alin. (3) C. proc. pen. deoarece presupusa activitate infracțională a inculpatei A. nu se poate reține că a fost realizată în circumscripția mai multor instanțe, ci numai în cea care aparține Tribunalului Maramureș, situație ce împiedică luarea în discuție a prevederilor art. 41 alin. (4) C. proc. pen. privind sesizarea succesivă a două sau mai multe instanțe, deoarece Tribunalul București nu poate fi reținut ca instanță competentă teritorial după niciunul dintre criteriile art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Tribunalului Maramureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Tribunalului Maramureș, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie 2021.

GGC - GV