ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 547/2021

Deliberând asupra cererii privind completarea dispozitivului deciziei nr. 826 din 15 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 826 din 15 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea formulată la 11 decembrie 2020 petenta B. a solicitat instanței, completarea dispozitivului deciziei nr. 826 din 15 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în sensul obligării intimatului A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, aferente cererii de recurs.

În drept, petenta B. a invocat dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 10 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii promovată de petenta B., privind completarea dispozitivului hotărârii și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii privind completarea dispozitivului, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 444 alin. (1) din același act normativ, constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care, cererea promovată va fi respinsă ca tardiv declarată pentru considerentele care succed:

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că petenta B. a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, în sensul obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii):

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Este de reținut că termenul de 15 zile de la pronunțare, instituit de art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ., este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai solicita completarea dispozitivului, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură efectuat peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că petenta a formulat și a transmis prin e-mail cerere de completare a deciziei la 11 decembrie 2020, iar în raport cu data la care a fost pronunțată hotărârea, respectiv 15 mai 2020, cererea a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunțare prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare care atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita actul de procedură, cererea fiind lipsită de funcția sa procesuală, instanța neputând păși la examinarea motivelor invocate.

Distinct de cele reținute, este de menționat că în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, legiuitorul a dat posibilitatea părții care a câștigat procesul să le solicite și pe calea acțiunii separate, pe dreptul comun, în termen de 3 ani de la data soluționării litigiului.

În cauză, petenta a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 826 din 15 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, însă, astfel cum s-a reținut anterior, aceasta a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, iar petenta nici nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a acesteia dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită excepția tardivității și să respingă cererea promovată de petenta B., ca tardiv formulată.

În aceste condiții, aspectele formale care țin de analiza pe fond a cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 826 din 15 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, nu se mai impun a fi verificate, ca urmare a respingerii cererii de completare a hotărârii, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității.

Respinge, ca tardiv formulată, cererea petentei B. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 826 din 15 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2021.