ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 57/2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 21 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S.) solicitând anularea deciziei nr. 128 din 4 octombrie 2019 emise de pârâtă; obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, imobil constând în casă de locuit, anexe și teren intravilan în suprafață de 6014 mp, acesta fiind situat în Călan, str. x (fostă 30 decembrie, nr. 97), înscris în CF nr. x Crișeni (Călan), nr. top. x, 650, cu deducerea sumei de 43.597 RON acordată antecesorilor reclamantei conform sentinței civile nr. 4973/24.12.1979 a Judecătoriei Deva; obligarea pârâtei la transmiterea noii decizii împreună cu dosarul aferent Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în vederea acordării efective a despăgubirilor conform prevederilor Legii nr. 165/2013.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 31 din 14 ianuarie 2020, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 întrucât acestea stabilesc competența în materia contestațiilor împotriva deciziilor emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar, în speță, entitatea învestită cu soluționarea notificării a fost Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, aspect de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 26 alin. (3) din legea nr. 10/2001.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a V-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 841 din 30 iulie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în vigoare de la 31 mai 2019, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 din lege, pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Constatând că, în cauză, se contestă Decizia nr. 128 din 4 octombrie 2019, emisă de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în temeiul dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 65/2013, cu privire la imobilul situat în Călan, str. x, jud. Hunedoara, a reținut caracterul de ordine publică a dispozițiilor prin care se stabilește competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise în baza art. 33 din Legea nr. 165/2013 și a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul Hunedoara și Tribunalul București, secția a V-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul București a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la textul de lege anterior menționat.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la 21 octombrie 2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S.) solicitând anularea deciziei nr. 128 din 4 octombrie 2019 emise de pârâtă; obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, imobil constând în casă de locuit, anexe și teren intravilan în suprafață de 6014 mp, acesta fiind situat în Călan, str. x (fostă 30 decembrie, nr. 97), înscris în CF nr. x Crișeni (Călan), nr. top. x, 650, cu deducerea sumei de 43.597 RON acordată antecesorilor reclamantei conform sentinței civile nr. 4973/24.12.1979 a Judecătoriei Deva; obligarea pârâtei la transmiterea noii decizii împreună cu dosarul aferent Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în vederea acordării efective a despăgubirilor conform prevederilor Legii nr. 165/2013.

Raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, precum și la faptul că pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului este entitatea învestită cu soluționarea notificării, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv instituția care a emis decizia contestată, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, modificate prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din 28 mai 2019, în vigoare din 31 mai 2019.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevede următoarele:

"Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri."

Noțiunea de "entitate învestită de lege" ce are obligația soluționării cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, la care se referă art. 33 din Legea nr. 165/2013, este explicitată la art. 3 alin. (1), pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Prin urmare, în raport de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, în a cărei rază teritorială se află imobilul, obiect al deciziei a cărei anulare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2021.