ÎCCJ, decizie (scj.ro #82015)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82015) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Daune morale și despăgubiri materiale

solicitate pentru prejudicii cauzate prin neinscripționarea pe produse a

ingredientelor conținute de acestea.  Nedovedirea de către

reclamant a prejudiciului cauzat

.

Cuprins pe materii

. Drept civil. Obligații izvorând din cauzarea de

prejudicii. Răspunderea civilă delictuală. Daune morale și

despăgubiri materiale solicitate pentru prejudicii cauzate prin

neinscripționarea pe produse a ingredientelor conținute de acestea.

Nedovedirea de către reclamant a prejudiciului cauzat.

Index alfabetic

.

Drept civil.

-

Daune morale

-

Despăgubiri materiale

-

Prejudiciu.

Codul civil.

art. 998, art 999

O.G. nr. 21/1992: art. 9, art. 20, art. 42

.

Prejudiciul nepatrimonial constituie

o formă distinctivă a prejudiciului civil în general și un

factor relativ independent de declanșare a răspunderii civile, prin

care se aduce atingere unor valori morale ale individului, adică acelea

care vizează nemijlocit persoana umană.

Prejudiciul moral  nepatrimonial

constă în rezultatul dăunător direct, de natură

nepatrimonială, al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se

aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic, care definesc personalitatea

umană, și că, deși acest rezultat nu poate fi evaluat în

bani, el dă naștere totuși dreptului și obligației de

reparare în conformitate cu regulile răspunderii civile delictuale.

În temeiul art. 998 și art. 999

Cod civil prejudiciul nepatrimonial, constituie, ca și prejudiciul

patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale, cu

deosebire că prejudiciile nepatrimoniale sunt strâns legate de persoana

umană, în sensul că lovesc fie existența sa ca entitate bio-psihică,

fie în sentimentele sale de afecțiune.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 6416 din 5 octombrie 2007.

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, reclamanta A.D.H., a

acționat în judecată S.C. C.România - „H.” S.A. solicitând

instanței să oblige societatea pârâtă la plata sumei de 750.000

lei cu titlu de despăgubiri materiale, ca urmare a

achiziționării produselor de tip „cozonac cu mac 700 gr.” și la

plata sumei de 1.000.000 de euro pentru prejudiciul moral suferit, ca urmare a

faptului că pârâta i-a pus în pericol viața și

sănătatea.

În fapt, reclamanta arată că,

fiind diagnosticată cu diabet zaharat (fiindu-i recomandat tratamentul cu

insulină, în patru prize zilnice), i-a fost stabilită o dietă

alimentară restrictivă și controlul glicemiei zilnice – cu

evitarea zahărului, a produselor zaharoase, de patiserie și

cofetărie etc.

În perioada februarie-iunie 2004,

reclamanta pretinde că a cumpărat în mai multe rânduri de la

complexul comercial C., aparținând societății pârâte produsul

„Cozonac cu mac 700 gr.” care are aplicat pe ambalaj eticheta cu lista

ingredientelor utilizate la prepararea acestuia, printre care și dextroza

ca îndulcitor iar nu zahărul, existența acestui îndulcitor fiind

motivul care a determinat-o pe reclamantă să achiziționeze acest

produs.

În perioada folosirii în alimentație a

produsului „cozonac cu mac” – reclamanta pretinde că simptomele specifice

diabetului s-au agravat fiindu-i pusă în pericol sănătatea

și viața, ceea ce a determinat o creștere a nevoii de

insulină și toate acestea în contextul respectării cu

strictețe a regimului de alimentație specific diabeticilor.

Trimițând spre analiză produsul

„cozonac cu mac” la Compartimentul Microbiologic din cadrul Direcției de

Sănătate Publică București s-a constatat prin buletinul de

încercări din 4 iunie 2004, atașat acțiunii, că deși

pe eticheta produsului nu figura ca ingredient zahărul, acesta era prezent

în același produs în cantități diferite, ceea ce reprezintă

un risc în plus pentru sănătatea persoanelor diabetice, care

consumă astfel de produse.

În drept, reclamanta și-a fondat

acțiunea pe prevederile O.U.G. nr.21/1992 privind protecția

consumatorului.

Prin sentința civilă nr.87/2006

Tribunalul București, Secția a IV-a a admis în parte cererea

reclamantei și a obligat societatea pârâtă la plata sumei de 467.100

ROL cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea produsului

achiziționat și la 10.000 Euro, echivalent RON la data

plății, la cursul BNR leu/Euro, reprezentând despăgubiri civile

pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.

Prin aceeași sentință,

pârâta a fost obligată să publice într-un cotidian  de

largă circulație un articol prin care să-și ceară

scuze pentru prejudiciul suferit de reclamantă prin vânzarea produsului

„Cozonac cu mac 700 gr.” în perioada februarie – iunie 2004, care potrivit

etichetei produsului conținea dextroză, însă în realitate

conținea zahăr.

Pentru a hotărî astfel, instanța

a reținut că reclamanta diagnosticată cu diabet zaharat, putea

consuma produse cu conținut de zahăr sau dextroză, însă

după un plan de dietă individualizat. Aceasta presupunea că

reclamanta trebuia să fie corect informată de conținutul real al

produsului cumpărat, prin menționarea pe etichetă a elementelor

componente.

În perioada februarie – iunie 2004 starea

de sănătate a reclamantei s-a agravat și aceasta a coincis cu

cumpărarea și consumarea cozonacului cu mac, fabricat în

laboratoarele proprii ale hipermarketului C.  de la care reclamanta l-a cumpărat.

Cu buletinul de încercări al

Direcției de Sănătate Publică București căruia

produsul i-a fost trimis spre testare, reclamanta a probat că acesta

conținea zahăr și nu dextroză, iar cu declarațiile de

martori a probat cumpărarea și consumul produsului precum și

agravarea stării de sănătate în perioada ce coincide

cumpărării și consumului cozonacului.

Instanța a reținut că,

deși efectele consumului de zahăr și dextroză sunt

aceleași, cele două ingrediente de același tip, conțin

cantități diferite de zahăr, iar aceasta nu poate fi decât

prejudiciabil pentru un bolnav de diabet, care își realizează un plan

de dietă, de natură a-i pune în pericol sănătatea.

În cauză instanța a concluzionat

că sunt întrunite elementele răspunderii delictuale, deoarece societatea

pârâtă a înfrânt prevederile H.G. nr.106/2002, potrivit cărora

agenții economici au obligația de a eticheta produsele fabricate

și comercializate, informații legate de natura, identitatea,

proprietățile, compoziția, ingredientele folosite la prepararea

produsului, iar acestea nu trebuie să inducă în eroare consumatorii.

În ceea ce privește prejudiciul moral,

nepatrimonial, acesta constă, așa cum s-a reținut în

considerentele sentinței, în încălcarea dreptului consumatorilor de a

fi  informați în mod complet, corect și precis asupra

caracteristicilor esențiale ale produselor achiziționate și de a

fi protejați împotriva riscului de a cumpăra produse care să le

pună în pericol viața, sănătatea, ori să le afecteze

alte drepturi și decizii.

Legătura de cauzalitate între fapta

ilicită și prejudiciu a fost probată în speță, cu

actele medicale, care atestă faptul că reclamanta este

insulino-dependentă și că în perioada consumului produsului

„cozonac cu mac”, doza de insulină administrată a crescut.

Sub acest aspect, instanța a avut în

vedere semnificația testului glicemiei glicozilate (5,2 la data de 28 mai

2004) în atestarea agravării stării de sănătate a

reclamantei, înlăturând, pe această cale, apărările

societății pârâte potrivit cărora acest indice nu este

semnificativ pentru afectarea  stării de sănătate, el

putând avea valori variabile într-o scurtă perioadă de timp.

Instanța de fond, făcând în

cauză aplicarea art.5 din Decretul nr.31/1954 și dispunând obligarea

pârâtei de a publica într-un cotidian național a unui articol prin care

să-și ceară scuze pentru prejudiciul cauzat reclamantei, a

asigurat acesteia și o reparație morală.

Prin decizia nr.550 din 21 noiembrie 2006

Curtea de Apel București a admis apelul S.C. C. România „H.” S.A. și

a schimbat sentința tribunalului în sensul că a respins acțiunea

ca nefondată. Aceeași instanță, prin aceeași decizie a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a concluzionat că în cauză, probele administrate nu au evidențiat

existența condițiilor generale ale răspunderii civile

delictuale.

Astfel, deși s-a dovedit

săvârșirea faptei ilicite, respectiv a vânzării unui produs

alimentar având un alt conținut decât cel inscripționat pe

etichetă, conform buletinului de încercări nr.1920-1921 din 7 iunie

2004, (zahăr în loc de dextroză) nu rezultă că agravarea

stării de sănătate a reclamantei s-a datorat consumului unui

astfel de produs.

Prejudiciul, constând în

înrăutățirea stării de sănătate a reclamantei,

bolnavă de diabet și insulino-dependentă, nu a fost probată

cu acte medicale aferente perioadei consumului produsului. Actele medicale

depuse la dosar, datând din anul 2003, sunt anterioare perioadei

februarie-iunie 2004, iar fișa controalelor lunare coroborate cu declarația

medicului curant al reclamantei, specialist diabetolog nu evidențiază

câtuși de puțin înrăutățirea stării de

sănătate a reclamantei în perioada menționată.

Depozițiile martorilor nu sunt

relevante, deoarece aceștia neavând cunoștințe de specialitate nu

pot substitui constatările medicului specialist, care în depoziția sa

a relevat că efectul consumului de dextroză este identic cu cel de

zahăr.

În acest context nu se poate reține

vinovăția societății pârâte în prejudicierea stării de

sănătate a reclamantei și nici existența raportului de

cauzalitate între fapta ilicită a societății și prejudiciu.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta invocând nelegalitățile prevăzute de art.304 pct. 7

și pct. 9 C.proc.civ.

Afirmând că hotărârea

atacată a fost dată cu aplicarea greșită a

dispozițiunilor legale ce reglementează răspunderea civilă

delictuală, recurenta arată că instanța de apel a apreciat

eronat inexistența vinovăției societății pârâte

față de împrejurarea că aceasta a comercializat produsul „cozonac

cu mac” care, pe lângă cantitatea de dextroză

inscripționată pe etichetă, conținea și o cantitate de

zahăr, despre care consumatorul nu avea cunoștință, nu a

fost de natură să-l inducă în eroare.

Încălcarea dispozițiunilor legale

privind etichetarea produselor – presupune și vinovăția, cu atât

mai mult cu cât răspunderea civilă delictuală operează

pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a

prejudiciului intervine indiferent de gravitatea vinovăției.

Și în privința legăturii de

cauzalitate, recurenta arată că instanța de apel putea face o

interpretare și aplicare greșită a dispozițiunilor legale

în materie, apreciind în mod nejustificat că existența acesteia nu a

fost probată, că reclamanta și-a asumat riscul consumului unor

substanțe interzise bolnavilor de diabet și că prejudiciul

suferit de aceasta ar putea avea și alte cauze decât fapta ilicită a

pârâtei.

Riscul presupus a fi fost asumat de

reclamantă rămâne fără relevanță, față

de caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate, care nu se apreciază

în raport de atitudinea posibilă a autorului faptei ilicite sau a

victimei, în realitate prejudiciul a fost determinat în mod direct prin

omisiunea înscrierii pe eticheta produsului a tuturor ingredientelor folosite

pentru fabricarea acestuia.

Instanța de apel nu se putea raporta

abstract la existența altor cauze, care nu au fost probate, cu atât mai

mult cu cât  s-au reținut ca fiind probate aspectele invocate de

reclamantă, neînțelegând să înlăture nici una din probele

administrate pe acest aspect.

Instanța nu face nicio referire la

prejudiciul moral reprezentat de suferința psihică a reclamantei, ca

urmare a faptei ilicite a pârâtei, ci a avut în vedere doar aspectele ce

vizează înrăutățirea stării de sănătate a acesteia.

S-a ignorat trauma psihică, șocul emoțional imediat trăit

de reclamantă în momentul comunicării rezultatelor testelor de

laborator, temerea serioasă cu privire la pericolul pentru viața

și sănătatea sa,  reprezentat de consumul unor alimente cu

un conținut contraindicat de ingrediente.

În stabilirea existenței și

întinderii prejudiciului, instanța era datoare să țină

seama de trauma psihică a reclamantei generată de comportamentul

jignitor al reprezentanților societății în cursul întâlnirilor

pentru soluționarea pe cale amiabilă a diferendului, cât și pe

toată durata desfășurării procesului la prima

instanță.

Hotărârea instanței de apel este

criticată și pentru faptul că aceasta conține motive

contradictorii în  ceea ce privește legătura de cauzalitate

dintre fapta ilicită și prejudiciu. Pe de o parte, instanța

reține fapta ilicită – constând în vânzarea unui produs alimentar cu

un alt conținut decât acela inscripționat pe etichetă (dând

eficiență  buletinului constată existența în cozonac a

dextrozei și a zahărului) și consumul de către

reclamantă a acestui produs urmat de înrăutățirea

stării de sănătate, iar pe de altă parte explică

aceasta prin existența altor cauze.

De asemenea, instanța reține din

coroborarea fișei de controale lunare cu depoziția medicului

specialist curant,  că starea de sănătate a reclamantei nu

s-a înrăutățit, iar pe de o parte că înscrisurile medicale

atestă o glicemie peste cea normală.

De vreme ce instanța reține

că bolnavul de diabet trebuie să cunoască conținutul

produselor pe care le consumă, iar legea îi garantează acest drept,

este mai mult decât contradictorie, arată recurenta, soluția

instanței prin care intimata este exonerată de răspundere, în

condițiile în care apreciază ca fiind dovedită

săvârșirea de către aceasta a faptei prin care a anihilat

posibilitatea reclamantei de a avea reprezentarea ingredientelor pe care le

consumă.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat

de reclamantă admiterea recursului, casarea deciziei, în sensul

respingerii apelului formulat de S.C. „H.” S.A., admiterea apelului

reclamantei, schimbarea parțială a sentinței, în sensul

admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea S.C. „H.” la

plata sumei de 1.000.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile.

Prin întâmpinarea depusă la dosar S.C.

„C. România” S.A. a invocat excepția de tardivitate a recursului motivat

de faptul că înregistrarea acestuia la Curtea de Apel București a

intervenit la 31 ianuarie 2007 deși raportat la data comunicării

deciziei civile nr.550 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel

București, termenul de recurs a expirat la 29 ianuarie 2007 inclusiv.

Excepția de tardivitate a recursului,

invocată de societatea pârâtă, examinată cu prioritate, în

temeiul art.137 alin.(1) C.proc.civ., este nefondată.

Decizia civilă nr.550 din 21 noiembrie

2006 a Curții de Apel București a fost comunicată reclamantei la

domiciliul ales al acesteia  la data de 12 ianuarie 2007, procesul verbal

de comunicare, îndeplinind toate cerințele prevăzute de art.100 C.proc.civ.

Raportat la data comunicării, termenul de recurs de 15 zile, prevăzut

de art.301 C.proc.civ. expirat la data de 27 ianuarie 2007- prelungit potrivit

art.101 alin.(5) C.proc.civ. până la data de 29 ianuarie 2007.

Recursul înregistrat la Curtea de Apel

București la 31 ianuarie 2007 este însă declarat în termen, deoarece

recurenta prevalându-se de dispozițiunile art.104 C.proc.civ. a predat

prin poștă recursul motivat la data de 29 ianuarie 2007, așa cum

se evidențiază prin ștampila aplicată pe plicul aflat la

dosar.

Recursul reclamantei este nefodat.

Reclamanta a acționat în judecată

S.C. „H.” S.A., în temeiul art.998 Cod civil spre a fi obligată la plata

sumei de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri  civile pentru

prejudiciul material suferit ca urmare a achiziționării de la

hipermarket-ul C. a produsului „cozonac cu mac 700 gr.”,  la plata sumei

de 1.000.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral

suferit, ca urmare a faptului că i-a fost pusă în pericol

sănătatea și viața și obligarea pârâtei la publicarea

într-un cotidian de largă circulație a unui articol prin care

societatea pârâtă să-și ceară scuze în mod public pentru

prejudiciul promovat din neglijență, punându-i-se în pericol

sănătatea și viața.

Curtea de Apel București, Secția

a IV-a civilă, respingând ca nefondat apelul reclamantei  și

admițând apelul societății pârâte, a schimbat

sentința tribunalului și a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantei motivat de faptul că aceasta nu și-a probat prejudiciul

constând în înrăutățirea stării de sănătate, ca urmare

a faptei ilicite a societății – aceea a vânzării unui produs

alimentar având un alt conținut decât acela inscripționat pe

etichetă.

Elementele constitutive ale

răspunderii civile sunt: săvârșirea de către cel chemat

să răspundă a unei fapte cu caracter ilicit, cauzarea

prejudiciului altei persoane și existența raportului de cauzalitate

între fapta ilicită și prejudiciul respectiv.

Prejudiciul nepatrimonial constituie o

formă distinctivă a prejudiciului civil în general și un factor

relativ independent de declanșare a răspunderii civile, prin care se

aduce atingere unor valori morale ale individului, adică acelea care

vizează nemijlocit persoana umană.

Prejudiciul moral  nepatrimonial

constă în rezultatul dăunător direct, de natură

nepatrimonială, al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se

aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic, care definesc

personalitatea umană, și că, deși acest rezultat nu poate

fi evaluat în bani, el dă naștere totuși dreptului și

obligației de reparare în conformitate cu regulile răspunderii civile

delictuale.

În temeiul art. 998 și art. 999 Cod

civil prejudiciul nepatrimonial, constituie, ca și prejudiciul

patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale, cu

deosebire că prejudiciile nepatrimoniale sunt strâns legate de persoana

umană, în sensul că lovesc fie existența sa ca entitate

bio-psihică, fie în sentimentele sale de afecțiune.

În speță, reclamanta,

diabetică și insulino dependentă, a pretins că în perioada

februarie – iunie 2004, perioadă care a coincis cu achiziționarea

și consumul produsului „cozonac cu mac” preparat în laboratoarele

Supermarket-ului C. – și care avea inscripționat pe etichetă ca

ingredient dextroza, starea sănătății sale s-a agravat.

Trimițând spre analiză produsul

la Laboratorul de Sănătate Publică, s-a constatat că acesta

conține zahăr și nu dextroză, ingredient contraindicat

diabeticilor.

În speță, prejudiciul moral

constând în periclitarea vieții și sănătății,

pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri în valoare de 1.000.000 lei

nu a fost probat.

Depozițiile martorilor care

relatează că în perioada incriminată reclamanta a cumpărat

„cozonac cu mac” de la societatea pârâtă și că aceasta s-a

simțit rău  nu sunt revelatoare, nu numai că aceștia

nu sunt specialiști în domeniu, pentru a putea face o apreciere

competentă a stării de sănătate a reclamantei comparativ cu

cea anterioară, dar și pentru că martorii au luat la

cunoștință din relatările mamei reclamantei, că

aceasta din urmă a consumat „cozonac cu mac” și că starea de

sănătate a acesteia s-a agravat.

Mai mult, bonurile privind

achiziționarea produsului nu confirmă integral perioada

achiziționării și nici a consumului în exclusivitate a

respectivului produs, deoarece alături de cozonacul cu mac de 700 gr. apar

și alte produse din aceeași gamă (cozonac cu nucă, cozonac

cu rahat).

Nici fișele de dispensar și nici

depozițiile de martori nu atestă existența vreunei

internări a reclamantei în perioada februarie - martie 2004 – contrazicând

astfel răspunsul acesteia de la punctul 4 al interogatoriului formulat de

pârâtă pentru reclamantă, în timp ce actele medicale depuse care

atestă stadiul bolii și starea de sănătate a reclamantei

datează din anul 2003, fiind anterioare perioadei februarie-iunie 2004.

Fișele de control lunare semnate

și ștampilate de către medicul curant, din perioada

incriminată atestă un indice al glicemiei glicozilate  de 5,4/%

și respectiv 5,4% care potrivit expertizei medico-legale Mina Minovici se

situează în limitele valorilor normale, care trebuie să fie sub 6%.

Este de observat că indicele glicemiei

glicozilate – din perioada ulterioară lunii iunie 2004 – respectiv la 20

octombrie 2004 și 17 decembrie 2004 – este superior aceluia al perioadei

incriminate, dar în orice caz în limitele normale.

Așa cum se precizează în

expertiza medico-legală a Institutului Mina Minovici–proteinele

glicozilate, cu parametrul determinant hemoglobina glicozilată – a

cărei valoare trebuie să fie sub 6% este un indicator al

hiperglicemiei – care conferă informații valoroase privind controlul

pe termen lung al diabetului.

Acest lucru demonstrează că, în

perioada în discuție, nu a existat o variație negativă a

stării de sănătate a reclamantei și nici nu sunt

menționate creșteri ale dozei de insulină ori tratamente specifice

sau noi, generate de o anume stare deteriorată de sănătate.

De altfel, din declarațiile medicului

curant al reclamantei se poate reține că inscripționarea

nereală pe eticheta produsului „cozonac cu mac 700 gr.” a ingredientului

„dextroză” în loc de „zahăr” nu poate constitui factorul cauzal

determinant al deteriorării stării de sănătate pe care o

pretinde reclamanta și pe care aceasta nu a probat-o, deoarece bolnavul de

diabet zaharat poate consuma dextroză în aceleași condiții ca

și consumul de zahăr, ambele produse având aceleași efecte cu

condiția ca persoana care ține o dietă strictă

să-și calculeze cantitatea de carbohidrați și rația

zilnică. Pacientul care consumă dextroză își asumă

riscul dezechilibrului glicemic, dacă renunță la autocontrol.

Această declarație, dată de

un specialist, de o persoană competentă, pune în evidență

faptul că reclamanta consumând cozonac –indiferent de îndulcitorul

utilizat (zahăr sau dextroză) și-a asumat riscul unui eventual

dezechilibru glicemic de vreme ce a renunțat la autocontrol, nu numai

pentru că – potrivit prescripțiilor medicale, făinoasele sunt în

principiu contraindicate diabeticilor dar și pentru că, în

condițiile în care etichetarea produsului neprecizând cantitatea de

îndulcitor încorporat, nu a fost în măsură să-și calculeze

rația zilnică de carbohidrați. În calitatea pe care însă

reclamanta și-o arogă, de pacient educat, putea și trebuia

să-și reducă sau să-și suspende consumul de

carbohidrați neconvenționali, așa cum este zahărul,

dextroza sau glucoza – evitând astfel o deteriorare a stării de

sănătate pe care a reclamant-o, ( dar pe care nu a probat-o) astfel

că și din acest punct de vedere poate reprezenta un factor

favorizant.

Răspunsurile edificatoare ale

medicului curant au contrazis teoria reclamantei, (cum că dextroza nu este

dăunătoare) deoarece consumul de zahăr produce aceleași

efecte ca și consumul de dextroză ca ingredient al unui produs

alimentar (cum este cozonacul cu mac) pentru un bolnav dietetic.

Mai mult, reclamanta, în cazul în care a

consumat într-adevăr produsul „cozonac cu mac 700 gr.”, și-a asumat

riscul ingerării unui produs alimentar în afara dietei inclusiv riscul

unei eventuale modificări a glicemiei, și aceasta cu atât mai mult cu

cât procurarea cozonacului nu s-a făcut din raionul cu produse dietetice

din cadrul magazinului C.

Aspectele evidențiate care transpun

riscurile asumate de reclamantă, deși nu au o valoare cauzală,

deoarece legătura de cauzalitate are un caracter obiectiv, ele se transpun

în factori subiectivi favorizanți, cu o anumită relevanță

juridică, în condițiile în care existența prejudiciului –

periclitarea stării de sănătate sau a vieții – ar fi fost

probat.

Omisiunea înscrierii pe eticheta produsului

a tuturor ingredientelor folosite la fabricarea acestuia, în raport

dispozițiile ale art. 9, art. 20 și art. 42 din O.G. nr.21/1992

reprezintă o faptă ilicită.  În speță

însă, nu se poate înscrie ca un factor cu valoare cauzală, deoarece,

așa cum s-a precizat, consumul de zahăr și dextroză ca

îndulcitori produce aceleași efecte, iar variațiile de glicemie cu

repercursiuni asupra vieții și sănătății sunt

determinate de factorii de ordin cantitativ ai ingredientelor ingerate.

Nu se poate afirma că reclamanta ar fi

renunțat la achiziționarea produsului, dacă ar fi cunoscut

conținutul exact al acestuia – de vreme ce tot aceasta a  precizat

că este un pacient educat ce respectă cu strictețe dieta – ceea

ce presupune că aceasta cunoștea identitatea de efecte a celor două

ingrediente, prezumție care se sprijină și pe faptul că

reclamanta a depus la dosar, două lucrări de specialitate – elaborate

de chiar medicul curant ce a făcut declarații în fața

instanței de fond în sensul celor arătate.

În condițiile inexistenței

prejudiciului – înrăutățirea stării de sănătate a

recurentei - nu poate fi vorba nici de existența unei traume de ordin

psihic constând în temerea acesteia că viața i-a fost

periclitată, dincolo de faptul că prin acțiunea

introductivă instanța nu a fost investită cu repararea unui

prejudiciu de natură afectivă, în care se poate înscrie și acela

legat de comportamentul pretins jignitor, dar neprobat al reprezentanților

societății pârâte.

Aspectele recursului, legate de motivarea

contradictorie a hotărârii, nu își găsesc corespondent în

conținutul acesteia, deoarece deficiențele semnalate decurg din

interpretarea firului raționamentului logic, finalizat prin soluția

pronunțată în decizia recurată, din scoaterea lor din contextul

logic în care au fost poziționate.

În consecință, recursul  a

fost respins ca nefondat.