ÎCCJ, decizie (scj.ro #82015)

Daune morale și despăgubiri materiale solicitate pentru prejudicii cauzate prin neinscripționarea pe produse a ingredientelor conținute de acestea. Nedovedirea de către reclamant a prejudiciului cauzat . Cuprins pe materii . Drept civil. Obligații izvorând din cauzarea de prejudicii. Răspunderea civilă delictuală. Daune morale și despăgubiri materiale solicitate pentru prejudicii cauzate prin neinscripționarea pe produse a ingredientelor conținute de acestea. Nedovedirea de către reclamant a prejudiciului cauzat. Index alfabetic . Drept civil. - Daune morale - Despăgubiri materiale - Prejudiciu. Codul civil. art. 998, art 999 O.G. nr. 21/1992: art. 9, art. 20, art. 42 . Prejudiciul nepatrimonial constituie o formă distinctivă a prejudiciului civil în general și un factor relativ independent de declanșare a răspunderii civile, prin care se aduce atingere unor valori morale ale individului, adică acelea care vizează nemijlocit persoana umană.

Prejudiciul moral nepatrimonial constă în rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială, al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic, care definesc personalitatea umană, și că, deși acest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naștere totuși dreptului și obligației de reparare în conformitate cu regulile răspunderii civile delictuale. În temeiul art. 998 și art. 999 Cod civil prejudiciul nepatrimonial, constituie, ca și prejudiciul patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale, cu deosebire că prejudiciile nepatrimoniale sunt strâns legate de persoana umană, în sensul că lovesc fie existența sa ca entitate bio-psihică, fie în sentimentele sale de afecțiune.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6416 din 5 octombrie 2007. Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, reclamanta A.D.H., a acționat în judecată S.C. C.România - „H.” S.A. solicitând instanței să oblige societatea pârâtă la plata sumei de 750.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, ca urmare a achiziționării produselor de tip „cozonac cu mac 700 gr.” și la plata sumei de 1.000.000 de euro pentru prejudiciul moral suferit, ca urmare a faptului că pârâta i-a pus în pericol viața și sănătatea.

În fapt, reclamanta arată că, fiind diagnosticată cu diabet zaharat (fiindu-i recomandat tratamentul cu insulină, în patru prize zilnice), i-a fost stabilită o dietă alimentară restrictivă și controlul glicemiei zilnice – cu evitarea zahărului, a produselor zaharoase, de patiserie și cofetărie etc. În perioada februarie-iunie 2004, reclamanta pretinde că a cumpărat în mai multe rânduri de la complexul comercial C., aparținând societății pârâte produsul „Cozonac cu mac 700 gr.” care are aplicat pe ambalaj eticheta cu lista ingredientelor utilizate la prepararea acestuia, printre care și dextroza ca îndulcitor iar nu zahărul, existența acestui îndulcitor fiind motivul care a determinat-o pe reclamantă să achiziționeze acest produs.

În perioada folosirii în alimentație a produsului „cozonac cu mac” – reclamanta pretinde că simptomele specifice diabetului s-au agravat fiindu-i pusă în pericol sănătatea și viața, ceea ce a determinat o creștere a nevoii de insulină și toate acestea în contextul respectării cu strictețe a regimului de alimentație specific diabeticilor. Trimițând spre analiză produsul „cozonac cu mac” la Compartimentul Microbiologic din cadrul Direcției de Sănătate Publică București s-a constatat prin buletinul de încercări din 4 iunie 2004, atașat acțiunii, că deși pe eticheta produsului nu figura ca ingredient zahărul, acesta era prezent în același produs în cantități diferite, ceea ce reprezintă un risc în plus pentru sănătatea persoanelor diabetice, care consumă astfel de produse.

În drept, reclamanta și-a fondat acțiunea pe prevederile O.U.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorului. Prin sentința civilă nr.87/2006 Tribunalul București, Secția a IV-a a admis în parte cererea reclamantei și a obligat societatea pârâtă la plata sumei de 467.100 ROL cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea produsului achiziționat și la 10.000 Euro, echivalent RON la data plății, la cursul BNR leu/Euro, reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă. Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să publice într-un cotidian de largă circulație un articol prin care să-și ceară scuze pentru prejudiciul suferit de reclamantă prin vânzarea produsului „Cozonac cu mac 700 gr.” în perioada februarie – iunie 2004, care potrivit etichetei produsului conținea dextroză, însă în realitate conținea zahăr.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta diagnosticată cu diabet zaharat, putea consuma produse cu conținut de zahăr sau dextroză, însă după un plan de dietă individualizat. Aceasta presupunea că reclamanta trebuia să fie corect informată de conținutul real al produsului cumpărat, prin menționarea pe etichetă a elementelor componente. În perioada februarie – iunie 2004 starea de sănătate a reclamantei s-a agravat și aceasta a coincis cu cumpărarea și consumarea cozonacului cu mac, fabricat în laboratoarele proprii ale hipermarketului C. de la care reclamanta l-a cumpărat. Cu buletinul de încercări al Direcției de Sănătate Publică București căruia produsul i-a fost trimis spre testare, reclamanta a probat că acesta conținea zahăr și nu dextroză, iar cu declarațiile de martori a probat cumpărarea și consumul produsului precum și agravarea stării de sănătate în perioada ce coincide cumpărării și consumului cozonacului.

Instanța a reținut că, deși efectele consumului de zahăr și dextroză sunt aceleași, cele două ingrediente de același tip, conțin cantități diferite de zahăr, iar aceasta nu poate fi decât prejudiciabil pentru un bolnav de diabet, care își realizează un plan de dietă, de natură a-i pune în pericol sănătatea. În cauză instanța a concluzionat că sunt întrunite elementele răspunderii delictuale, deoarece societatea pârâtă a înfrânt prevederile H.G. nr.106/2002, potrivit cărora agenții economici au obligația de a eticheta produsele fabricate și comercializate, informații legate de natura, identitatea, proprietățile, compoziția, ingredientele folosite la prepararea produsului, iar acestea nu trebuie să inducă în eroare consumatorii.

În ceea ce privește prejudiciul moral, nepatrimonial, acesta constă, așa cum s-a reținut în considerentele sentinței, în încălcarea dreptului consumatorilor de a fi informați în mod complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor achiziționate și de a fi protejați împotriva riscului de a cumpăra produse care să le pună în pericol viața, sănătatea, ori să le afecteze alte drepturi și decizii. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a fost probată în speță, cu actele medicale, care atestă faptul că reclamanta este insulino-dependentă și că în perioada consumului produsului „cozonac cu mac”, doza de insulină administrată a crescut.

Sub acest aspect, instanța a avut în vedere semnificația testului glicemiei glicozilate (5,2 la data de 28 mai 2004) în atestarea agravării stării de sănătate a reclamantei, înlăturând, pe această cale, apărările societății pârâte potrivit cărora acest indice nu este semnificativ pentru afectarea stării de sănătate, el putând avea valori variabile într-o scurtă perioadă de timp. Instanța de fond, făcând în cauză aplicarea art.5 din Decretul nr.31/1954 și dispunând obligarea pârâtei de a publica într-un cotidian național a unui articol prin care să-și ceară scuze pentru prejudiciul cauzat reclamantei, a asigurat acesteia și o reparație morală. Prin decizia nr.550 din 21 noiembrie 2006 Curtea de Apel București a admis apelul S.C.

C. România „H.” S.A. și a schimbat sentința tribunalului în sensul că a respins acțiunea ca nefondată. Aceeași instanță, prin aceeași decizie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că în cauză, probele administrate nu au evidențiat existența condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale. Astfel, deși s-a dovedit săvârșirea faptei ilicite, respectiv a vânzării unui produs alimentar având un alt conținut decât cel inscripționat pe etichetă, conform buletinului de încercări nr.1920-1921 din 7 iunie 2004, (zahăr în loc de dextroză) nu rezultă că agravarea stării de sănătate a reclamantei s-a datorat consumului unui astfel de produs.

Prejudiciul, constând în înrăutățirea stării de sănătate a reclamantei, bolnavă de diabet și insulino-dependentă, nu a fost probată cu acte medicale aferente perioadei consumului produsului. Actele medicale depuse la dosar, datând din anul 2003, sunt anterioare perioadei februarie-iunie 2004, iar fișa controalelor lunare coroborate cu declarația medicului curant al reclamantei, specialist diabetolog nu evidențiază câtuși de puțin înrăutățirea stării de sănătate a reclamantei în perioada menționată. Depozițiile martorilor nu sunt relevante, deoarece aceștia neavând cunoștințe de specialitate nu pot substitui constatările medicului specialist, care în depoziția sa a relevat că efectul consumului de dextroză este identic cu cel de zahăr.

În acest context nu se poate reține vinovăția societății pârâte în prejudicierea stării de sănătate a reclamantei și nici existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a societății și prejudiciu. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta invocând nelegalitățile prevăzute de art.304 pct. 7 și pct. 9 C.proc.civ. Afirmând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiunilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, recurenta arată că instanța de apel a apreciat eronat inexistența vinovăției societății pârâte față de împrejurarea că aceasta a comercializat produsul „cozonac cu mac” care, pe lângă cantitatea de dextroză inscripționată pe etichetă, conținea și o cantitate de zahăr, despre care consumatorul nu avea cunoștință, nu a fost de natură să-l inducă în eroare.

Încălcarea dispozițiunilor legale privind etichetarea produselor – presupune și vinovăția, cu atât mai mult cu cât răspunderea civilă delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului intervine indiferent de gravitatea vinovăției. Și în privința legăturii de cauzalitate, recurenta arată că instanța de apel putea face o interpretare și aplicare greșită a dispozițiunilor legale în materie, apreciind în mod nejustificat că existența acesteia nu a fost probată, că reclamanta și-a asumat riscul consumului unor substanțe interzise bolnavilor de diabet și că prejudiciul suferit de aceasta ar putea avea și alte cauze decât fapta ilicită a pârâtei.

Riscul presupus a fi fost asumat de reclamantă rămâne fără relevanță, față de caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate, care nu se apreciază în raport de atitudinea posibilă a autorului faptei ilicite sau a victimei, în realitate prejudiciul a fost determinat în mod direct prin omisiunea înscrierii pe eticheta produsului a tuturor ingredientelor folosite pentru fabricarea acestuia. Instanța de apel nu se putea raporta abstract la existența altor cauze, care nu au fost probate, cu atât mai mult cu cât s-au reținut ca fiind probate aspectele invocate de reclamantă, neînțelegând să înlăture nici una din probele administrate pe acest aspect. Instanța nu face nicio referire la prejudiciul moral reprezentat de suferința psihică a reclamantei, ca urmare a faptei ilicite a pârâtei, ci a avut în vedere doar aspectele ce vizează înrăutățirea stării de sănătate a acesteia.

S-a ignorat trauma psihică, șocul emoțional imediat trăit de reclamantă în momentul comunicării rezultatelor testelor de laborator, temerea serioasă cu privire la pericolul pentru viața și sănătatea sa, reprezentat de consumul unor alimente cu un conținut contraindicat de ingrediente. În stabilirea existenței și întinderii prejudiciului, instanța era datoare să țină seama de trauma psihică a reclamantei generată de comportamentul jignitor al reprezentanților societății în cursul întâlnirilor pentru soluționarea pe cale amiabilă a diferendului, cât și pe toată durata desfășurării procesului la prima instanță. Hotărârea instanței de apel este criticată și pentru faptul că aceasta conține motive contradictorii în ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

Pe de o parte, instanța reține fapta ilicită – constând în vânzarea unui produs alimentar cu un alt conținut decât acela inscripționat pe etichetă (dând eficiență buletinului constată existența în cozonac a dextrozei și a zahărului) și consumul de către reclamantă a acestui produs urmat de înrăutățirea stării de sănătate, iar pe de altă parte explică aceasta prin existența altor cauze. De asemenea, instanța reține din coroborarea fișei de controale lunare cu depoziția medicului specialist curant, că starea de sănătate a reclamantei nu s-a înrăutățit, iar pe de o parte că înscrisurile medicale atestă o glicemie peste cea normală.

De vreme ce instanța reține că bolnavul de diabet trebuie să cunoască conținutul produselor pe care le consumă, iar legea îi garantează acest drept, este mai mult decât contradictorie, arată recurenta, soluția instanței prin care intimata este exonerată de răspundere, în condițiile în care apreciază ca fiind dovedită săvârșirea de către aceasta a faptei prin care a anihilat posibilitatea reclamantei de a avea reprezentarea ingredientelor pe care le consumă. Pentru aceste considerente, s-a solicitat de reclamantă admiterea recursului, casarea deciziei, în sensul respingerii apelului formulat de S.C. „H.” S.A., admiterea apelului reclamantei, schimbarea parțială a sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea S.C.

„H.” la plata sumei de 1.000.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile. Prin întâmpinarea depusă la dosar S.C. „C. România” S.A. a invocat excepția de tardivitate a recursului motivat de faptul că înregistrarea acestuia la Curtea de Apel București a intervenit la 31 ianuarie 2007 deși raportat la data comunicării deciziei civile nr.550 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, termenul de recurs a expirat la 29 ianuarie 2007 inclusiv. Excepția de tardivitate a recursului, invocată de societatea pârâtă, examinată cu prioritate, în temeiul art.137 alin.(1) C.proc.civ., este nefondată. Decizia civilă nr.550 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel București a fost comunicată reclamantei la domiciliul ales al acesteia la data de 12 ianuarie 2007, procesul verbal de comunicare, îndeplinind toate cerințele prevăzute de art.100 C.proc.civ.

Raportat la data comunicării, termenul de recurs de 15 zile, prevăzut de art.301 C.proc.civ. expirat la data de 27 ianuarie 2007- prelungit potrivit art.101 alin.(5) C.proc.civ. până la data de 29 ianuarie 2007. Recursul înregistrat la Curtea de Apel București la 31 ianuarie 2007 este însă declarat în termen, deoarece recurenta prevalându-se de dispozițiunile art.104 C.proc.civ. a predat prin poștă recursul motivat la data de 29 ianuarie 2007, așa cum se evidențiază prin ștampila aplicată pe plicul aflat la dosar. Recursul reclamantei este nefodat. Reclamanta a acționat în judecată S.C.

„H.” S.A., în temeiul art.998 Cod civil spre a fi obligată la plata sumei de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul material suferit ca urmare a achiziționării de la hipermarket-ul C. a produsului „cozonac cu mac 700 gr.”, la plata sumei de 1.000.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral suferit, ca urmare a faptului că i-a fost pusă în pericol sănătatea și viața și obligarea pârâtei la publicarea într-un cotidian de largă circulație a unui articol prin care societatea pârâtă să-și ceară scuze în mod public pentru prejudiciul promovat din neglijență, punându-i-se în pericol sănătatea și viața.

Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, respingând ca nefondat apelul reclamantei și admițând apelul societății pârâte, a schimbat sentința tribunalului și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei motivat de faptul că aceasta nu și-a probat prejudiciul constând în înrăutățirea stării de sănătate, ca urmare a faptei ilicite a societății – aceea a vânzării unui produs alimentar având un alt conținut decât acela inscripționat pe etichetă. Elementele constitutive ale răspunderii civile sunt: săvârșirea de către cel chemat să răspundă a unei fapte cu caracter ilicit, cauzarea prejudiciului altei persoane și existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul respectiv.

Prejudiciul nepatrimonial constituie o formă distinctivă a prejudiciului civil în general și un factor relativ independent de declanșare a răspunderii civile, prin care se aduce atingere unor valori morale ale individului, adică acelea care vizează nemijlocit persoana umană. Prejudiciul moral nepatrimonial constă în rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială, al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic, care definesc personalitatea umană, și că, deși acest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naștere totuși dreptului și obligației de reparare în conformitate cu regulile răspunderii civile delictuale.

În temeiul art. 998 și art. 999 Cod civil prejudiciul nepatrimonial, constituie, ca și prejudiciul patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale, cu deosebire că prejudiciile nepatrimoniale sunt strâns legate de persoana umană, în sensul că lovesc fie existența sa ca entitate bio-psihică, fie în sentimentele sale de afecțiune. În speță, reclamanta, diabetică și insulino dependentă, a pretins că în perioada februarie – iunie 2004, perioadă care a coincis cu achiziționarea și consumul produsului „cozonac cu mac” preparat în laboratoarele Supermarket-ului C. – și care avea inscripționat pe etichetă ca ingredient dextroza, starea sănătății sale s-a agravat. Trimițând spre analiză produsul la Laboratorul de Sănătate Publică, s-a constatat că acesta conține zahăr și nu dextroză, ingredient contraindicat diabeticilor.

În speță, prejudiciul moral constând în periclitarea vieții și sănătății, pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri în valoare de 1.000.000 lei nu a fost probat. Depozițiile martorilor care relatează că în perioada incriminată reclamanta a cumpărat „cozonac cu mac” de la societatea pârâtă și că aceasta s-a simțit rău nu sunt revelatoare, nu numai că aceștia nu sunt specialiști în domeniu, pentru a putea face o apreciere competentă a stării de sănătate a reclamantei comparativ cu cea anterioară, dar și pentru că martorii au luat la cunoștință din relatările mamei reclamantei, că aceasta din urmă a consumat „cozonac cu mac” și că starea de sănătate a acesteia s-a agravat. Mai mult, bonurile privind achiziționarea produsului nu confirmă integral perioada achiziționării și nici a consumului în exclusivitate a respectivului produs, deoarece alături de cozonacul cu mac de 700 gr.

apar și alte produse din aceeași gamă (cozonac cu nucă, cozonac cu rahat). Nici fișele de dispensar și nici depozițiile de martori nu atestă existența vreunei internări a reclamantei în perioada februarie - martie 2004 – contrazicând astfel răspunsul acesteia de la punctul 4 al interogatoriului formulat de pârâtă pentru reclamantă, în timp ce actele medicale depuse care atestă stadiul bolii și starea de sănătate a reclamantei datează din anul 2003, fiind anterioare perioadei februarie-iunie 2004. Fișele de control lunare semnate și ștampilate de către medicul curant, din perioada incriminată atestă un indice al glicemiei glicozilate de 5,4/% și respectiv 5,4% care potrivit expertizei medico-legale Mina Minovici se situează în limitele valorilor normale, care trebuie să fie sub 6%.

Este de observat că indicele glicemiei glicozilate – din perioada ulterioară lunii iunie 2004 – respectiv la 20 octombrie 2004 și 17 decembrie 2004 – este superior aceluia al perioadei incriminate, dar în orice caz în limitele normale. Așa cum se precizează în expertiza medico-legală a Institutului Mina Minovici–proteinele glicozilate, cu parametrul determinant hemoglobina glicozilată – a cărei valoare trebuie să fie sub 6% este un indicator al hiperglicemiei – care conferă informații valoroase privind controlul pe termen lung al diabetului. Acest lucru demonstrează că, în perioada în discuție, nu a existat o variație negativă a stării de sănătate a reclamantei și nici nu sunt menționate creșteri ale dozei de insulină ori tratamente specifice sau noi, generate de o anume stare deteriorată de sănătate.

De altfel, din declarațiile medicului curant al reclamantei se poate reține că inscripționarea nereală pe eticheta produsului „cozonac cu mac 700 gr.” a ingredientului „dextroză” în loc de „zahăr” nu poate constitui factorul cauzal determinant al deteriorării stării de sănătate pe care o pretinde reclamanta și pe care aceasta nu a probat-o, deoarece bolnavul de diabet zaharat poate consuma dextroză în aceleași condiții ca și consumul de zahăr, ambele produse având aceleași efecte cu condiția ca persoana care ține o dietă strictă să-și calculeze cantitatea de carbohidrați și rația zilnică. Pacientul care consumă dextroză își asumă riscul dezechilibrului glicemic, dacă renunță la autocontrol.

Această declarație, dată de un specialist, de o persoană competentă, pune în evidență faptul că reclamanta consumând cozonac –indiferent de îndulcitorul utilizat (zahăr sau dextroză) și-a asumat riscul unui eventual dezechilibru glicemic de vreme ce a renunțat la autocontrol, nu numai pentru că – potrivit prescripțiilor medicale, făinoasele sunt în principiu contraindicate diabeticilor dar și pentru că, în condițiile în care etichetarea produsului neprecizând cantitatea de îndulcitor încorporat, nu a fost în măsură să-și calculeze rația zilnică de carbohidrați. În calitatea pe care însă reclamanta și-o arogă, de pacient educat, putea și trebuia să-și reducă sau să-și suspende consumul de carbohidrați neconvenționali, așa cum este zahărul, dextroza sau glucoza – evitând astfel o deteriorare a stării de sănătate pe care a reclamant-o, ( dar pe care nu a probat-o) astfel că și din acest punct de vedere poate reprezenta un factor favorizant.

Răspunsurile edificatoare ale medicului curant au contrazis teoria reclamantei, (cum că dextroza nu este dăunătoare) deoarece consumul de zahăr produce aceleași efecte ca și consumul de dextroză ca ingredient al unui produs alimentar (cum este cozonacul cu mac) pentru un bolnav dietetic.

Mai mult, reclamanta, în cazul în care a consumat într-adevăr produsul „cozonac cu mac 700 gr.”, și-a asumat riscul ingerării unui produs alimentar în afara dietei inclusiv riscul unei eventuale modificări a glicemiei, și aceasta cu atât mai mult cu cât procurarea cozonacului nu s-a făcut din raionul cu produse dietetice din cadrul magazinului C. Aspectele evidențiate care transpun riscurile asumate de reclamantă, deși nu au o valoare cauzală, deoarece legătura de cauzalitate are un caracter obiectiv, ele se transpun în factori subiectivi favorizanți, cu o anumită relevanță juridică, în condițiile în care existența prejudiciului – periclitarea stării de sănătate sau a vieții – ar fi fost probat.

Omisiunea înscrierii pe eticheta produsului a tuturor ingredientelor folosite la fabricarea acestuia, în raport dispozițiile ale art. 9, art. 20 și art. 42 din O.G. nr.21/1992 reprezintă o faptă ilicită. În speță însă, nu se poate înscrie ca un factor cu valoare cauzală, deoarece, așa cum s-a precizat, consumul de zahăr și dextroză ca îndulcitori produce aceleași efecte, iar variațiile de glicemie cu repercursiuni asupra vieții și sănătății sunt determinate de factorii de ordin cantitativ ai ingredientelor ingerate.

Nu se poate afirma că reclamanta ar fi renunțat la achiziționarea produsului, dacă ar fi cunoscut conținutul exact al acestuia – de vreme ce tot aceasta a precizat că este un pacient educat ce respectă cu strictețe dieta – ceea ce presupune că aceasta cunoștea identitatea de efecte a celor două ingrediente, prezumție care se sprijină și pe faptul că reclamanta a depus la dosar, două lucrări de specialitate – elaborate de chiar medicul curant ce a făcut declarații în fața instanței de fond în sensul celor arătate.

În condițiile inexistenței prejudiciului – înrăutățirea stării de sănătate a recurentei - nu poate fi vorba nici de existența unei traume de ordin psihic constând în temerea acesteia că viața i-a fost periclitată, dincolo de faptul că prin acțiunea introductivă instanța nu a fost investită cu repararea unui prejudiciu de natură afectivă, în care se poate înscrie și acela legat de comportamentul pretins jignitor, dar neprobat al reprezentanților societății pârâte. Aspectele recursului, legate de motivarea contradictorie a hotărârii, nu își găsesc corespondent în conținutul acesteia, deoarece deficiențele semnalate decurg din interpretarea firului raționamentului logic, finalizat prin soluția pronunțată în decizia recurată, din scoaterea lor din contextul logic în care au fost poziționate.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.