ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4245/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2666/104/2013, reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E. a formulat contestație împotriva rezoluției emise de pârâtul B.R.C.T. Călărași, rezoluție transmisă cu Adresa din 17 aprilie 2013 și înregistrată la reclamant la 19 aprilie 2013, prin care i-a fost respinsă contestația reclamantului din 6 martie 2013 cu privire la concluziile raportului de control de prim nivel de la B.R.C.T.

Călărași în ceea ce privește nevalidarea cheltuielilor aferente contractului având ca obiect furnizare instalații profesionale de aer condiționat, precum și cheltuielile parțiale aferente salariilor staff-ului proiectului, solicitând revizuirea și modificarea raportului de control de prim nivel, a avizului de validare cheltuieli din data de 28 februarie 2013 și pe cale de consecință a rezoluției B.R.C.T. Călărași, în sensul admiterii la plată a sumei totale de 189.783,20 RON reprezentând 42.758,41 euro, sumă compusă din 36.071,06 euro aferenți plății din contractul având ca obiect furnizare instalații profesionale de aer condiționat și din 6.687,35 euro aferenți plății salariului managerului de proiect.

Prin Sentința civilă nr. 2696 din 15 octombrie 2013, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către pârâtul B.R.C.T. Călărași și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul litigiului este reprezentat de executarea unui contract de subvenționare (finanțare) cu fonduri UE nr. X1 din 1 iulie 2011, având ca obiect acordarea cofinanțării de către Autoritatea de Management în vederea implementării operațiunii cod MIS ETC 209 numită "CBS FAIRS - CROSS BORDER COOPERATION FAIRS", anume caracterul eligibil al unor anumite cheltuieli efectuate de reclamant în acest proiect.

A mai reținut că punctul 18 din Contractul nr. X1 din 1 iulie 2011 este o clauză de alegere a competenței teritoriale, printr-o prorogare convențională a competenței instanței. Eligibilitatea cheltuielilor a fost constatată în temeiul contractului sus-menționat, iar clauzele acestuia cu privire la stabilirea instanței competente să soluționeze eventuale litigii sunt aplicabile în cauză. Pentru că părțile au determinat exact instanța aleasă teritorial, respectiv instanța legal competentă din București, iar aceasta nu este necompetentă absolut, tribunalul a dat eficiență prorogării convenționale de competență stabilită de părți prin punctul 18 din contract.

La rândul său, prin Sentința civilă nr. 2340 din 27 martie 2014, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E., și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Această instanță a apreciat că reclamantul E., cu sediul în Slatina, jud. Olt, a învestit în mod corect Tribunalul Olt - instanță competentă, ca instanță de la sediul său, cu contestația sa împotriva rezoluției emise de pârâtul B.R.C.T. Călărași. Chiar dacă prin Contractul de subvenționare nr. X1 din 1 iulie 2011 încheiat între M.D.R.T.

și reclamant s-a prevăzut la art. 18 alin. (1) o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor din București (instanțe de la sediul M.D.R.T.), pârâtul B.R.C.T. Călărași nu poate invoca această clauză, întrucât nu este parte în contractul de subvenționare. Or, excepția de necompetență teritorială putea fi invocată numai de partea din contract în favoarea căreia s-a stabilit competența, adică de Ministerul Dezvoltării Regionale și al Turismului, însă acesta din urmă nu este parte în litigiul dedus judecății. Prin alegerea făcută de reclamant, Tribunalul Olt a devenit exclusiv competent a judeca litigiul cu care a fost învestit, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

Totodată, Tribunalul București nu este nici instanța de la domiciliul reclamantului (care este Tribunalul Olt), nici instanța de la domiciliul pârâtului (care este Tribunalul Călărași), iar litigiul de față nu este între părțile Contractului de subvenționare nr. X1 din 1 iulie 2011, astfel încât clauza atributivă de competență din contract nu produce efecte, având în vedere că actul administrativ atacat este emis de B.R.C.T. Călărași, ce nu este parte în acest contract. Constatând existența conflictului negativ de competență, Tribunalul București a decis, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În speță, reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E. a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul legalității rezoluției emise de pârâtul B.R.C.T. Călărași, prin care a fost respinsă contestația reclamantului nr. 213 din 6 martie 2013 cu privire la concluziile raportului de control de prim nivel de la B.R.C.T. Călărași în ceea ce privește nevalidarea cheltuielilor aferente contractului având ca obiect furnizare instalații profesionale de aer condiționat, precum și cheltuielile parțiale aferente salariilor staff-ului proiectului.

Reclamantul a solicitat revizuirea și modificarea raportului de control de prim nivel, a avizului de validare cheltuieli din data de 28 februarie 2013 și pe cale de consecință a rezoluției B.R.C.T. Călărași, în sensul admiterii la plată a sumei totale de 189.783,20 RON reprezentând 42.758,41 euro, sumă compusă din 36.071,06 euro aferenți plății din contractul având ca obiect furnizare instalații profesionale de aer condiționat și din 6.687,35 euro aferenți plății salariului managerului de proiect. Temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Înalta Curte constată că atât Rezoluția de soluționare a contestației emisă de B.R.C.T., precum și raportul de control de prim nivel al B.R.C.T.

Călărași, reprezintă acte administrative de autoritate, emise în procedura de verificare a eligibilității cheltuielilor efectuate de beneficiar în vederea implementării proiectului ce face obiectul contractului de finanțare, pentru care legiuitorul a prevăzut, conform O.U.G.

nr. 66/2011, atât o procedură administrativă specială de contestare (art. 47), cât și procedura judiciară de urmat, prin art. 51 alin. (2) stabilindu-se că "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare". În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În speță, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 - în sumă de 189.783,20 RON - asimilată creanțelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine tribunalului.

Iar pentru a stabili instanța de contencios administrativ competentă teritorial să soluționeze pricina, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora în materia contenciosului administrativ este reglementată o competență teritorială alternativă, în sensul că "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului". Cum în speță, reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E. a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ în circumscripția căreia își are sediul, competent teritorial să soluționeze litigiul este Tribunalul Olt, secția contencios administrativ și fiscal, instanță competentă și material potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, se reține că izvorul obligației impuse reclamantului prin Raportul de control excede contractului de finanțare, clauza asupra competenței teritoriale, înscrisă în convenție, având aplicabilitate doar în situația în care obiectul litigiului l-ar constitui neînțelegerile ivite între părțile contractante din modul de îndeplinire a cauzelor contractuale. Or, în cauză, autoritatea contractantă, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nu este nici măcar parte în proces. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E. în contradictoriu cu pârâtul B.R.C.T. Călărași în favoarea Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AZ