ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4245/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 2666/104/2013, reclamantul Centrul de Consultanță și Management al

Proiectelor E. a formulat contestație împotriva rezoluției emise de pârâtul

B.R.C.T. Călărași, rezoluție transmisă cu Adresa din 17 aprilie 2013 și

înregistrată la reclamant la 19 aprilie 2013, prin care i-a fost respinsă

contestația reclamantului din 6 martie 2013 cu privire la concluziile

raportului de control de prim nivel de la B.R.C.T. Călărași în ceea ce privește

nevalidarea cheltuielilor aferente contractului având ca obiect furnizare

instalații profesionale de aer condiționat, precum și cheltuielile parțiale

aferente salariilor staff-ului proiectului, solicitând revizuirea și

modificarea raportului de control de prim nivel, a avizului de validare

cheltuieli din data de 28 februarie 2013 și pe cale de consecință a rezoluției

B.R.C.T. Călărași, în sensul admiterii la plată a sumei totale de 189.783,20

RON reprezentând 42.758,41 euro, sumă compusă din 36.071,06 euro aferenți

plății din contractul având ca obiect furnizare instalații profesionale de aer

condiționat și din 6.687,35 euro aferenți plății salariului managerului de

proiect.

Prin Sentința civilă

nr. 2696 din 15 octombrie 2013, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, invocată de către pârâtul B.R.C.T. Călărași și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că obiectul litigiului este reprezentat de

executarea unui contract de subvenționare (finanțare) cu fonduri UE nr. X1 din

1 iulie 2011, având ca obiect acordarea cofinanțării de către Autoritatea de

Management în vederea implementării operațiunii cod MIS ETC 209 numită

"CBS FAIRS - CROSS BORDER COOPERATION FAIRS", anume caracterul

eligibil al unor anumite cheltuieli efectuate de reclamant în acest proiect.

A mai reținut că

punctul 18 din Contractul nr. X1 din 1 iulie 2011 este o clauză de alegere a

competenței teritoriale, printr-o prorogare convențională a competenței

instanței.

Eligibilitatea

cheltuielilor a fost constatată în temeiul contractului sus-menționat, iar

clauzele acestuia cu privire la stabilirea instanței competente să soluționeze

eventuale litigii sunt aplicabile în cauză.

Pentru că părțile au

determinat exact instanța aleasă teritorial, respectiv instanța legal

competentă din București, iar aceasta nu este necompetentă absolut, tribunalul

a dat eficiență prorogării convenționale de competență stabilită de părți prin

punctul 18 din contract.

La rândul său, prin

Sentința civilă nr. 2340 din 27 martie 2014, Tribunalul București, secția a

II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, invocată de către reclamantul Centrul de Consultanță și Management

al Proiectelor E., și, în consecință, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Această instanță a

apreciat că reclamantul E., cu sediul în Slatina, jud. Olt, a învestit în mod

corect Tribunalul Olt - instanță competentă, ca instanță de la sediul său, cu

contestația sa împotriva rezoluției emise de pârâtul B.R.C.T. Călărași.

Chiar dacă prin

Contractul de subvenționare nr. X1 din 1 iulie 2011 încheiat între M.D.R.T. și

reclamant s-a prevăzut la art. 18 alin. (1) o clauză atributivă de competență

în favoarea instanțelor din București (instanțe de la sediul M.D.R.T.), pârâtul

B.R.C.T. Călărași nu poate invoca această clauză, întrucât nu este parte în

contractul de subvenționare. Or, excepția de necompetență teritorială putea fi

invocată numai de partea din contract în favoarea căreia s-a stabilit

competența, adică de Ministerul Dezvoltării Regionale și al Turismului, însă

acesta din urmă nu este parte în litigiul dedus judecății.

Prin alegerea făcută

de reclamant, Tribunalul Olt a devenit exclusiv competent a judeca litigiul cu

care a fost învestit, moment de la care orice altă instanță posibil competentă

alternativ, a pierdut această prerogativă.

Totodată, Tribunalul

București nu este nici instanța de la domiciliul reclamantului (care este

Tribunalul Olt), nici instanța de la domiciliul pârâtului (care este Tribunalul

Călărași), iar litigiul de față nu este între părțile Contractului de

subvenționare nr. X1 din 1 iulie 2011, astfel încât clauza atributivă de

competență din contract nu produce efecte, având în vedere că actul

administrativ atacat este emis de B.R.C.T. Călărași, ce nu este parte în acest

contract.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Tribunalul București a decis, în temeiul

art. 134 și art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către

Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Examinând conflictul

negativ de competență, Înalta Curte constată că în speță, în raport de obiectul

litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei

aparține Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

În speță, reclamantul

Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E. a învestit instanța de

contencios administrativ cu controlul legalității rezoluției emise de pârâtul

B.R.C.T. Călărași, prin care a fost respinsă contestația reclamantului nr. 213

din 6 martie 2013 cu privire la concluziile raportului de control de prim nivel

de la B.R.C.T. Călărași în ceea ce privește nevalidarea cheltuielilor aferente

contractului având ca obiect furnizare instalații profesionale de aer

condiționat, precum și cheltuielile parțiale aferente salariilor staff-ului

proiectului.

Reclamantul a

solicitat revizuirea și modificarea raportului de control de prim nivel, a

avizului de validare cheltuieli din data de 28 februarie 2013 și pe cale de

consecință a rezoluției B.R.C.T. Călărași, în sensul admiterii la plată a sumei

totale de 189.783,20 RON reprezentând 42.758,41 euro, sumă compusă din

36.071,06 euro aferenți plății din contractul având ca obiect furnizare

instalații profesionale de aer condiționat și din 6.687,35 euro aferenți plății

salariului managerului de proiect.

Temeiul de drept al

acțiunii îl constituie dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și ale Legii nr.

554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată

că atât Rezoluția de soluționare a contestației emisă de B.R.C.T., precum și

raportul de control de prim nivel al B.R.C.T. Călărași, reprezintă acte

administrative de autoritate, emise în procedura de verificare a eligibilității

cheltuielilor efectuate de beneficiar în vederea implementării proiectului ce

face obiectul contractului de finanțare, pentru care legiuitorul a prevăzut,

conform O.U.G. nr. 66/2011, atât o procedură administrativă specială de

contestare (art. 47), cât și procedura judiciară de urmat, prin art. 51 alin.

(2) stabilindu-se că "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor

pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios

administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare".

În temeiul normei de

trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce privește

stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze

contestația formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă

emitentă a titlului de creanță atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În speță, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit.

j) din O.U.G. nr. 66/2011 - în sumă de 189.783,20 RON - asimilată creanțelor

fiscale, în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios

administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine

tribunalului.

Iar pentru a stabili

instanța de contencios administrativ competentă teritorial să soluționeze

pricina, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, modificată, potrivit cărora în materia contenciosului administrativ

este reglementată o competență teritorială alternativă, în sensul că

"reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de

la domiciliul pârâtului".

Cum în speță,

reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E. a înțeles să

învestească instanța de contencios administrativ în circumscripția căreia își

are sediul, competent teritorial să soluționeze litigiul este Tribunalul Olt,

secția contencios administrativ și fiscal, instanță competentă și material

potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, se

reține că izvorul obligației impuse reclamantului prin Raportul de control

excede contractului de finanțare, clauza asupra competenței teritoriale,

înscrisă în convenție, având aplicabilitate doar în situația în care obiectul

litigiului l-ar constitui neînțelegerile ivite între părțile contractante din

modul de îndeplinire a cauzelor contractuale. Or, în cauză, autoritatea

contractantă, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației

Publice nu este nici măcar parte în proces.

Pentru aceste

considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din

Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Tribunalului Olt, secția de contencios

administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest

sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Centrul de Consultanță și

Management al Proiectelor E. în contradictoriu cu pârâtul B.R.C.T. Călărași în

favoarea Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ