ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3388/2014

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

2012, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4775/104/2011, a fost admisă

în parte contestația formulată de contestatorul Centrul de Consultanță și

Management al Proiectelor Europroject în contradictoriu cu pârâtul Biroul

Regional pentru Cooperare Transfrontalieră și s-a constatat nulitatea parțială

a rezoluției Serviciului Control de Prim Nivel, a raportului de control de prim

nivel (listă de verificare) și a avizului de validare cheltuieli din data de 13

septembrie 2011, întocmite de pârât, în ceea ce privește validarea

cheltuielilor aferente contractului având ca obiect servicii de dezvoltare

software pentru editare pagini web.

A fost obligat pârâtul să declare eligibilă suma

de 208.320 RON, cu TVA, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 49.010,70 euro,

cu TVA, aferentă plății totale pentru contractul având ca obiect servicii de dezvoltare

software pentru editare pagini web.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale actelor

de control și ale avizului de validare cheltuieli pentru contractul având ca obiect

servicii de studiere a pieței și sondaje și respinge capătul de cerere privind constatarea

nulității acestor acte, ca neîntemeiat, reținând că nu au fost încălcate dispozițiile

art. 14 din H.G. nr. 925/2006 cu modificările ulterioare și nici celelalte dispoziții

privind desfășurarea procedurii de cerere de ofertă pentru atribuirea contractului

având ca obiect „Servicii de dezvoltare software pentru editare pagini web”, actele

întocmite de către pârât prin care nu a fost declarată eligibilă suma de 208.320

RON, cu TVA reprezentând echivalentul în RON a sumei de 49.010,70 euro aferentă

acestui contract, fiind nelegale.

Împotriva sentinței nr. 1792 din data de 25 septembrie

2012, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4775/104/2011, au declarat recurs

reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor Europroject și pârâtul

Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile,

a casat sentința și a trimis cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București,

secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel

Craiova a reținut că obiectul litigiului este reprezentat de executarea unui contract

de subvenționare (finanțare) cu fonduri UE din 22 iunie 2010. Caracterul eligibil

al unor anumite cheltuieli efectuate de reclamant în acest proiect nu pot fi analizate

de instanța decât prin raportare la obligațiile contractuale asumate de parți, nefiind,

deci, în acord cu instanța de fond referitor la lipsa legăturii cu respectivul contract

de subvenționare și implicit, lipsa incidenței pct. 18.1 din acest contract.

Pct. 18.1 din contract nu aduce modificări privind

competenta materiala, care urmează reglementarea prevăzută de Legea nr. 554/2004,

ci numai în ceea ce privește competența teritorială.

Pct. 18.1 din contractul din 22 iunie 2010 a fost

interpretat de Curte ca fiind o clauză de alegere a competenței teritoriale, printr-o

prorogare convențională a competenței instanței, care intervine în temeiul unei

înțelegeri a părților, în acele cazuri în care legea procesuală îngăduie părților

să deroge de la regulile de competență pe care le stabilește.

A reținut că, din coroborarea art. 19 și 159 C.

proc. civ., rezultă că o astfel de convenție este posibilă numai în cazul competenței

teritoriale, și anume atunci când această competență nu este reglementată de norme

imperative. Deci, în aceste cazuri, părțile pot stabili o altă instanță decât cea

competentă din punct de vedere teritorial în mod obișnuit. În speță, este vorba

despre o înțelegere a părților numai asupra competenței teritoriale, care este reglementată

de norme de drept privat.

De asemenea, pârâtul a invocat în termen procedural,

prin întâmpinare, în fața primei instanțe, excepția necompetenței teritoriale

și acordarea eficienței convenției de alegere a instanței competente teritorial.

Față de aceste argumente de fapt și de drept,

Curtea a apreciat ca în mod greșit, Tribunalul Olt a soluționat excepția necompetentei

teritoriale și nu a dat eficiență prorogării convenționale de competență, stabilită

de părți prin pct. 18.1 din contract și care nu încalcă nici o normă de ordine publică.

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Olt.

A constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul

București a reținut că reclamanta a formulat contestație la Tribunalul Olt împotriva

rezoluției B.R.C.T. Călărași, de respingere a contestației împotriva raportului

de control și a actelor subsecvente întocmite de B.R.C.T. Călărași, prin care s-a

respins la rambursare suma de 73.869,44 euro, acesta fiind obiectul cauzei.

A constatat că actul intitulat rezoluție a B.R.C.T.

Călărași de respingere a contestației împotriva actelor nu este un act emis de autoritatea

de management M.R.D.T. și nu privește dispute privind implementarea proiectului/contractului,

pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 18.1 din contractul din 22 iunie 2010.

A reținut, așadar, că litigiul dedus judecății

nu derivă din nerespectarea în vreun fel a contractului de finanțare din 22

iunie 2010, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 18.1 din contract, aceste prevederi

acționând numai în cazul unei dispute între autoritatea de management și beneficiar

în ceea ce privește implementarea contractului, iar în cauză, în mod evident, nu

există nici o dispută de acest fel dedusă judecății, mai mult, nici măcar persoana

pârâtului nu este aceeași.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței de

soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, dispoziții de ordine publică privind competența teritorială, de la

care nici părțile, nici instanța nu pot deroga, conform art. 159

1

C.

proc. civ., iar în cazul de față, reclamantul C.C.M.P. Europroject a optat pentru

instanța de la sediul său - Slatina, jud. Olt, respectiv Tribunalul Olt și, în acest

condiții, aceasta este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, așa cum,

chiar Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

a reținut în Încheierea din ședința publică din 22 mai 2012 - dosar Tribunalul Olt.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului

negativ de competență

Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii

pentru judecătorii fondului”.

În aplicarea dispozițiile art. 315 alin. (1) C.

proc. civ. se are în vedere că fără obligativitatea îndrumărilor date de către instanța

de control judiciar judecătorilor fondului nu s-ar putea realiza finalitatea controlului,

de asigurare a soluționării temeinice și legale a cauzelor.

Pe de altă parte, se reține că instanța de trimitere

este obligată să respecte hotărârea instanței de recurs, chiar dacă aceasta este

nelegală.

În aceste condiții, se constată că, în cauză,

competența de soluționare a cauzei a fost dezlegată de către Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, în favoarea Tribunalului București, prin

decizia de casare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul

art. 20 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și

fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor Europroject și Biroul

Regional pentru Cooperare Transfrontalieră în favoarea Tribunalului București,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie

2014.