ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3388/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Prin sentința nr. 1792 din data de 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4775/104/2011, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor Europroject în contradictoriu cu pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră și s-a constatat nulitatea parțială a rezoluției Serviciului Control de Prim Nivel, a raportului de control de prim nivel (listă de verificare) și a avizului de validare cheltuieli din data de 13 septembrie 2011, întocmite de pârât, în ceea ce privește validarea cheltuielilor aferente contractului având ca obiect servicii de dezvoltare software pentru editare pagini web.

A fost obligat pârâtul să declare eligibilă suma de 208.320 RON, cu TVA, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 49.010,70 euro, cu TVA, aferentă plății totale pentru contractul având ca obiect servicii de dezvoltare software pentru editare pagini web. Au fost menținute celelalte dispoziții ale actelor de control și ale avizului de validare cheltuieli pentru contractul având ca obiect servicii de studiere a pieței și sondaje și respinge capătul de cerere privind constatarea nulității acestor acte, ca neîntemeiat, reținând că nu au fost încălcate dispozițiile art. 14 din H.G.

nr. 925/2006 cu modificările ulterioare și nici celelalte dispoziții privind desfășurarea procedurii de cerere de ofertă pentru atribuirea contractului având ca obiect „Servicii de dezvoltare software pentru editare pagini web”, actele întocmite de către pârât prin care nu a fost declarată eligibilă suma de 208.320 RON, cu TVA reprezentând echivalentul în RON a sumei de 49.010,70 euro aferentă acestui contract, fiind nelegale. Împotriva sentinței nr. 1792 din data de 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4775/104/2011, au declarat recurs reclamantul Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor Europroject și pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

2. Prin decizia nr. 2069 din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut că obiectul litigiului este reprezentat de executarea unui contract de subvenționare (finanțare) cu fonduri UE din 22 iunie 2010. Caracterul eligibil al unor anumite cheltuieli efectuate de reclamant în acest proiect nu pot fi analizate de instanța decât prin raportare la obligațiile contractuale asumate de parți, nefiind, deci, în acord cu instanța de fond referitor la lipsa legăturii cu respectivul contract de subvenționare și implicit, lipsa incidenței pct. 18.1 din acest contract.

Pct. 18.1 din contract nu aduce modificări privind competenta materiala, care urmează reglementarea prevăzută de Legea nr. 554/2004, ci numai în ceea ce privește competența teritorială. Pct. 18.1 din contractul din 22 iunie 2010 a fost interpretat de Curte ca fiind o clauză de alegere a competenței teritoriale, printr-o prorogare convențională a competenței instanței, care intervine în temeiul unei înțelegeri a părților, în acele cazuri în care legea procesuală îngăduie părților să deroge de la regulile de competență pe care le stabilește. A reținut că, din coroborarea art. 19 și 159 C. proc. civ., rezultă că o astfel de convenție este posibilă numai în cazul competenței teritoriale, și anume atunci când această competență nu este reglementată de norme imperative.

Deci, în aceste cazuri, părțile pot stabili o altă instanță decât cea competentă din punct de vedere teritorial în mod obișnuit. În speță, este vorba despre o înțelegere a părților numai asupra competenței teritoriale, care este reglementată de norme de drept privat. De asemenea, pârâtul a invocat în termen procedural, prin întâmpinare, în fața primei instanțe, excepția necompetenței teritoriale și acordarea eficienței convenției de alegere a instanței competente teritorial. Față de aceste argumente de fapt și de drept, Curtea a apreciat ca în mod greșit, Tribunalul Olt a soluționat excepția necompetentei teritoriale și nu a dat eficiență prorogării convenționale de competență, stabilită de părți prin pct. 18.1 din contract și care nu încalcă nici o normă de ordine publică.

3. Prin sentința nr. 5559 din 13 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că reclamanta a formulat contestație la Tribunalul Olt împotriva rezoluției B.R.C.T. Călărași, de respingere a contestației împotriva raportului de control și a actelor subsecvente întocmite de B.R.C.T.

Călărași, prin care s-a respins la rambursare suma de 73.869,44 euro, acesta fiind obiectul cauzei. A constatat că actul intitulat rezoluție a B.R.C.T. Călărași de respingere a contestației împotriva actelor nu este un act emis de autoritatea de management M.R.D.T. și nu privește dispute privind implementarea proiectului/contractului, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 18.1 din contractul din 22 iunie 2010. A reținut, așadar, că litigiul dedus judecății nu derivă din nerespectarea în vreun fel a contractului de finanțare din 22 iunie 2010, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 18.1 din contract, aceste prevederi acționând numai în cazul unei dispute între autoritatea de management și beneficiar în ceea ce privește implementarea contractului, iar în cauză, în mod evident, nu există nici o dispută de acest fel dedusă judecății, mai mult, nici măcar persoana pârâtului nu este aceeași.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispoziții de ordine publică privind competența teritorială, de la care nici părțile, nici instanța nu pot deroga, conform art. 159 1 C. proc. civ., iar în cazul de față, reclamantul C.C.M.P. Europroject a optat pentru instanța de la sediul său - Slatina, jud. Olt, respectiv Tribunalul Olt și, în acest condiții, aceasta este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, așa cum, chiar Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a reținut în Încheierea din ședința publică din 22 mai 2012 - dosar Tribunalul Olt. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. În aplicarea dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. se are în vedere că fără obligativitatea îndrumărilor date de către instanța de control judiciar judecătorilor fondului nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluționării temeinice și legale a cauzelor. Pe de altă parte, se reține că instanța de trimitere este obligată să respecte hotărârea instanței de recurs, chiar dacă aceasta este nelegală. În aceste condiții, se constată că, în cauză, competența de soluționare a cauzei a fost dezlegată de către Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în favoarea Tribunalului București, prin decizia de casare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor Europroject și Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2014.