ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 46/2015

Asupra apelului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 693 din 12 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 459 alin. (4) C. proc. pen., a

fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta G.M.M.

privind revizuirea sentinței penale nr. 134 din 27 decembrie 2012 a Curții de

Apel Cluj,

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea introdusă la Curtea de

Apel Cluj, secția penală și de minori, revizuenta G.M.M. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 134 pronunțată Ia data de 27 decembrie 2012 de Curtea de

Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 101/A din 17 aprilie 2014 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins apelul formulat de

aceasta.

În

motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că,

după soluționarea definitivă a cauzei, au fost descoperite împrejurări noi care

nu au fost cunoscute instanței cu ocazia pronunțării soluției de condamnare și

care, în prezent, dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Revizuenta a invocat declarațiile unui

număr de trei persoane, care nu au fost audiate nici în cursul urmăririi penale

și nici în fața primei instanțe ori a instanței de apel, din care rezultă, fără

dubiu, că s-a aflat în eroare de fapt cu privire la unul dintre elementele

constitutive ale infracțiunii, respectiv producerea unui prejudiciu.

Această eroare de fapt decurge din

aceea că și-a format în mod obiectiv convingerea că prețul declarat de părți

(adică

25

.

200

RON + T.V.A.) corespunde valorii de piață a celor două imobile, pe baza raportului

de evaluare din anul 2009, întocmit de către doamna B.L., expert evaluator

pentru proprietăți imobiliare acreditat de către A.N.E.V.A.R., raport de

evaluare întocmit în perioada 27 februarie 2009-04 martie 2009, valorile

obținute fiind valabile Ia nivelul de prețuri al lunii martie 2009.

În

concret, revizuenta a invocat declarațiile numiților M.A.G.,

angajată pe postul de consilier juridic la Biroul Notarilor Publici Asociați F.G.,

G.M.M. și G.M., S.A.A., angajată pe postul de secretară la Biroul Notarilor Publici

Asociați F.G., G.M.M. și G.M. și L.P.L.N., un client, cu privire la care a arătat

că au asistat la întreaga discuție care a precedat încheierea celor două contracte

de vânzare-cumpărare, și din care rezultă că, la momentul autentificării celor două

contracte de vânzare-cumpărare, revizuienta nu a cunoscut faptul că prețul declarat

de părți cu ocazia vânzării celor două imobile era disproporționat față de valoarea

de piață a acestora, deoarece a fost indusă în eroare de concluziile expuse de expertul

evaluator pentru proprietăți imobiliare acreditat de către A.N.E.V.A.R. în cuprinsul

raportului de evaluare prezentat de către părți, întocmit cu doar 3 luni anterior

încheierii contractelor, cu privire la aceleași imobile; urmare a necunoașterii

acestei împrejurări esențiale, revizuenta nu a avut reprezentarea faptului că, prin

autentificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare, ar fi urmat să se producă

un prejudiciu în patrimoniul SC N. SRL.

Procedând la soluționarea cererii de revizuire

prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prima

instanță a constatat că toate aspectele invocate de condamnată în cererea sa de

revizuire ca fiind elemente noi au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii

de condamnare.

Prima instanță a constatat că din conținutul

sentinței de condamnare

rezultă că revizuenta a invocat faptul

necunoașterii prețului real al imobilelor, - iar la termenul de judecată din 12

iunie 2012, raportul de expertiză invocat în cererea de revizuire la fost depus

Ia dosarul cauzei de către numitele B.D. și B.F., ambele afirmând că acest act ce

nu a fost prezentat spre vedere notarului, iar toate apărările legate de cunoașterea

sau necunoașterea valorii reale a bunurilor au fost supuse analizei și cenzurii

instanței care a soluționat cauza.

Ca atare, s-a apreciat că ceea ce invocă

revizuenta nu reprezintă fapte probatorii noi, astfel cum cer dispozițiile art.

453 lit. a) C. proc. pen., fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară de atac a

revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute și verificate

de instanțele care au soluționat cauza.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel

revizuenta G.M.M., care a susținut, atât în cuprinsul motivelor scrise, cât și cu

ocazia dezbaterilor că sentința atacată este nelegală, întrucât instanța nu a analizat

în nici un mod elementele de fapt descoperite după rămânerea definitivă a hotărârii,

și netemeinică, deoarece argumentele de fond prezentate prin cererea de revizuire

și probele invocate în susținerea acestora nu au fost luate în considerare.

Astfel, invocându-se declarațiile a trei

persoane care nu au fost audiate în calitate de martori nici în cursul urmăririi

penale, dar nici cu ocazia judecării cauzei, și din care rezultă că apelanta s-a

aflat în eroare de fapt cu privire la unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii,

respectiv producerea unui prejudiciu, s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind descoperite împrejurări

noi care nu au fost cunoscute de instanță și care dovedesc netemeinicia hotărârii

de condamnare.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței

penale apelate, din prisma motivelor de apel, precum și din oficiu potrivit

art. 421 C. proc. pen., Înalta Curte reține că în cauză, în mod corect, prima instanță

a respins cererea de revizuire, deoarece în cadrul soluționării acesteia este inadmisibil

să se suplimenteze și reevalueze probatoriul pentru fapte deja cunoscute, așa cum

solicită revizuenta.

Prin intermediul revizuirii, reglementată

ca o cale extraordinară de atac, se tinde la desființarea hotărârii pronunțate,

pentru îndreptarea unor erori de fapt, erori comise de organele judiciare cu ocazia

stabilirii unor situații de fapt. Aceste erori apar fie datorită imposibilității

cunoașterii unor anumite împrejurări, fie sunt datorate unor fraude procesuale;

mărturii mincinoase, falsuri, corupție, etc.

Revizuirea unei hotărâri se poate cere

numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 453

alin. (1) C. proc. pen.

În

ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că, pentru a fi

incidente aceste dispoziții, este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate

în revizuire să nu fi fost cunoscute de instanța sau instanțele care, au pronunțat

hotărârea de condamnare și aceste împrejurări sau fapte să fie în măsură, conform

art. 454 alin. (4) C. proc. pen. să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare,

mai precis să conducă la adoptarea unei hotărâri diametral opuse respectiv de achitare

a revizuentului sau de încetare a procesului penal.

Pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a)  C. proc. pen. nu este necesar

deci ca probele propuse să fie noi, ci teza probatorie pentru care se solicită a

se administra aceste probe, respectiv faptele sau împrejurările ce pot fi relevate

să fie unele necunoscute și neanalizate de către instanța care a pronunțat hotărârea

a cărei revizuire se cere.

Raportând considerațiile teoretice mai

sus arătate la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că instanța de fond

a analizat în hotărârea pronunțată apărarea revizuentei și a arătat că aceasta vizează

o prelungire a probatoriului administrat în cadrul procesului penal pe baza unor

declarații date de trei martori, după rămânerea definitivă a sentinței.

Se constată că, în speță, revizuenta apelantă

nu a invocat existența unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la

data soluționării cauzei întrucât raportul de expertiză invocat în cererea de revizuire

a fost depus la dosar la data de 12 iunie 2012 de către numitele B.D. și B.F., care

au afirmat că acesta nu a fost prezentat spre vedere notarului.

Înalta Curte reține că rolul revizuirii

nu este acela de a proceda, conform nemulțumirilor condamnatei, Ia o rejudecare

a cauzei și la o reinterpretare a probelor administrate. Scopul acestei căi extraordinare

de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, erori datorate

anumitor aspecte necunoscute în momentul soluționării fondului. Or, în prezenta

cauză, nu este îndeplinită această cerință, apărările revizuentei legate de cunoașterea

sau necunoașterea valorii reale a bunurilor fiind deja supuse analizei și cenzurii

instanței care a soluționat cauza.

În

aceste condiții, niciuna dintre împrejurările invocate în

susținerea cererii de revizuire care ar fi fost apte să conducă la adoptarea unei

hotărâri diametral opuse față de cea a cărei revizuire se cere, nu sunt împrejurări

noi, ci ele au fost cunoscute de către prima instanță și analizate, ca de altfel

și de către instanța de control judiciar, astfel că în mod întemeiat s-a apreciat

că audierea numiților M.A.G., angajată pe postul de consilier juridic la Biroul

Notarilor Publici Asociați F.G., G.M.M. și G.M., S.A.A., angajată pe postul de secretară

la Biroul Notarilor Publici Asociați F.G., G.M.M. și G.M. și L.P.L.N., cu care să

se dovedească împrejurările invocate de revizuenta nu se impune, probele propuse

spre a fi administrate reprezentând doar, în raport de situația dată, o prelungire

a probatoriului, nepermisă într-o cale extraordinară de atac.

În

consecință, având în vedere toate aceste considerente anterior

expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea pronunțată de prima instanță este

legală și temeinică, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

ca nefondat apelul declarat de revizuenta.

Totodată, ținând seama de faptul că apelanta

revizuentă este cea care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin.

(2) C. proc. pen., o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat

de revizuentă G.M.M. împotriva sentinței penale nr. 693 din 12 noiembrie 2014 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă apelanta revizuentă la plata sumei

de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avana din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

februarie 2015.