ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 379/2014

Asupra apelului de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 938/A din 05 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petenta A.P. prin reprezentant R.A. împotriva Deciziei penale nr. 332/A din 17 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 30 aprilie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. 3002/2/2014, a fost înregistrată contestația în anulare formulată de petenta A.P. din București, sectorul 2, prin reprezentant legal R.A. împotriva Deciziei penale nr. 332 din 17 martie 2014 a Curții de Apel București.

Analizând actele și lucrările dosarului, au rezultat următoarele: Prin Decizia penală nr. 332 din 17 martie 2014 a Curții de Apel București, s-a dispus respingerea ca inadmisibil a apelului declarat de petenta A.P. prin reprezentant R.A. împotriva sentinței penale nr. 1160 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București. Curtea de Apel București a reținut că admisibilitatea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate anterior datei de 01 februarie 2014, termenele și condițiile de exercitare a acestora rămân cele prevăzute de legea veche, aspect ce rezultă din interpretarea per a contrario a art. 8 din Legea nr. 255/2013 și din economia dispozițiilor art. 9 din același act normativ.

Prin urmare, pentru a evalua în ce măsură apelanta-petentă avea dreptul procesual de a exercita o cale de atac împotriva sentinței penale nr. 1160/2013, instanța s-a raportat la dispozițiile relevante ale C. proc. pen. din 1968, în speță, art. 278 1 din acest cod. În acest sens, a reținut că în materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile strict prevăzute de normele de procedură. Ca regulă generală, la data pronunțării sentinței atacate, legea statua asupra posibilității atacării sentințelor fie cu recurs, fie cu apel și recurs, instituind, totodată, si o serie de excepții, când hotărârea era definitivă la data pronunțării ei, conform art. 416 pct. 1 C. proc.

pen. din 1968. Una dintre aceste excepții era cea a hotărârilor pronunțate în procedura reglementată de art. 278 C. proc. pen. din 1968, având ca obiect plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată. în această materie, dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. din 1968 prevedeau că hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea conform alin. (8) al aceluiași text de lege este definitivă. Prin urmare, petenta A.P. nu avea legitimarea procesuală de a formula cale de atac împotriva hotărârii date în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. din 1968, astfel încât apelul său apare ca inadmisibil. La termenul de judecată din 01 septembrie 2014, Curtea, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.

Potrivit art. 426 și următoarele C. proc.

pen., contestație în anulare se formulează împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc.

pen. instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, a admis în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. S-a constatat în prezenta cauză, în urma verificărilor efectuate în sistemul informatic E., că motivele invocate de contestatoare au mai fost analizare anterior în cadrul unei alte contestații în anulare formulate de către petenta pentru același rațiuni ca și cele care stau la baza prezentei cereri. Contestația în anulare formulată anterior de către petenta a fost respinsă definitiv ca fiind inadmisibilă printr-o decizie care se.

află sub protecția autorității de lucru judecat. Împotriva Deciziei penale nr. 938/A din 05 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a exercitat contestatoarea petenta A.P. calea de atac a apelului pentru motivele arătate în scris și aflate la dosarul cauzei. La termenul de astăzi, 14 noiembrie 2014, în ședință publică, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității contestației. Apelul declarat de contestatoarea A.P. împotriva Deciziei penale nr. 938/A din 05 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, este inadmisibil.

Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale." Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte constată că petenta contestatoare a declarat apel împotriva unei hotărâri pronunțată într-o contestație în anulare, cale extraordinară de atac. Potrivit disp. art. 432 C. proc. pen., intitulat „Procedura de judecare", alin. (4) arată că „Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă." Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțată cu încălcarea normelor procesual penale.

Rațiunea legiuitorului a fost aceea că, întrucât contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, hotărârea contestată fiind deja cenzurată prin căile ordinare de atac, respectiv fond și apel de către instanțe, pe calea dreptului comun, astfel încât în această etapă procedurală nu mai este necesar a se relua tot ciclul procesual deja parcurs. Așa fiind, cum în speță ne aflăm într-o astfel de procedură, rezultă că decizia pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a soluționat contestația în anulare formulată de petenta împotriva unei decizii pronunțate în apel în materia prevăzută de disp. art. 278 1 din vechiul C. proc. pen., este definitivă, după cum, de altfel, era menționat și în dispozitivul deciziei pronunțate.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Prin urmare, Înalta Curte urmează a respinge apelul declarat de contestatoarea A.P. împotriva Deciziei penale nr. 938/A din 05 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca inadmisibil. Văzând și disp. art. 275 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A.P. împotriva Deciziei penale nr. 938/A din 05 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2014.