ÎCCJ, decizie (scj.ro #83600)

Contract de închiriere. Pact comisoriu.

Reziliere de drept. Condiții

Pactul comisoriu care prevede rezilierea de drept a contractului de

închiriere, nu dă dreptul debitorului, care nu și-a executat la termen

obligația de plată a chiriei, să îl invoce.

(Secția comercială,

decizia nr.1114 din 21 februarie 2003

)

Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr.80/C din 24 ianuarie 2001, a admis

parțial acțiunea și a obligat pârâta  SC „R.P.C.” SRL la plata chiriei

restante și a penalităților de întârziere, dar a admis și cererea

reconvențională, constatând reziliat de drept contractul de închiriere la data

de 20 octombrie 1999.

Instanța  a reținut că părțile au încheiat un contract de închiriere cu

stabilirea drepturilor și  obligațiilor reciproce, printre care și plata

penalităților în cazul   întârzierii la plata chiriei și rezilierea

de drept pentru întârzierea  mai mult de 30 zile, conform art.13 din

contract, considerând că începând cu 20 octombrie 1998, convenția părților a încetat

să-și mai producă efectele juridice.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.248/Ap din 17 mai 2001, a admis apelul

declarat de reclamantă și a schimbat sentința atacată, admițând acțiunea în

totalitate cu obligarea pârâtei la plata chiriei restante și a

penalităților de întârziere și  evacuarea acesteia.

Instanța de apel a considerat că părțile au încheiat un proces verbal de

predare-primire a terenului în 1999, iar pactul comisoriu stipulat în

contractul de închiriere, la art.13, nu dă dreptul debitorului care nu și-a

executat obligațiile contractuale să îl invoce,așa încât rezoluțiunea

contractului nu poate opera.

Pârâta a declarat recurs,  susținând că instanța de apel a

interpretat greșit dispozițiile art.13 din contract, pentru că neplata chiriei

intervine ca urmare a nefolosirii terenului, iar rezilierea operează de drept.

De altfel, în cererea reconvențională, s-a solicitat constatarea rezilierii

contractului potrivit clauzei contractuale,  ignorată de instanța de apel.

Recursul este nefondat.

Prin contractul de închiriere, încheiat între părți s-au stabilit drepturi și

obligații decurgând din închirierea suprafeței de teren pentru depozitarea

materialului lemnos. Art.13 din contract prevedea plata penalităților de 0,5 %

pe fiecare zi de întârziere și rezilierea de drept,  când întârzierea

plății chiriei ar fi mai mare  30 zile.

În contractele sinalagmatice existența unei clauze accesorii de rezoluțiune

(sau reziliere) în caz de neexecutare a obligației uneia dintre părți este

prezumată.

Părțile pot stipula expres o clauză rezolutorie, înlocuind acțiunea în

rezoluțiune judiciară cu o condiție rezolutorie convențională. Pactul

comisoriu, astfel definit, se interpretează restrictiv, pentru că el derogă de

la principiul rolului activ al judecătorului. Dacă părțile prevăd numai

situația ca, în caz de neexecutare, contractul să fie desființat, această

clauză nu face decât să reproducă regula prevăzută de art.1020C.civ., ca

rezoluțiunea să-și păstreze caracterul judiciar, putând fi pronunțată de către

instanță. Iar, în condițiile în care părțile au exprimat expres rezoluțiunea de

plin drept, ea va opera,  numai odată cu punerea în întârziere a debitorului.

Punerea în întârziere a părătei s-a realizat  când reclamanta a solicitat

plata sumei reprezentând despăgubiri pentru perioada 20 septembrie 1999- 20

aprilie 2000.

Într-o interpretare judicioasă a clauzelor contractuale și a dispozițiilor

legale, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.