ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3795/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3795/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față,

În urma examinării actelor și lucrărilor

dosarului;

Prin

sentința penală nr. 50 din 21 martie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și

de

familie a condamnat pe inculpatul M.C.N., practician în insolvență în cadrul R.I.S.

SPRL, după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunii de conducere

pe drumurile publice a unui autoturism având suspendată exercitarea dreptului de

a conduce, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările

ulterioare, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., faptă din data de 20

februarie 2009, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere

din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., faptă din data de 20 februarie 2009, la pedeapsa

de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile

art. 71 C. pen.

În

baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., a

suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare

de 8 ani.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul

ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele care se vor stabili de acest

serviciu;

b) să anunțe consilierul de probațiune

din cadrul serviciului de la lit. a), în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului,

reședinței sau locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și despre întoarcerea din deplasare;

c) să comunice aceluiași consilier și să

justifice schimbarea locului de muncă, precum și orice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului.

În

baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., a obligat inculpatul

ca, pe durata termenului de încercare, să respecte și următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de prevenire a accidentelor

de circulație rutieră, organizat de o unitate autorizată în condițiile legii;

b) să nu conducă niciun autovehicul.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

rap. la art. 83 și

art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni sau în cazul neexecutării obligațiilor

civile.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei

accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998

C. civ. și art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările

în România, cu modificările ulterioare, a obligat inculpatul, alături de asigurătorul

de răspundere civilă SC A.A.R. SA București, să-i plătească părții civile C.E. suma

de 240.000 RON cu titlu de daune morale.

În

baza art. 14, art. 17 și art. 346 C. proc. pen. rap. la

art. 998 C. civ. și art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările

în România, cu modificările ulterioare, a obligat inculpatul, alături de asigurătorul

de răspundere civilă SC A.A.R. SA București, să-i plătească minorului C.P.P., prin

reprezentant O.A.M., o sumă lunară de 500 RON, cu titlu de prestație periodică,

cu începere de la data de 20 februarie 2009 și până la majoratul minorului, precum

și suma de 80.000 RON cu titlu de daune morale.

A respins ca neîntemeiată cererea formulată

în nume propriu de partea civilă O.A.M. privind

obligarea

inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere civilă, la plata de daune morale.

A respins ca inadmisibilă cererea formulată

de I.A.V. privind obligarea inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere

civilă, la plata de daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat

inculpatul să plătească statului 2.500 RON cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru

partea civilă C.E., în cuantum de 150 RON, s-a stabilit să fie avansat din fondurile

Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 554/P/2010 din data de 13 mai 2011,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.C.N., practician în insolventă

în cadrul R.I.S. SPRL, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile

publice a unui autoturism având dreptul de conducere suspendat, prevăzută de

art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, și a infracțiunii

de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitei I.D.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și art. 264 C. pen., și a învinuitului

I.A.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. Fiecare dintre

învinuiți a fost sancționat cu câte o amendă cu caracter administrativ de 1.000

RON.

În actul de sesizare s-a reținut că la

data de 20 februarie 2009, organele de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița au fost

sesizate cu privire la faptul că pe raza localității V.V. din comuna R., județul

Dâmbovița, a avut loc un accident rutier soldat cu două victime, astfel că la fața

locului s-a deplasat o echipă operativă formată din lucrători de poliție din cadrul

I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Poliției Rutiere și din cadrul Serviciului Cercetări

Penale.

Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața

locului s-a stabilit, printre altele, că accidentul rutier a avut loc pe DJ 719

la km 0+888 m, pe raza comunei R., în interiorul localității V.V., în dreptul imobilului

cu nr. AA, pe un segment de drum modernizat, cu circulație în ambele sensuri, câte

o bandă de circulație pe fiecare sens, fără marcaje rutiere de delimitare a benzilor

și cu o ușoară curbă la stânga.

S-a mai constatat că partea carosabilă

este construită din asfalt bituminat uscat, fără denivelări sau declivități în pantă

sau rampă și are lățimea de 6,5 metri. Au fost identificate și poziționate bunurile

și urmele materiale găsite la fața locului, rezultate din accident. De asemenea,

s-a constatat că din accidentul rutier a rezultat decesul victimelor C.C.S. și C.I.M.,

identificate la fața locului.

La locul accidentului a mai fost găsit

autoturismul marca A., înmatriculat, proprietatea inculpatului M.C.N., și au fost

constatate avariile suferite de acesta. De asemenea, a fost identificat un moped

avariat în totalitate.

Au fost identificați inculpatul M.G.N.,

care a declarat că la momentul producerii accidentului se afla în autoturismul A.

și ocupa locul din dreapta șoferului, învinuita l.D.A., care a declarat că s-a aflat

la volanul aceluiași autoturism, și învinuitul I.A.A., care a afirmat că a ocupat

locul din stânga spate al autoturismului, iar la volan se afla învinuita.

Inculpatul și cei doi învinuiți au fost

transportați la Spitalul Județean Târgoviște, unde li s-au recoltat probe biologice

de sânge, stabilindu-se că fiecare dintre aceștia avea o alcoolemie de 0,00 gr.%o.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie

din 26 februarie 2009 și 25 martie 2009 al Spitalului Județean de Urgență Târgoviște

- Serviciul Medico-Legal, moartea numitului C.C.S. poate data din 20 februarie 2009,

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne, consecință a unui traumatism

toraco-abdominal (cu multiple rupturi de organe interne) produs în cadrul unui politraumatism

de trafic rutier. Leziunile de violență s-au putut produce prin proiectare-cădere,

în condițiile politraumatismului de trafic rutier suferit.

Din adresa din 09 martie 2009 a Institutul

Național Medico-Legal M.M. București a rezultat că alcoolemia victimei C.C.S. a

fost de 0,00 gr.‰.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie

din 26 februarie 2009 și 02 martie 2009 al Spitalului Județean de Urgență Târgoviște

- Serviciul Medico-Legal, moartea numitului C.M.I. poate data 20 februarie 2009,

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, consecință a unui

traumatism toraco-abdominal (cu multiple rupturi de organe interne) și a unui traumatism

al membrului pelvian stâng (fractură deschisă a femurului stâng, cu secționare de

mănunchi vascular al coapsei), ambele produse în cadrul unui politraumatism de trafic

rutier. Leziunile de violență s-au putut produce prin proiectare-cădere în condițiile

politraumatismului de trafic rutier suferit.

La data de 20 februarie 2009 lucrătorii

de poliție au procedat la audierea inculpatului M.C.N. și a învinuiților I.D.A.

și I.A.A. cu privire la împrejurările comiterii accidentului rutier.

Învinuita I.D.A. a declarat că la data

de 20 februarie 2009, în jurul orei 19:15, s-a urcat la volanul autoturismului,

proprietatea prietenului său M.C.N., și a plecat de la locuința acestuia, situată

în localitatea V.V. spre Târgoviște. În autoturism se afla M.C.N., care ocupa locul

din dreapta șoferului, și I.A.A., care ocupa locul din stânga spate. A arătat că

a condus mașina prietenului său pentru că acesta avea permisul de conducere suspendat.

Referitor la împrejurările în care s-a

produs evenimentul rutier, învinuita I.D.A. a declarat că, în momentele premergătoare

acestuia, s-a deplasat cu viteză relativ mică, având în funcțiune luminile de întâlnire,

și, când a ajuns la trecerea la nivel cu calea ferată aflată în comuna R., a oprit

pentru a se asigura și apoi și-a continuat deplasarea.

După ce a parcurs circa 50-100 de metri,

a efectuat un viraj spre stânga și, când această manevră era aproape finalizată,

a văzut în față lumina unui singur far, la o distanță de circa 5 metri de mașină.

Deși a acționat imediat sistemul de frânare, a simțit o izbitură, parbrizul s-a

spart, iar o parte din acesta a căzut peste ea.

A mai arătat că prietenul său M.C.N. a

încercat să o protejeze de cioburile care au căzut, folosind mâna stângă, fapt pentru

care acesta a suferit leziuni la mână.

După impact, învinuita l.D.A. a constatat

că intrase în coliziune cu un moped, iar pe asfalt se aflau corpurile a doi băieți.

A sesizat telefonic comiterea accidentului, la fața locului prezentându-se organele

de poliție și ambulanța, ulterior aflând că cele două victime au decedat.

La aceeași dată, inculpatul M.C.N. și învinuitul

I.A.A. au arătat în declarațiile date că, în momentele premergătoare accidentului,

autoturismul a fost condus de către învinuita l.D.A. și au dat relații vizând împrejurările

în care s-a produs evenimentul rutier.

Având suspiciuni cu privire la identitatea

persoanei care s-a aflat la volanul autoturismului în momentele premergătoare accidentului

rutier, organele de poliție au procedat la efectuarea unor acte necesare stabilirii

adevăratului conducător auto. Astfel, la data de 22 februarie 2009, în prezența

inculpatului M.C.N., s-a procedat la examinarea autoturismului din punct de vedere

criminalistic, fiind ridicate urme și mijloace materiale de probă, conform procesului

verbal întocmit.

La datele de 08 mai 2009 și 10 iunie 2009

au fost recoltate probe ADN prin periaj bucal și fire de păr capilar de la învinuita

l.D.A. și de la inculpatul M.C.N.

Prin rezoluția din 06 aprilie 2009, organele

de cercetare penală din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Cercetări Penale au

dispus începerea urmăririi penale față de învinuita l.D.A., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen., respectiv pentru că la data

de 20 februarie 2009, în jurul orei 19:22, în timp ce conducea autoturismul pe DJ

719, pe raza localității V.V., i-a accidentat mortal pe C.C.S. și C.I.M., care se

deplasau pe un moped, această rezoluție fiind confirmată de procurorul de la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Târgoviște, prin rezoluția nr. 986/P/2009 din 07 aprilie

2009.

După ce rezoluțiile au fost aduse la cunoștința

învinuitei I.D.A., aceasta din urmă, în prezența avocatului ales, a precizat că

nu înțelege să mai dea declarații, invocând dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc.

pen., privind dreptul de a nu face nicio declarație.

Prin rezoluția nr. 986/P/2009 din 05

martie 2010, Biroul Rutier din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște a dispus

efectuarea, de către experți din cadrul Institutul de Criminalistică al I.G.P.R.,

a unei expertize biocriminalistice, în scopul de a se stabili prin examinarea firelor

de păr descoperite, fixate și ridicate cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului,

a substanțelor de culoare brun - roșcate și de țesut descoperite, fixate și ridicate

de pe capitonajul, parbrizul și chederul portierei dreapta față ale autoturismului,

a tampoanelor de vată sterilă folosite pentru recoltarea de microurme biologice

de pe maneta de frână de mână, maneta schimbător viteze, maneta ștergătoare parbriz,

maneta far și pilot automat, precum și de pe volan, dacă autoturismul a fost condus

de învinuita I.D.A. sau de inculpatul M.C.N. în momentele premergătoare evenimentului

rutier. Experții au avut la dispoziție probele descoperite, fixate și ridicate,

iar pentru comparație probele de salivă și probele de păr ridicate de la învinuita

I.D.A. și de la inculpatul M.C.N.

Serviciul de Biocriminalistică din cadrul

Institutului de Criminalistică al I.G.P.R. a răspuns întrebărilor din rezoluția

menționată anterior prin raportul de constatare tehnico-științifică din 19

aprilie 2010.

La data de 05 august 2010, învinuita I.D.A.

a arătat, într-un memoriu depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

și înregistrat sub nr. 1065/VIII/1/2010, cu privire la Dosarul nr. 986/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, că autoturismul nu a fost condus

de ea în momentele premergătoare accidentului rutier din data de 20 februarie 2009,

ci de către inculpatul M.C.N., însă a acceptat să declare că s-a aflat la volan

la cererea prietenului său, care avea permisul de conducere suspendat la data evenimentului

rutier.

A mai arătat că, ulterior, a realizat care

sunt posibilele consecințe ale infracțiunii pentru care era cercetată, astfel că

a înțeles să declare adevărul.

Inculpatul M.C.N. s-a prezentat în fața

organelor de poliție la data de 06 august 2010 și, în prezența avocatului ales,

a precizat că revine asupra declarației date la 20 februarie 2009, în sensul că

el a fost persoana care s-a aflat la volanul autoturismului implicat în accidentul

rutier din data de 20 februarie 2009 și nu învinuita l.D.A., așa cum susținuse anterior.

Ca urmare a acestei declarații și a memoriului

formulat de învinuita l.D.A., prin ordonanța nr. 986/P/2009 din 16 august 2010,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște a dispus declinarea cauzei spre competentă

soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, având în

vedere calitatea de avocat a inculpatului, dosarul fiind înregistrat la această

unitate de parchet sub nr. 554/P/2010.

S-a procedat la reaudierea inculpatului

și a învinuiților, din noile declarații ale acestora rezultând că învinuita l.D.A.

l-a cunoscut pe inculpatul M.C.N. în luna ianuarie 2009, iar de la acea dată au

devenit prieteni și au început să se întâlnească zilnic. Din discuțiile purtate

cu inculpatul, învinuita a aflat că acesta avea permisul de conducere suspendat

ca urmare a faptului că a condus un autoturism pe drumurile publice sub influența

băuturilor alcoolice.

Datorită relației pe care o aveau, inculpatul

M.C.N. i-a încredințat învinuitei autoturismul, pentru a-l conduce ori de câte ori

se deplasau împreună. Astfel, la data de 20 februarie 2009 în jurul orei 18:32,

au plecat împreună de la domiciliul inculpatului, aflat în satul V.V., către Târgoviște,

pentru a-l lua și pe prietenul inculpatului, învinuitul I.A.A., I.D.A. aflându-se

la volanul autoturismului.

După ce l-au luat pe prietenul inculpatului,

cei trei s-au deplasat într-o zonă aflată în apropierea Mănăstirii D. din satul

V.V., unde au rămas câteva minute. Întrucât strada era îngustă, iar în apropiere

se afla o vale abruptă, inculpatul M.C.N. s-a urcat la volan cu intenția de a întoarce

autoturismul și de a-l conduce până la ieșirea în drumul principal. Învinuita I.D.A.

a ocupat locul din dreapta șoferului, iar I.A.A. locul din stânga spate.

Când au ajuns la drumul principal inculpatul

M.C.N. nu a coborât de la volan pentru a-i încredința autoturismul învinuitei, ci

a continuat să-l conducă pe serpentinele din zonă, în direcția Târgoviște, cu o

viteză de circa 100-110 km/h, deși cunoștea că avea permisul de conducere suspendat,

iar prietena sa îi ceruse să o lase să conducă autoturismul.

Într-o curbă la stânga din interiorul localității

V.V., în zona km 0+888 m de pe DJ 719, inculpatul a intrat cu autoturismul pe sensul

opus de mers și a intrat în coliziune cu un moped cu care circulau frații C.C.S.

și C.I.M. În urma impactului, cei doi frați au suferit leziunile constatate în rapoartele

medico-legal de necropsie arătate mai sus, leziuni care au condus la decesul acestora.

Imediat după producerea accidentului, inculpatul

i-a cerut prietenei sale să treacă la volan și să declare organelor de poliție că,

în momentele premergătoare evenimentului rutier, mașina a fost condusă de aceasta.

Aceeași cerere, de a declara că mașina a fost condusă de învinuită, i-a adresat-o

inculpatul și prietenului său, învinuitul I.A.A., cereri cărora cei doi învinuiți

le-au dat curs, așa cum rezultă din declarațiile acestora date în data de 20

februarie 2009.

În declarația din data de 18 octombrie

2010 și în cele ulterioare învinuitul I.A.A. a revenit asupra declarației la data

de 20 februarie 2009, arătând că, în momentele premergătoare evenimentului rutier,

autoturismul a fost condus de inculpatul M.C.N. și nu de către învinuita I.D.A.,

însă din locul în care se afla - stânga spate, și datorită poziției în care stătea

- rezemat de banchetă și cu genunchii ridicați și sprijiniți de scaunul din față,

dar și pentru că pe geamurile din spate ale autoturismului erau aplicate folii de

culoare închisă, nu a putut percepe momentele premergătoare accidentului, ci doar

a auzit o lovitură, urmată imediat de spargerea parbrizului.

După impact a coborât și a văzut că pe

carosabil se aflau resturile unui motoscuter, apoi a plecat spre locuința unui prieten

pentru a-i solicita ajutorul. Când a revenit a aflat că pe motoscuter se aflau doi

băieți care au decedat în urma impactului.

Inculpatul M.C.N. a confirmat noile declarații

ale celor doi învinuiți, arătând că în momentele premergătoare accidentului rutier

el s-a aflat la volanul autoturismului și nu prietena sa, învinuita I.D.A., deși

cunoștea că avea permisul de conducere suspendat din data de 04 ianuarie 2009.

Cu privire la împrejurările în care s-a

produs accidentul rutier, inculpatul M.C.N. a declarat că, în momentele premergătoare

impactului, se deplasa spre Târgoviște, conducând autoturismul cu o viteză de circa

70-80 km/h, pe un drum cu serpentine, având în funcțiune luminile de întâlnire.

La un moment dat s-a intersectat pe traseu cu un autoturism ce venea din sens opus,

apoi a intrat într-o curbă la stânga și, după ce a ieșit din curbă, a continuat

deplasarea pe sensul său de mers și a simțit o izbitură puternică în partea din

stânga față a mașinii.

Din impact a rezultat spargerea parbrizului,

cioburile căzând în habitaclul autoturismului, ocazie cu care a suferit leziuni

pe partea dorsală a mâinilor. După impact a oprit mașina, a coborât și a mers în

spatele acesteia pentru a vedea ce s-a întâmplat, ocazie cu care a văzut pe carosabil

bucăți de fiare și corpurile a doi băieți, motiv pentru care a sesizat telefonic

producerea accidentului.

Inculpatul M.C.N. a mai arătat că pe sensul

opus de mers se afla staționată o mașină de culoare roșie, care avea în funcțiune

luminile de avarie, și că din aceasta a coborât și s-a apropiat un bărbat care i-a

spus că, în mai multe rânduri, a încercat și el să depășească mopedul pe care se

deplasau cele două victime, însă a reușit cu greu, întrucât mopedul circula haotic

și cu viteză. Acest bărbat a plecat de la fața locului înainte de sosirea organelor

de poliție.

Inculpatul nu a putut oferi relații cu

privire la mașina roșie la care a făcut referire (marcă, număr de înmatriculare

etc.) și nici cu privire la conducătorului acesteia (nume, număr de telefon, adresă

etc.), însă a susținut că le-a solicitat lucrătorilor de poliție sosiți la fața

locului să-l identifice.

De asemenea, a negat faptul că le-a cerut

celor doi învinuiți să declare că nu el s-a aflat la volan, precizând că acest lucru

a reieșit implicit din împrejurarea că imediat după impact, I.D.A. s-a urcat pe

scaunul șoferului.

Potrivit adresei din 27 noiembrie 2010

a I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Rutier, în perioada 04 ianuarie 2009-03 mai 2009,

inculpatul M.C.N. a avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule

pe drumurile publice, ca urmare a unui eveniment rutier soldat cu victime produs

pe raza comunei M., județul Argeș, la data de 04 ianuarie 2009, eveniment pentru

care, prin ordonanța nr. 322/P/2009 din 06 august 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) și art. 89 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, și i-a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ de 1.000

RON.

În cauza de față au fost audiați și lucrătorii

de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului pentru a se stabili dacă,

după producerea evenimentului rutier, au văzut mașina roșie la care a făcut referire

inculpatul și dacă au asistat la vreo discuție purtată între acesta și conducătorul

autovehiculului indicat de inculpat.

Inculpatului i-au fost admise cererile

de probatoriu formulate, fiind reaudiați cei doi învinuiți, dar și lucrătorii de

poliție N.I., P.M., C.C. și P.I., însă niciuna dintre aceste persoane nu a confirmat

că la fața locului s-ar fi aflat vreo mașină de culoare roșie sau de altă culoare

și nici că inculpatul M.C.N. ar fi discutat cu vreo persoană cu privire la modul

cum se deplasa mopedul în momentele premergătoare accidentului.

Analizând probele administrate în cursul

urmăririi penale, instanța a reținut că, la data de 20 februarie 2009, inculpatul

M.C.N., împreună cu învinuiții I.D.A. și I.A.A. - prietenii săi, au mers cu autoturismul

inculpatului cu numărul de înmatriculare într-o zonă aflată în apropierea Mănăstirii

D. din satul V.V., la volan aflându-se I.D.A.

După ce au stat câteva minute în acea zonă,

inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său, spunând prietenei sale că vrea

să întoarcă autoturismul și să-l conducă până la ieșirea în drumul principal, întrucât

strada pe care se aflau era îngustă, iar în apropiere se afla o vale abruptă. În

aceste condiții I.D.A. a ocupat locul din dreapta șoferului, iar I.A.A. locul din

stânga spate.

Deși a ajuns cu autoturismul la drumul

principal, inculpatul M.C.N. a refuzat să coboare de la volan, pentru a-i încredința

autoturismul prietenei sale, și a continuat să-l conducă pe drumul județean 719

către municipiul Târgoviște, deși cunoștea că avea permisul de conducere suspendat,

iar prietena sa îi ceruse să o lase să conducă autoturismul.

Pe raza satului V.V. din comuna R., județul

Dâmbovița, în zona km 0+888 m de pe DJ 719, unde există o succesiune de curbe ale

drumului județean, inculpatul M.C.N. a circulat cu viteză peste limita legală admisă

în localitate (71,64 km/h, potrivit raportului de expertiză tehnică din 06

aprilie 2011 întocmit de expertul M.C.), a depășit axul drumului, a pătruns cu autoturismul

pe care îl conducea pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu un moped

care se deplasa regulamentar pe acest sens. Mopedul era condus de C.C.S., iar pe

locul din spate se afla fratele acestuia, C.I.M. În urma impactului dintre autoturismul

condus de inculpat și moped, frații C.C.S. și C.I.M. au suferit leziuni multiple

care au condus la decesul acestora, așa cum rezultă din raportul medico-legal de

necropsie din 26 februarie 2009 și 25 martie 2009, și din raportul medico-legal

de necropsie din 26 februarie 2009 și 02 martie 2009, ambele întocmite de Spitalul

Județean de Urgență Târgoviște - Serviciul Medico Legal. Potrivit acelorași rapoarte

medico-legale de necropsie, moartea celor două victime a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei interne și externe, consecință a traumatismelor descrise mai sus.

După recoltarea probelor biologice și efectuarea

analizelor s-a constatat că nici victima C.C.S., conducătorul mopedului, și nici

inculpatul M.C.N., conducătorul autoturismul, nu consumaseră alcool înainte de producerea

accidentului, alcoolemia acestora având valoarea de 0,00 gr.%o, potrivit adresei

din 09 martie 2009 a Institutului Național Medico-Legal M.M. București, rezultatului

alcooltest emis la data de 20 februarie 2009, ora 20:39, și Buletinului de analiză

toxicologică a alcoolemiei din 23 februarie 2009 eliberat de Laboratorul de toxicologie

din cadrul Serviciului Medico Legal Ploiești.

La data accidentului inculpatul M.C.N.

avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice,

așa cum rezultă din adresa din 27 noiembrie 2010 a I.P.J. Dâmbovița - Serviciul

Rutier.

S-a arătat că faptele reținute mai sus

au fost confirmate de probele administrate în timpul urmăririi penale, pe care inculpatul

și le-a însușit în totalitate prin declarația dată în fața instanței la data de

04 august 2011.

Instanța a mai reținut că fapta inculpatului

M.C.N. de a conduce autoturismul cu numărul de înmatriculare, pe drumurile publice

în data de 20 februarie 2009, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce

autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autoturism având suspendată exercitarea dreptului de a

conduce, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările

ulterioare.

Fapta aceluiași inculpat care, la data

de 20 februarie 2009, a circulat cu o viteză de 71,64 km/h, pe raza satului V.V.

din comuna R., județul Dâmbovița, în zona km 0+888 m de pe DJ 719, a depășit axul

drumului, a pătruns cu autoturismul pe care îl conducea pe sensul opus de mers și

a intrat în coliziune cu mopedul condus de C.C.S., provocând decesul acestuia și

al fratelui său, C.I.M., în condițiile descrise mai sus, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (5)

C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru fiecare

dintre infracțiunile săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere, potrivit

art. 72 C. pen., circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, respectiv încălcarea

de către inculpat a dispozițiilor art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 47,

art. 48 și art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și a celor prevăzute

de art. 1 și art. 121 din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe de urgență,

și încălcarea de către cele două victime a dispozițiilor prevăzute de art. 35

alin. (1), art. 36 alin. (2) și art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum

și a celor prevăzute de art. 1, art. 160 alin. (2) și art. 161 lit. i) și r) din

Regulament.

În acest sens instanța a apreciat că, la

urmările faptei de ucidere din culpă, contribuția inculpatului a fost de 80%, iar

a victimelor de numai 20%, având în vedere dispozițiile legale încălcate de fiecare

dintre participanții la trafic, acțiunile victimelor neavând un rol hotărâtor în

producerea impactului.

Din probele administrate a rezultat că

victimele nu purtau nici cască de protecție și nici îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante,

însă mopedul a fost condus de C.C.S. pe banda de mers proprie sensului de deplasare

al mopedului, comportamentul inculpatului fiind cel care a avut o contribuție decisivă

la producerea evenimentului rutier, respectiv nerespectarea vitezei legale, neadaptarea

acesteia la sectorul și condițiile de drum, de timp, dar și intrarea acestuia cu

autoturismul pe sensul de mers contrar, cu atât mai mult cu cât avea suspendată

exercitarea dreptului de a conduce.

În ceea ce privește persoana inculpatului,

s-a avut în vedere că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în timpul urmăririi

penale prin prezentarea unei situații nereale, respectiv negarea că s-ar fi aflat

la volanul autoturismului în momentul accidentului și determinarea prietenilor săi

de a da declarații care să confirme această variantă, recunoscând faptele după mai

mult de un an și jumătate de la săvârșirea lor și numai după ce prietena sa a înțeles

consecințele declarațiilor sale inițiale și a formulat un memoriu adresat parchetului,

deși inculpatul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască consecințele unui astfel

de comportament tocmai datorită profesiei sale de avocat, comportamentul anterior

al acestuia, care a fost sancționat în repetate rânduri pentru abateri de la normele

privind circulația pe drumurile publice, așa cum rezultă din fișa de evidență auto

a acestuia, astfel că i-a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea într-un cuantum

sporit, respectiv 1 an și 3 ani închisoare, în limitele reduse ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., dispoziții de care inculpatul

a înțeles să beneficieze prin recunoașterea în totalitate, pe parcursul judecății,

a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.

Cu privire la modalitatea de executare,

instanța a constatat că inculpatul este infractor primar, având în vedere comportamentul

inculpatului pe tot parcursul judecății, respectiv prezentarea sa în fața instanței

la fiecare termen de judecată, sprijinul financiar și material acordat de acesta

părții civile C.E., apreciat de partea civilă la suma 15.000 RON și în raport de

cuantumul pedepselor la care s-a orientat, instanța a apreciat că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea efectivă, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute

de art. 86

1

C. pen., astfel că, a dispus suspendarea executării pedepsei

sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, potrivit dispozițiilor

art. 86

2

C. pen.

La alegerea acestui termen de încercare

instanța a avut în vedere persoana inculpatului, care a fost sancționat în repetate

rânduri pentru abateri de la normele privind circulația pe drumurile publice, astfel

că, se impunea supravegherea sa o perioadă mai mare de timp, tocmai pentru a-l împiedica

să mai săvârșească alte infracțiuni, durata termenului de încercare stabilit fiind

un avertisment serios la adresa acestuia în sensul respectării normelor legale,

pe care până în prezent le-a ignorat în mod repetat.

În ceea ce privește latura civilă, instanța

a reținut că niciuna dintre părțile civile nu a solicitat obligarea inculpatului

la plata de despăgubiri materiale, ci numai la plata de despăgubiri morale.

Astfel, partea civilă C.E. a arătat că

solicită obligarea inculpatului numai la plata despăgubirilor pentru daune morale.

Declarația dată de această parte civilă la data de 04 august 2011, potrivit căreia

nu se constituie parte civilă (...), întrucât s-a constituit soțul meu, trebuie

interpretată în sensul că nu se constituie parte civilă cu o altă sumă decât cea

solicitată prin cererea soțului său, C.C., făcută în timpul urmăririi penale. Această

interpretare se impune având în vedere starea psihică a părții civile după decesul

fiilor săi și mai apoi al soțului, vârsta acesteia, nivelul său de cunoaștere și

de înțelegere a conceptelor juridice, dar și faptul că la ultimul termen de judecată

a precizat suma cu care se constituie parte civilă, respectiv 2.000.000 de euro.

Pentru aceste motive, la termenul din 19

decembrie 2011 instanța a apreciat că partea civilă nu și-ar fi putut face singură

apărarea, având în vedere evenimentele pe care a fost nevoită să le parcurgă într-o

perioadă scurtă de timp, și, în temeiul dispozițiilor art. 173 alin. (3) C. proc.

pen., a dispus numirea unui apărător din oficiu.

Curtea a apreciat că, este de necontestat

că partea civilă C.E. a suferit un prejudiciu moral ca urmare a decesului celor

doi fii ai săi și că pierderea acestora i-a produs o traumă psihică greu de depășit,

astfel încât, cererea de acordare a daunelor morale este întemeiată, însă, suma

solicitată este exagerată.

Sub aspectul cuantumului daunelor morale

solicitate însă, Curtea a reținut că scopul pentru care legiuitorul a permis repararea

prejudiciului moral este acela de a atenua și de a compensa, în măsura în care este

posibil acest lucru, suferința persoanei prejudiciate și nu acela de a repune victima

în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, ceea ce este imposibil în asemenea

cauze.

Totodată, la determinarea cuantumului prejudiciului

moral se are în vedere scopul răspunderii civile delictuale, pornind de la ideea

că aceasta este guvernată de principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat,

ținând seama de urmările produse, fiind de evitat deturnarea acestui scop prin stabilirea

unei pedepse private în sarcina inculpatului ori prin îmbogățirea nejustificată

a părții civile.

În acest sens, avându-se în vedere și proporția

culpei reținute în sarcina celor două victime, Curtea a apreciat că suma de 240.000

RON este rezonabilă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de partea civilă

C.E., astfel că, în temeiul 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C.

civ., i-a acordat această sumă.

În ceea ce privește sumele solicitate de

partea civilă C.P.P., fiul victimei C.C.S., prin reprezentantul legal O.A.M., instanța

a apreciat că acestea sunt întemeiate, dar cuantumul lor este nejustificat, având

în vedere considerentele de mai sus.

De asemenea, întrucât victima C.C.S. avea

în întreținere un copil minor, instanța a apreciat că o prestație periodică de 500

RON pe lună, cu începere de la data de 20 februarie 2009 și până la majorat, este

rezonabilă. La stabilirea acestei sume, instanța a avut în vedere faptul că reprezentantul

acestei părți civile nu a depus la dosar vreun act din care să rezulte veniturile

obținute de victimă, astfel că a luat în considerare salariul minim pe economie,

dar și contribuția personală a victimei la creșterea fiului său în vârstă de 5 ani

- eliberat de Primăria M., aceștia locuind împreună, munca prestată de victimă în

propria gospodărie și în afara ei, chiar dacă aceasta nu avea calitate de angajat

și realizarea veniturilor nu a fost dovedită cu acte.

Pentru motivele expuse mai sus, instanța

a apreciat că suma de 80.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, este

una rezonabilă, având în vedere și faptul că urmașul victimei, chiar dacă este minor,

este și va fi afectat din cauza dispariției tatălui său, pe care nu-l va mai avea

alături.

Prin urmare, în baza art. 14, art. 17 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., instanța a admis acțiunea acestei

părți civile cu precizările făcute anterior.

În temeiul textelor legale arătate mai

sus, dar și al dispozițiilor art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările

și reasigurările în România și al Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, instanța a dispus

obligarea inculpatului la plata sumelor stabilite, alături de asigurătorul de răspundere

civilă SC A.A.R. SA București, accidentul fiind produs în perioada de valabilitate

a asigurării de răspundere civilă, potrivit poliței din data de 09 decembrie 2008.

Cu privire la cererea formulată în nume

propriu de partea civilă O.A.M., instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată,

având în vedere că, deși această parte civilă a fost asistată și/sau reprezentată

de un avocat ales pe tot parcursul procesului penal, acordându-i-se mai multe termene

pentru propunere și administrare de probe în latură civilă, la dosar nu au fost

depuse niciun fel de înscrisuri și nici nu au fost propuse probe pentru justificarea

sumelor solicitate. Neavând calitatea de soție supraviețuitoare a victimei, această

parte civilă nu poate beneficia de regimul juridic al unei soții, nefîind însă exclusă

de plano acordarea de despăgubiri pentru daune morale unei concubine, dacă există

dovezi din care să rezulte relația afectivă strânsă pe care această persoană o avea

cu victima și cu familia acesteia, durata și modul de desfășurare a relației ori

alte aspecte relevante.

La dosarul de urmărire penală se găsește

numai copia certificatului de naștere al minorului C.P.P., singurele înscrisuri

depuse de partea civilă O.A.M. la dosar fiind cele prin care și-a precizat cuantumul

despăgubirilor, cereri de copiere a unor acte din dosar ori concluzii scrise.

Instanța a mai reținut că cererea aceleiași

părți, în calitate de reprezentant al minorului C.P.P., precum și cea formulată

de I.A.V. privind obligarea inculpatului, alături de asigurătorul de răspundere

civilă, la plata de daune morale, în calitate de succesori ai defunctului C.C.,

tatăl celor două victime, sunt inadmisibile și le-a respins ca atare.

În acest sens, instanța a reținut că dreptul

de solicitare a daunelor morale este un drept cu caracter strict personal, care

nu poate fi transmis prin moștenire. Minorul este îndreptățit la despăgubiri civile

de pe urma tatălui său, aceste despăgubiri fîindu-i acordate în calitatea sa de

fiu al victimei și nu de succesor al unei moșteniri prin retransmitere de pe urma

bunicului său.

De asemenea, sora celor două victime, I.A.V.,

avea posibilitatea să se constituie parte civilă în această calitate (de soră a

victimelor), dreptul de solicitare a daunelor morale al tatălui său fiind un drept

strict personal al acestuia, ne transmisibil pe cale de succesiune.

Totodată, la dosar nu există și nici nu

s-a propus administrarea de dovezi din care să rezulte că decesul tatălui victimelor

a avut vreo legătură cu faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Împotriva sentinței au declarat recursuri

inculpatul M.C.N., părțile civile O.A.M. și C.P.P. prin reprezentant legal O.A.M.

și asigurătorul SC A.A.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât

sub aspectul laturii penale, cât și al laturii civile, invocând în drept dispozițiile

art. 385

9

pct. 17

2

, 14 C. proc. pen. și art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul

M.C.N. a solicitat, în esență, reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate

sub aspectul reducerii cuantumului, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., având în vedere conduita inculpatului anterior comiterii faptelor,

stăruința de care a dat dovadă pentru repararea pagubei către părțile civile și

a modalității de executare, prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen. În subsidiar,

dacă se va menține modalitatea de executare stabilită de prima instanță a solicitat

reducerea termenului de încercare la 5 ani, având în vedere circumstanțele reale

și personale ale inculpatului.

Sub aspectul laturii penale a mai solicitat

reținerea unei culpe în procente egale a inculpatului și a victimelor, respectiv

de 50%, în producerea accidentului rutier, având în vedere că victimele deși circulau

pe un drum public cu un moped, nu purtau căști de protecție și îmbrăcăminte cu elemente

reflectorizante.

Cu privire la latura civilă a solicitat

reducerea cuantumului sumelor acordate cu titlu de daune morale părților civile

C.E. și C.P.P. față de împrejurările concrete ale producerii accidentului și a prestației

periodice lunare către parte civilă C.P.P., având în vedere salariul mediu pe economie.

O altă critică a recurentului inculpat

a vizat cuantumul prea mare al cheltuielilor judiciare la care a fost obligat de

către prima instanță.

În susținerea motivelor de recurs partea

civilă Q.A.M. în nume propriu și ca reprezentant legal al minorului C.P.P. a solicitat

majorarea cuantumului daunelor morale acordate de către prima instanță și a prestației

periodice în favoare minorului C.P.P., apreciind că o prestație de 800 RON lunar

ar corespunde nevoilor materiale ale minorului.

Totodată, a solicitat acordarea de daune

morale și acesteia în calitatea de concubină a lui C.C.S., relația lor afectivă

fiind dovedită de faptul că au un copil minor împreună, urmau să se căsătorească

și în urma decesului concubinului a rămas singură cu minorul pe care urmează să-l

crească în aceste condiții.

Recurentul asigurător SC A.A.R. SA a solicitat

să se constate ca fiind inadmisibilă cererea de constituire de parte civilă a numitei

C.E., întrucât, în cauză, s-a constituit parte civilă în cauză soțul acesteia, C.C.,

care a decedat.

Totodată, a solicitat să se constate că

nu poate fi obligat alături de inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile

civile, întrucât acțiunea civilă nu este îndreptată împotriva SC A.A.R. SA și, prin

urmare, la plata daunelor nu poate fi obligat decât autorul sau partea responsabilă

civilmente.

Înalta Curte verificând cauza atât sub

aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală

și netemeinică, recursurile declarate de inculpatul M.C.N. și asigurătorul SC A.A.R.

SA ca fondate, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și nefondate recursurile

declarate părțile civile O.A.M. și C.P.P. prin reprezentant legal Q.A.M.,

pentru considerentele ce vor fi arătate.

invocat de inculpatul M.C.N. privind greșita individualizare judiciară a pedepselor

aplicate acestuia atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare,

Înalta Curte constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 72

din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen.,

de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Se constată că prima instanță a avut în

vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., în funcție de care au fost

aplicate pedepse corect individualizate atât din punctul de vedere al cuantumului,

cât și al modalității de executare - suspendare sub supraveghere - fiind orientate

spre minimum special prevăzut de lege, în cazul inculpatului nefiind aplicabile

dispozițiile art. 74 C. pen.

Înalta Curte în acord cu opinia primei

instanțe, apreciază că faptele săvârșite de inculpat, astfel cum au fost reținute

de instanță în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, prezintă

în concret un ridicat grad de pericol social, iar datele personale ale inculpatului,

conduita sa anterioară și diligențele depuse pentru repararea prejudiciului sunt

împrejurări care sunt lipsite de relevanță juridică în raport de natura și gravitatea

faptelor și nu pot avea valențele unor circumstanțe atenuante, astfel cum prevăzute

de dispozițiile art. 74 lit. a) și b) C. pen.

Prin urmare, la aplicarea pedepsei rezultante

de 3 ani închisoare inculpatului M.C.N., cu suspendarea sub supraveghere pe un termen

de încercare de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile

publice a unui autoturism având suspendat dreptul de a conduce, prev. de art. 86

alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și ucidere din culpă, prev. de

art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen., au fost avute în vedere, în primul rând,

limitele de pedeapsă fixate în legea penală și specială reduse cu o treime ca urmare

a reținerii dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol

social concret al faptelor (infracțiuni la siguranța circulației pe drumurile publice

și contra vieții), împrejurările în care au fost comise faptele (în timp ce conducea

autoturismul proprietate personală, deși anterior i-a fost suspendat dreptul de

a conduce tot în urma unui eveniment rutier soldat cu rănirea unor persoane, a pătruns

pe sensul opus al direcției sale de deplasare și a intrat în coliziune cu un moped

care circula regulamentar, dar ai cărui ocupanți nu aveau cască de protecție și

îmbrăcăminte reflectorizantă), urmările produse (decesul celor două persoane aflate

în moped), atitudinea inculpatului imediat după comiterea faptelor și atingerea

dusă relațiilor sociale privind dreptul la viață și siguranța circulației pe drumurile

publice.

Totodată, s-au avut în vedere circumstanțele

referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că deși nu este

cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei, pe parcursul procesului

penal a avut o atitudine nesinceră încercând să inducă organelor judiciare ipoteza

că autoturismul ar fi fost condus de către prietena inculpatului, l.D.A., care într-o

primă fază a și declarat că a fost pe locul șoferului, în același sens fiind și

depozițiile inițiale ale martorul I.A.A., tot ca urmare a solicitărilor inculpatului.

Totodată, a fost avută în vedere și conduita anterioară a inculpatului care a mai

fost sancționat cu o amendă administrativă tot pentru nerespectarea dispozițiilor

privind circulația pe drumurile publice, a ignorat măsurile dispuse față de acesta

și a perseverat în atitudinea sa de a nu respecta siguranța circulației pe drumurile

publice, fapt ce a condus în final la decesul a două persoane.

Referitor la modalitatea de executare a

pedepsei și durata termenului de încercare de 8 ani, Înalta Curte constată că prima

instanță, în mod întemeiat, a apreciat că numai prin aplicarea unei pedepse cu suspendare

sub supraveghere se poate realiza scopul pedepsei astfel cum este reglementat de

art. 52 C. pen., având în vedere natura și gravitatea faptelor, circumstanțele reale

și personale ale inculpatului care a mai fost sancționat administrativ tot pentru

fapte la regimul circulației soldate cu vătămarea integrității corporale a unor

persoane chiar dacă acestea nu atrag incidența unor antecedențe penale dar sunt

elemente care nu pot fi ignorate în aprecierea conduitei inculpatului, în procesul

de individualizare judiciară a sancțiunii penale. Prin urmare, criticile recurentului

inculpat de aplicare a unei pedepse cu suspendarea executării sunt neîntemeiate.

Raportat la toate aceste împrejurări,

Înalta Curte apreciază că și durata termenului de încercare de 8 ani a fost corect

stabilit de către prima instanță apreciind că prin stabilirea unui termen mai mare

se poate schimba atitudinea inculpatului față de valorile sociale ocrotite de lege.

Criticile formulate de inculpatul M.C.N.

și asigurătorul SC A.A.R. SA sub aspectul stabilirii greșite de către prima instanță

a proporției culpelor în producerea accidentului rutier, urmat de decesul a două

persoane, raportat la împrejurarea că victimele nu au purtat cască de protecție

și îmbrăcăminte cu semne reflectorizante, nu pot fi analizate de către Înalta

Curte în condițiile în care recurentul s-a prevalat și a beneficiat de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

Sub acest aspect, se constată că inculpatul

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev.

de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 178 alin. (1), (2) și (5)

C. pen., reținându-se că acesta are o culpă culpa de 80% în producerea accidentului,

împrejurare însușită de către inculpat cu ocazia recunoașterii faptelor astfel cum

au fost descrise în rechizitoriu. Or, reaprecierea asupra proporției culpei nu se

poate realiza decât în condițiile administrării de probe pe situația de fapt reținută

în actul de sesizare, drept procesual la care inculpatul a renunțat în mod expres

atunci când a solicitat ca judecata să se realizeze în cadrul procedurii simplificate.

Înalta Curte constată întemeiate criticile

formulate de către recurentul inculpat M.C.N. și asigurătorul SC A.A.R. SA referitoare

la latura civilă, numai în ceea ce privește sumele acordate cu titlu de daune morale

părții civile C.E., mama celor două victime, C.C.S. și C.M.I.

Prima instanță reținând culpa concurentă

a victimelor în producerea accidentului de circulație din data de 20 februarie 2009,

în mod corect, l-a obligat pe inculpatul M.C.N. alături de asigurătorul SC A.A.R.

SA la plata daunelor morale către partea civilă C.E., însă într-un cuantum prea

mare în raport de întinderea culpei inculpatului, consecințele negative suferite

de partea civilă și valorile morale lezate.

În conformitate cu prevederile art. 14

C. proc. pen. și art. 998 C. civ., despăgubirea acordată părții civile trebuie să

reprezinte o justă și integrală reparație a prejudiciului moral suferit. Prin decesul

celor doi fii, indubitabil partea civilă a suferit un prejudiciu moral incomensurabil,

însă instanței îi revine rolul de a stabili o compensație sub forma unor daune morale

pentru prejudiciul nepatrimonial încercat astfel încât cuantumul acesteia trebuie

să asigure realizarea unui echilibru între acțiunea inculpatului, culpa acestuia

și pierderea suferită de partea civilă.

În jurisprudența instanței supreme s-a

statuat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial

include o doză de aproximare, dar instanța trebuie să aibă anumite criterii, respectiv,

consecințele negative suferite de cel în cauză în plan psihic, importanța valorilor

lezate, măsura lezării lor și intensitatea cu care au fost percepute aceste vătămări.

Pornind de la aceste criterii orientative

și având în vedere proporția culpelor reținută de prima instanță, dar și cuantumul

despăgubirilor acordate fiului minor al victimei C.C.S. care a suferit un prejudiciu

nepatrimonial, comparabil în plan afectiv și cu efecte nedeterminate având în vedere

că va crește fără afecțiunea paternă de la o vârstă fragedă (5 ani), Înalta

Curte apreciază că impune o reducere a cuantumului despăgubirilor morale acordate

părții civile C.E., apreciind că obligarea inculpatului, alături de