ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 83/2017

Decizia nr. 83/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 24 februarie 2015, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații B., Statul Român prin C. și C., a formulat contestație împotriva Deciziei de invalidare nr. 2109 din 21 octombrie 2014 emisă de C., solicitând anularea acestei decizii, urmând ca instanța să se pronunțe cu privire la întinderea dreptului de proprietate și la stabilirea punctajului ce i se cuvine contestatoarei, respectiv asupra calității de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul compus din: o casă, o clădire administrație, o locuința administrator, o magazie cereale si 3 ha loc casă (intravilan), situat în com.

Slobozia Ciorăști, județul Vrancea (Dosar de despăgubire nr. x/CC din 13 octombrie 2005), precum si asupra numărului de puncte aferent. Prin sentința civilă nr. 962 din 04 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea. S-a considerat că analizarea contestației cu privire la imobilul pentru care, în opinia intimatei, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, nu poate fi decât de competența instanței în raza căreia se află sediul unității deținătoare a acestuia.

S-a apreciat că sediul C. constituie un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile investite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora.

S-a arătat ca a interpreta altfel ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, Prin sentința civilă nr. 584 din 27 septembrie 2016, Tribunalul Vrancea, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Vrancea și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a arătat că obiectul contestației îl constituie decizia emisă de „entitatea investită de lege" - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - în condițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, astfel că „entitatea" la care se referă textul art. 35 în speță, nu poate fi decât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (entitatea care a emis decizia), iar instanța competentă să soluționeze contestația este tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, anume Tribunalul București.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente: Norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea prevăzută de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist in România. Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, în sensul că are această semnificație și C. Întrucât, în cauza, Decizia de invalidare nr. 2109 din 21 octombrie 2014, a cărei anulare se solicită de contestatoare, a fost emisă de C., iar potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități. Având în vedere că sediul C. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Argumentul potrivit căruia o interpretare contrară ar face ca soluționarea tuturor contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C., referitor Ia imobilele de pe teritoriul întregii țări ar reveni în competența unei singure instanțe - Tribunalul București, ceea ce ar duce la un blocaj a! procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, nu are relevanță sub aspectul stabilirii normei de competență incidență în cauză. În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul C., și anume Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a Ill-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2017.