ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 302/2017

Decizia

nr. 302/2017

Asupra

cererii de față, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, prin Decizia nr. 154 din 5 februarie 2003, în litigiul

având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate și constatarea

nulității titlului de proprietate nr. 28824/1098/1995 emis în

favoarea reclamantului A., a admis în parte recursul reclamantului împotriva

Sentinței civile nr. 8038 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei

Cluj-Napoca în sensul că a admis în parte acțiunea

reconvențională exercitată de pârâții B., C., D. -

moștenitori ai defunctului E., împotriva reclamantului A., Prefectura

județului Cluj, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991

Cluj-Napoca precum și acțiunea ce face obiectul Dosarului conexat nr.

x/1998 și a constatat nulitatea parțială a Titlului de

proprietate nr. 28824/1098/1995 emis de Comisia județeană Cluj pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru suprafața de

7,30 ha arabil extravilan, identificată în tarlaua 30, parcelele 22/1,

22/2,22/3; a obligat Comisia județeană Cluj să elibereze titlul

de proprietate în favoarea pârâților, ca moștenitori după E.,

pentru terenul de 7,30 ha; a menținut restul dispozițiilor

sentinței și a obligat pârâții la plata în solidar a

cheltuielilor de judecată în recurs.

Prin

cererea înregistrată la data de 2 noiembrie 2016, reclamantele B. și

F. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală pentru aplicarea

Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca, Comisia județeană pentru stabilirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, C. și D. lămurirea

înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei

civile nr. 154 din 5 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția civilă în Dosarul nr. x/2002.

Învestită

cu soluționarea cererii, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă,

prin încheierea din camera de consiliu din 29 noiembrie 2016 a respins-o, ca

nefondată, reținând că dispozițiile Deciziei nr. 154 din 5

februarie 2003 a Curții de Apel Cluj sunt clare și explicite cu

privire la limitele în care operează sancțiunea nulității

absolute a titlului de proprietate în litigiu precum și cu privire la

terenul vizat prin această nulitate absolută parțială.

Curtea a

statuat că dispozițiile instanței de recurs sunt explicate în

cuprinsul considerentelor, instanța motivând nelegalitatea titlului de

proprietate în litigiu, pentru terenul precis identificat, precum și

îndreptățirea pe care defunctul E. o are în ceea ce privește

reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa. Prin urmare, a apreciat

că prin considerentele Deciziei nr. 154/2003 sunt lămurite cu

suficientă claritate dispozițiile, ce sunt în măsură

să asigure o corectă punere în executare a hotărârii

judecătorești.

Această

încheiere a fost atacată cu recurs de către reclamantele F. și

B., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte în

prezenta cauză.

În

motivare au susținut că nu rezultă cu claritate din Decizia nr.

154/2003 a Curții de Apel Cluj dacă s-a anulat întreg titlul de

proprietate cu privire la cele de 7,3 ha teren sau sancțiunea vizează

doar amplasamentul terenului.

La

termenul de judecată din 16 februarie 2017, Înalta Curte a supus

dezbaterii excepția inadmisibilității recursului, invocată

prin întâmpinare, pe care o găsește incidentă speței având

în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 281

3

C. proc. civ. încheierile

pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

precum și

hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse

acelorași căi de atac ca și hotărârile în

legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea,

lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau

completarea.

În

speță, s-a solicitat lămurirea înțelesului întinderii

și aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 154 din 5 februarie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

hotărâre irevocabilă prin care s-a soluționat un recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date

în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul sunt

hotărâri irevocabile.

Având în

vedere că hotărârea cu privire la care s-a solicitat lămurirea

dispozițiilor este irevocabilă, nefiind susceptibilă de nicio

cale de atac, în raport de dispozițiile art. 281

3

alin. (1) C.

proc. civ. și încheierea recurată în prezenta cauză

respectă același regim juridic, neputând fi atacată prin recurs.

În aceste

condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații

decât cele prevăzute de lege, constituie o încălcare a principiului

legalității și a celui constituțional al

egalității în fața legii și autorităților.

Or,

normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești

și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin

lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin

art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Așa

fiind, cum nu a fost prevăzută împotriva încheierii, prin care s-a

respins cererea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea dispozitivului hotărârii o cale de atac distinctă de cea

prevăzută împotriva hotărârii în legătura cu care a fost

formulată cererea de lămurire, potrivit principiului de drept ubi lex

non distinguit, nec nos distinguere debemus, recursul formulat în cauză se

privește ca fiind inadmisibil.

Pentru

considerentele arătate, calea de atac declarată de reclamante nu

poate fi primită, soluție care face inutilă analizarea

criticilor de casare formulate de acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele F. și B. împotriva

încheierii de ședință din 29 noiembrie 2016 a Curții de

Apel Cluj, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr.

x/33/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.

Procesat

de GGC - GV