ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1705/2016

Decizia nr. 1705/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/254/2010*, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata recursului declarat de petentul A. împotriva încheierii din 15 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/254/2010*, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Constanța.

Împotriva acestei hotărâri A. a formulat cerere de recurs, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 ianuarie 2014.

Prin încheierea din 30 aprilie 2015, judecata recursului a fost suspendată, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Prin rezoluția din data de 12 mai 2016, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a recursului.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Așadar, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație decurgând din lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Înalta Curte constată că în speța de față, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 30 aprilie 2015, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 30 aprilie 2016, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul cu a cărui judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/254/2010*.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL