ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2676/2016

Decizia nr. 2676/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Casei de Asigurări de Sănătate Iași la plata indemnizației pentru maternitate conform certificatelor de concediu medical depuse la dosar, pentru perioadele 14.07.2014-31.07.2014, 01.08.2014-31.08.2014 și 01.09.2014-30.09.2014.

În argumentele prezentate, a arătat că a încheiat un contract de asigurare pentru concedii și indemnizații înregistrat sub nr. 4806 din 06 iunie 2014, beneficiind de concedii medicale conform actelor prezentate, însă pârâta a refuzat acordarea indemnizației, invocând că nu a îndeplinit stagiul minim de cotizare la data formulării cererilor.

Hotărârile pronunțate în cauză

Prin sentința nr. 956 din 01.07.2016, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu, cu pârâta Casa Națională de Sănătate - Casa de Asigurări de Sănătate Iași.

În calea de atac exercitată de reclamantă, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 603 din 08 iunie 2016, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 7 din O.U.G. nr. 158/2005, a admis recursul declarat de recurenta A., împotriva sentinței nr. 956 din 1 iulie 2015 a Tribunalului Iași, a casat, în parte sentința atacată și, rejudecând a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iași să plătească reclamantei A. indemnizația de maternitate pentru perioada 01.08.2014-30.09.2014.

Totodată, a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate.

Cererea de recurs

Împotriva soluției pronunțată de instanța de recurs, reclamanta A. a promovat recurs numai în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 7 din O.U.G. nr. 158/2005.

În drept a invocat, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 1471992, fără a indica un vreun motiv de nelegalitate.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2016, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., instanța reținând cauza în pronunțare asupra acestui aspect.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, din perspectiva dispozițiilor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit prevederilor cuprinse în art. 486 C. proc. civ.

„Cererea de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

a) (…);

c) indicarea hotărârii care se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat (…)”;

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 489 C. proc. civ. - Sancțiunea nemotivării recursului

„(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.,

Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

În cazul art. 470 alin. (5) C. proc. civ. „termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii”.

Așadar, față de prevederile mai sus-menționate se observă că recurenta-reclamantă a depus motivele de recurs la data de 8 septembrie 2016, data poștei, peste termenul de 48 de ore care începea să curgă de la comunicarea hotărârii instanței de fond, deși hotărârea a fost comunicată la data de 11 august 2016.

Mai mult decât atât, se constată că aspectele prezentate în cuprinsul cererii depuse la data de 8 septembrie 2016 (data poștei) care cuprinde motivele de recurs nu sunt de natură a complini lipsurile cererii de recurs sub aspectul indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat, fiind depuse peste termenul prevăzut de lege.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse , în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 603 din 08 iunie 2016 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2016.