ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2298/2016

Decizia nr. 2298/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 20.12.2015, sub nr. x/104/2015, s-a solicitat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt ca, în contradictoriu cu intimata A., să se dispună anularea sentinței civile nr. 298 din 28 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/104/2015, prin care s-a deschis procedura adopției interne pentru copilul B., născută la data de 20.05.2003, din părinți necunoscuți, sub motivul că la data pronunțării hotărârii în cauză exista deja și își producea efectele [în puterea art. 29 alin. (7) din Legea nr. 273/2004] sentința civilă nr. 122 din 19 iunie 2013 (Dosar nr. x/104/2013) a Tribunalului Olt, rămasă definitivă la 16.07.2013, care dispunea în același sens.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 59 din 19 februarie 2016, Tribunalul Olt a respins cererea de revizuire, iar prin decizia civilă nr. 3 din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova a fost admis recursul exercitat de revizuentă împotriva sentinței menționate, care a fost casată pe motiv de necompetență materială [art. 510 alin. (2) C. proc. civ.], iar cauza a fost reținută la această ultimă instanță spre judecată. Prin decizia civilă nr. 4 din 16 mai 2016, Curtea de Apel Craiova a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reținându-se, în esență, că nu sunt întrunite în cauză condițiile cazului de revizuire invocat, privitor la contrarietatea de hotărâri, care are ca situație premisă un caz de încălcare a puterii lucrului judecat, ceea ce presupune existența unor hotărâri potrivnice, care să conțină dispoziții contradictorii, ireconciliabile.

Or, demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unor hotărâri potrivnice și de necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, ci de faptul că prima hotărâre își producea deja efectele la data pronunțării sentinței civile nr. 298 din 28 octombrie 2015 de către aceeași instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei interpretări de către prima instanță a dispozițiilor care reglementează autoritatea de lucru judecat.

Recurenta susține că ceea ce a determinat-o să promoveze prezenta cerere de revizuire a fost faptul existenței a două hotărâri definitive, date de aceeași instanță, nimeni neputând fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Curtea de Apel Craiova, soluționând cauza, a apreciat greșit că cele două sentințe civile (sentința civilă nr. 122 din 19 iunie 2013 și sentința civile nr. 298 din 28 octombrie 2015) nu sunt potrivnice, ori, chiar dacă, într-adevăr, în ambele situații s-a pronunțat deschiderea procedurii de adopție pentru același copil, cea de-a doua sentință a scăpat controlului de legalitate al instanței de judecată, întrucât aceasta nu ar mai fi trebuit să existe (cererea fiind inadmisibilă) ca urmare a faptului că prima sentință își producea efectele juridice.

Potrivit recurentei, situația corespunde ipotezei în care există două hotărâri judecătorești diferite, dar cu aceleași efecte juridice. Când a pronunțat sentința a cărei revizuire s-a solicitat, instanța judecătorească nu a avut în vedere prevederile legale în ceea ce privește admisibilitatea cererii de chemare în judecată, în situația de excepție a procedurii de adopție, respectiv art. 29 alin. (7) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, potrivit cărora efectele hotărârii se prelungesc până la încuviințarea adopției, in cazul copiilor cu părinți necunoscuți. Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată in mod definitiv decât o singură data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

Efectul negativ al autorității de lucru judecat, recunoscut prin lege, hotărârii judecătorești definitive, constă in faptul ca este oprită o nouă judecată pentru aceleași pretenții soluționate prin hotărârea ce a rămas definitivă (non bis in idem). Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea in fața instanțelor a chestiunilor litigioase deja judecate. De aceea, consideră revizuenta, cea de-a două cerere de chemare în judecată prin care s-a solicitat deschiderea procedurii adopției interne pentru copilul B., născut la data de 20.05.2003, din părinți necunoscuți, care a dus la pronunțarea sentinței civile nr. 298 din 28 octombrie 2015 a Tribunalului Olt, ar fi trebuit respinsă ca fiind inadmisibilă, ca urmare a efectului puterii lucrului judecat a primei sentințe de deschidere a procedurii adopției interne pentru același copil.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483-art. 502, art. 509-513 din Legea nr. 134/2010, republicată, privind C. proc. civ., Legea nr. 273/2004, privind procedura adopției, Hotărârea nr. 350/2012, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004, privind procedura adopției și Legea nr. 287/2009, privind C. civ. Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21.06.2016, iar la 13.09.2016 a fost întocmit raport asupra acestuia, comunicat părților la datele de 21 și 22.09.2016. Părțile nu au depus punct de vedere la raport. Prin încheierea din data de 19.10.2016, pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc.

civ., recursul declarat a fost admis în principiu, stabilindu-se termen pentru judecata acestuia pe fond la data de 23.11.2016. Analizând pe fond recursul declarat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Deși recurenta nu a încadrat în drept calea extraordinară de atac promovată, aceasta a susținut în motivarea recursului că prima instanță a pronunțat hotărârea sa - prin care a respins cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, ca inadmisibilă - cu nesocotirea autorității de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 122 din 19 iunie 2013 a Tribunalului Olt, motiv de recurs ce corespunde dispozițiilor legale ale art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Critica de recurs este însă nefondată, prima instanță observând corect că demersul judiciar al revizuentei nu corespunde cerințelor legale regăsite în textul art. 509 pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv ca acesta să fi fost determinat de existența unui caz de încălcare a puterii lucrului judecat a primei hotărâri (sentința civilă nr. 122 din 19 iunie 2013) prin pronunțarea unei alte hotărâri potrivnice care să aibă dispoziții contrare și ireconciliabile cu cele ale primeia. Dezlegarea curții de apel este corectă în condițiile în care cazul de revizuire reglementat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care revizuenta și-a întemeiat cererea, se referă la existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Or, după cum însăși recurenta susține - și după cum rezultă, de altfel și din conținutul lor - cele două hotărâri judecătorești nu sunt potrivnice deoarece ambele admit acțiunea, al cărei titular a fost chiar revizuenta, și deschid procedura de adopție pentru același copil. Este adevărat că, din nevoia de securitate și stabilitate juridică, unul din efectele lucrului judecat, consacrat legislativ în cuprinsul art. 431 alin. (1) C. proc. civ. presupune că „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”, ceea ce, urmare a solicitării revizuentei din cea de-a doua acțiune de deschidere a procedurii de adopție a copilului B., s-a întâmplat prin pronunțarea sentinței civile nr. 298 din 28 octombrie 2015 a Tribunalului Olt.

Cu toate acestea, este de subliniat că pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri [art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) este permisă remedierea doar a acelor încălcări ale puterii de lucru judecat care se concretizează în pronunțarea unor hotărâri care conțin dispoziții contrare, ireconciliabile altora preexistente ce dezleagă aceleași raporturi juridice între aceleași părți, având aceeași cauză. O atare ipoteză nu se regăsește însă în cauză și aceasta a condus la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Această situație este, de altfel, implicit recunoscută și acceptată chiar de revizuentă care afirmă (atât prin cererea de revizuire, cât și prin recursul declarat) despre cea de-a doua sentință civilă, nr. 298 din 28 octombrie 2015, nu că ar contrazice-o pe cea dintâi pronunțată între părți, ci că ar fi fost pronunțată cu neobservarea dispozițiilor de excepție relative la admisibilitatea cererii de chemare în judecată regăsite în cuprinsul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției (în sensul că efectele hotărârii se prelungesc până la încuviințarea adopției, în cazul copiilor cu părinți necunoscuți) și care, într-o corectă aplicare a legii ar fi trebuit să conducă la respingerea celei de-a doua acțiuni ca inadmisibilă, iar nu la admiterea acesteia.

Or, cazul de revizuire pe care recurenta și-a întemeiat cererea nu remediază orice consecințe ale încălcării puterii lucrului judecat a unei hotărâri judecătorești, cum s-a arătat, ci doar pe acelea ce îmbracă forma dispozițiilor contrare și ireconciliabile, de natură să facă imposibilă punerea în executare a acestora. În considerarea acestor motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt împotriva deciziei nr. 4 din 16 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2016.