ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2298/2016

Decizia nr. 2298/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 20.12.2015,

sub nr. x/104/2015, s-a solicitat de către Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului Olt ca, în

contradictoriu cu intimata A., să se dispună anularea sentinței

civile nr. 298 din 28 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul

nr. x/104/2015, prin care s-a deschis procedura adopției interne pentru

copilul B., născută la data de 20.05.2003, din părinți

necunoscuți, sub motivul că la data pronunțării

hotărârii în cauză exista deja și își producea efectele [în

puterea art. 29 alin. (7) din Legea nr. 273/2004] sentința civilă nr.

122 din 19 iunie 2013 (Dosar nr. x/104/2013) a Tribunalului Olt,

rămasă definitivă la 16.07.2013, care dispunea în același

sens.

Cererea a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 C. proc. civ.

Prin

sentința civilă nr. 59 din 19 februarie 2016, Tribunalul Olt a

respins cererea de revizuire, iar prin decizia civilă nr. 3 din 18 aprilie

2016 a Curții de Apel Craiova a fost admis recursul exercitat de

revizuentă împotriva sentinței menționate, care a fost

casată pe motiv de necompetență materială [art. 510 alin.

(2) C. proc. civ.], iar cauza a fost reținută la această

ultimă instanță spre judecată.

Prin decizia

civilă nr. 4 din 16 mai 2016, Curtea de Apel Craiova a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire, reținându-se, în esență,

că nu sunt întrunite în cauză condițiile cazului de revizuire

invocat, privitor la contrarietatea de hotărâri, care are ca situație

premisă un caz de încălcare a puterii lucrului judecat, ceea ce

presupune existența unor hotărâri potrivnice, care să

conțină dispoziții contradictorii, ireconciliabile. Or, demersul

judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unor

hotărâri potrivnice și de necesitatea de a se înlătura

încălcarea principiului puterii lucrului judecat atunci când

instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite având

același obiect, aceeași cauză și aceleași

părți, ci de faptul că prima hotărâre își producea

deja efectele la data pronunțării sentinței civile nr. 298 din

28 octombrie 2015 de către aceeași instanță.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuenta Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului Olt, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei

interpretări de către prima instanță a dispozițiilor

care reglementează autoritatea de lucru judecat.

Recurenta

susține că ceea ce a determinat-o să promoveze prezenta cerere

de revizuire a fost faptul existenței a două hotărâri

definitive, date de aceeași instanță, nimeni neputând fi chemat

în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul

aceleiași cauze și pentru același obiect. Curtea de Apel

Craiova, soluționând cauza, a apreciat greșit că cele două

sentințe civile (sentința civilă nr. 122 din 19 iunie 2013

și sentința civile nr. 298 din 28 octombrie 2015) nu sunt potrivnice,

ori, chiar dacă, într-adevăr, în ambele situații s-a

pronunțat deschiderea procedurii de adopție pentru același

copil, cea de-a doua sentință a scăpat controlului de legalitate

al instanței de judecată, întrucât aceasta nu ar mai fi trebuit

să existe (cererea fiind inadmisibilă) ca urmare a faptului că

prima sentință își producea efectele juridice.

Potrivit

recurentei, situația corespunde ipotezei în care există două

hotărâri judecătorești diferite, dar cu aceleași efecte

juridice.

Când a

pronunțat sentința a cărei revizuire s-a solicitat,

instanța judecătorească nu a avut în vedere prevederile legale

în ceea ce privește admisibilitatea cererii de chemare în judecată,

în situația de excepție a procedurii de adopție, respectiv art.

29 alin. (7) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, potrivit

cărora efectele hotărârii se prelungesc până la

încuviințarea adopției, in cazul copiilor cu părinți

necunoscuți.

Puterea de

lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică

faptul că o cerere nu poate fi judecată in mod definitiv decât o

singură data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este

prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă

de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

Efectul

negativ al autorității de lucru judecat, recunoscut prin lege,

hotărârii judecătorești definitive, constă in faptul ca

este oprită o nouă judecată pentru aceleași pretenții

soluționate prin hotărârea ce a rămas definitivă (non bis

in idem).

Principiul

autorității de lucru judecat corespunde necesității de

stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă

readucerea in fața instanțelor a chestiunilor litigioase deja

judecate.

De aceea,

consideră revizuenta, cea de-a două cerere de chemare în

judecată prin care s-a solicitat deschiderea procedurii adopției

interne pentru copilul B., născut la data de 20.05.2003, din

părinți necunoscuți, care a dus la pronunțarea

sentinței civile nr. 298 din 28 octombrie 2015 a Tribunalului Olt, ar fi

trebuit respinsă ca fiind inadmisibilă, ca urmare a efectului puterii

lucrului judecat a primei sentințe de deschidere a procedurii

adopției interne pentru același copil.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 483-art. 502, art. 509-513 din Legea nr.

134/2010, republicată, privind C. proc. civ., Legea nr. 273/2004, privind

procedura adopției, Hotărârea nr. 350/2012, pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004, privind procedura adopției

și Legea nr. 287/2009, privind C. civ.

Recurenta a

solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Recursul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 21.06.2016, iar la 13.09.2016 a fost întocmit raport

asupra acestuia, comunicat părților la datele de 21 și

22.09.2016.

Părțile

nu au depus punct de vedere la raport.

Prin

încheierea din data de 19.10.2016, pronunțată în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., recursul declarat a fost

admis în principiu, stabilindu-se termen pentru judecata acestuia pe fond la

data de 23.11.2016.

Analizând pe

fond recursul declarat, Înalta Curte apreciază că acesta este

nefondat.

Deși

recurenta nu a încadrat în drept calea extraordinară de atac

promovată, aceasta a susținut în motivarea recursului că prima

instanță a pronunțat hotărârea sa - prin care a respins

cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, ca

inadmisibilă - cu nesocotirea autorității de lucru judecat de

care se bucură sentința civilă nr. 122 din 19 iunie 2013 a

Tribunalului Olt, motiv de recurs ce corespunde dispozițiilor legale ale

art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Critica de

recurs este însă nefondată, prima instanță observând corect

că demersul judiciar al revizuentei nu corespunde cerințelor legale

regăsite în textul art. 509 pct. 8 din Codul de procedură

civilă, respectiv ca acesta să fi fost determinat de existența

unui caz de încălcare a puterii lucrului judecat a primei hotărâri

(sentința civilă nr. 122 din 19 iunie 2013) prin pronunțarea

unei alte hotărâri potrivnice care să aibă dispoziții

contrare și ireconciliabile cu cele ale primeia.

Dezlegarea

curții de apel este corectă în condițiile în care cazul de

revizuire reglementat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., pe care revizuenta și-a întemeiat cererea, se referă la

existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe

de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de

lucru judecat a primei hotărâri.

Or, după

cum însăși recurenta susține - și după cum

rezultă, de altfel și din conținutul lor - cele două

hotărâri judecătorești nu sunt potrivnice deoarece ambele admit

acțiunea, al cărei titular a fost chiar revizuenta, și deschid

procedura de adopție pentru același copil.

Este

adevărat că, din nevoia de securitate și stabilitate

juridică, unul din efectele lucrului judecat, consacrat legislativ în

cuprinsul art. 431 alin. (1) C. proc. civ. presupune că „Nimeni nu poate

fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în

temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”, ceea ce,

urmare a solicitării revizuentei din cea de-a doua acțiune de

deschidere a procedurii de adopție a copilului B., s-a întâmplat prin

pronunțarea sentinței civile nr. 298 din 28 octombrie 2015 a

Tribunalului Olt.

Cu toate

acestea, este de subliniat că pe calea revizuirii pentru contrarietate de

hotărâri [art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) este permisă

remedierea doar a acelor încălcări ale puterii de lucru judecat care

se concretizează în pronunțarea unor hotărâri care conțin

dispoziții contrare, ireconciliabile altora preexistente ce dezleagă

aceleași raporturi juridice între aceleași părți, având

aceeași cauză.

O atare

ipoteză nu se regăsește însă în cauză și aceasta

a condus la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Această

situație este, de altfel, implicit recunoscută și acceptată

chiar de revizuentă care afirmă (atât prin cererea de revizuire, cât

și prin recursul declarat) despre cea de-a doua sentință

civilă, nr. 298 din 28 octombrie 2015, nu că ar contrazice-o pe cea

dintâi pronunțată între părți, ci că ar fi fost

pronunțată cu neobservarea dispozițiilor de excepție

relative la admisibilitatea cererii de chemare în judecată regăsite

în cuprinsul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 273/2004 privind procedura

adopției (în sensul că efectele hotărârii se prelungesc

până la încuviințarea adopției, în cazul copiilor cu

părinți necunoscuți) și care, într-o corectă aplicare

a legii ar fi trebuit să conducă la respingerea celei de-a doua

acțiuni ca inadmisibilă, iar nu la admiterea acesteia.

Or, cazul de

revizuire pe care recurenta și-a întemeiat cererea nu remediază orice

consecințe ale încălcării puterii lucrului judecat a unei

hotărâri judecătorești, cum s-a arătat, ci doar pe acelea

ce îmbracă forma dispozițiilor contrare și ireconciliabile, de

natură să facă imposibilă punerea în executare a acestora.

În

considerarea acestor motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenta Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului Olt împotriva

deciziei nr. 4 din 16 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2016.