ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1379/2017

Decizia nr. 1379/2017

Asupra cauzei

de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/114/2017 la data de 08 februarie 2017,

reclamanta A., în calitate de tutore al mamei sale, B., a solicitat în

contradictoriu cu Judecătoria Râmnicu Sărat, drepturile

bănești acordate prin încheierea din data de 10 noiembrie 2016, pronunțată

în Dosarul nr. x/287/2016.

În motivarea

cererii, reclamanta a învederat că mama sa, B., este persoană

încadrată în grad de handicap grav, potrivit certificatului nr. 1507 din

24 martie 2016, iar, la data de 07 martie 2016, a solicitat Judecătoriei

Râmnicu Sărat să-i acorde drepturile salariale.

La

solicitarea instanței, la data de 20 februarie 2017, reclamanta a formulat

precizări prin care a învederat că solicită drepturile salariale

începând cu data depistării bolii mamei sale, B. și să se judece

în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Buzău. La termenul din data

de 15 mai 2017, reclamanta a mai precizat că are domiciliul în Municipiul

Brăila, că înțelege să cheme în judecată și pe

pârâta Comuna Vâlcele prin Primar și că solicită acordarea

drepturilor salariale care i se cuvin începând cu luna martie 2016.

Instanța

a invocat din oficiu, excepția de necompetență teritorială

a Tribunalului Buzău și a rămas în pronunțare asupra

acestei chestiuni.

Prin

Sentința civilă nr. 442 din 15 mai 2017, Tribunalul Buzău a

admis excepția de necompetență teritorială și a

declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului

Brăila.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut că,

față de împrejurarea că domiciliul reclamantei este în

Municipiul Brăila, în temeiul dispozițiilor art. 210 din Legea nr.

62/2011, competența teritorială aparține Tribunalului

Brăila.

Învestit prin

declinare, Tribunalul Brăila, prin Decizia civilă nr. 450 din 01

septembrie 2017, a declinat competența de soluționarea a cauzei în

favoarea Tribunalului Buzău și constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a

pronunța această soluție, Tribunalul Brăila a reținut

următoarele:

Instanța

de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind

plata indemnizației de însoțitor, începând cu data de 01 martie 2016,

care potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, se asigură de primăriile

în a căror rază teritorială își are domiciliul sau

reședința persoana cu handicap grav, în cauză nefiind incidente

dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 referitoare la

soluționarea conflictelor de muncă.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2

raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Buzău în considerarea argumentelor care

succed:

Legea nr.

448/2006 reglementează drepturile și obligațiile persoanelor cu

handicap acordate în scopul integrării și incluziunii sociale a

acestora.

Art. 2 din

legea menționată definește persoanele cu handicap ca fiind acele

persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice,

senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, le împiedică total sau

le limitează accesul cu șanse egale la viața

societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul

integrării și incluziunii sociale.

Conform art.

42 din aceeași lege, "Părinții sau, după caz,

reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, persoana sau familia

care a primit în plasament un copil cu handicap grav, adulții cu handicap

grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu

handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei

indemnizații lunare. Opțiunea se exprimă prin cerere

adresată în scris direcțiilor generale de asistență

socială și protecția copilului județene, respectiv locale

ale sectoarelor municipiului București, și devine valabilă mimai

pe baza acordului exprimat în scris al acestora. Direcțiile generale de

asistență socială și protecția copilului

județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București,

vor comunica angajatorului, în termen de 5 zile, acordul pentru opțiunea

exprimată în condițiile prevăzute la alin. (5)."

De asemenea,

art. 43 alin. (1) din același act normativ, stabilește că plata

indemnizației lunare se asigură de primăriile în a căror

rază teritorială își are domiciliul sau reședința

persoana cu handicap grav.

În cauza cu

care au fost învestite instanțele aflate în conflict, se reține

că reclamanta A. a solicitat plata indemnizației ce i se cuvine, în

calitate de asistent personal al mamei sale, B., persoana încadrată în

grad de handicap grav, conform Certificatului nr. 26310/1507 din 24 martie

2016, emis de Consiliul Județean Buzău, Comisia de evaluare a

persoanelor adulte cu handicap.

Conform

declarației aflate la Dosarul nr. x/114/2017 al Tribunalului Buzău,

se mai reține că reclamanta A., în calitate de tutore al persoanei cu

handicap grav, conform încheierii din 10 noiembrie 2016, pronunțate de

Judecătoria Râmnicu Sărat, în Dosarul nr. x/287/2016, în aplicarea

dispozițiilor art. 42 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind

protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a optat

pentru plata indemnizației de însoțitor plătită de

primăria de domiciliu.

Prevederile

art. 43 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 stabilesc competența privind

plata indemnizațiilor lunare în sarcina primăriilor în a căror

rază teritorială își are domiciliul sau reședința

persoana cu handicap grav.

Persoana cu

handicap grav, B., are domiciliu în județul Buzău, așa cum

reiese din Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 26310/1507 din 24

martie 2016, emis de Consiliul Județean Buzău, Comisia de evaluare a

persoanelor adulte cu handicap, aflat la Dosarul nr. x/114/2017 al Tribunalului

Buzău.

Prin urmare,

în aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 448/2006,

competența teritorială de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului Buzău, în a cărui circumscripție teritorială

se află domiciliul persoanei cu handicap grav pentru care se solicită

plata indemnizației de însoțitor.

Împrejurarea

că în conținutul cererii de sesizare a instanței, aflată la

Dosarul nr. x/114/2017 al Tribunalului Buzău, reclamanta A. a solicitat

plata drepturilor salariale, nu poate atrage, de drept, incidența

dispozițiilor care reglementează raporturile juridice de dreptul

muncii, respectiv ale Legii nr. 62/2011, judecătorul având obligația

de a da sau de a restabili calificarea juridică a actelor și faptelor

juridice, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, în

acord cu prevederile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în

contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău

și Unitatea Administrativ Teritorială Vâlcelele, în favoarea

Tribunalul Buzău.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cererii de chemare în judecată

formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții

Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului Buzău și Unitatea Administrativ

Teritorială Vâlcelele, în favoarea Tribunalul Buzău.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat

de GGC - CT