ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1379/2017

Decizia nr. 1379/2017 Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/114/2017 la data de 08 februarie 2017, reclamanta A., în calitate de tutore al mamei sale, B., a solicitat în contradictoriu cu Judecătoria Râmnicu Sărat, drepturile bănești acordate prin încheierea din data de 10 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/287/2016. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că mama sa, B., este persoană încadrată în grad de handicap grav, potrivit certificatului nr. 1507 din 24 martie 2016, iar, la data de 07 martie 2016, a solicitat Judecătoriei Râmnicu Sărat să-i acorde drepturile salariale. La solicitarea instanței, la data de 20 februarie 2017, reclamanta a formulat precizări prin care a învederat că solicită drepturile salariale începând cu data depistării bolii mamei sale, B. și să se judece în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău.

La termenul din data de 15 mai 2017, reclamanta a mai precizat că are domiciliul în Municipiul Brăila, că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta Comuna Vâlcele prin Primar și că solicită acordarea drepturilor salariale care i se cuvin începând cu luna martie 2016. Instanța a invocat din oficiu, excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău și a rămas în pronunțare asupra acestei chestiuni. Prin Sentința civilă nr. 442 din 15 mai 2017, Tribunalul Buzău a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, față de împrejurarea că domiciliul reclamantei este în Municipiul Brăila, în temeiul dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența teritorială aparține Tribunalului Brăila.

Învestit prin declinare, Tribunalul Brăila, prin Decizia civilă nr. 450 din 01 septembrie 2017, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Brăila a reținut următoarele: Instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind plata indemnizației de însoțitor, începând cu data de 01 martie 2016, care potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, se asigură de primăriile în a căror rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 referitoare la soluționarea conflictelor de muncă.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău în considerarea argumentelor care succed: Legea nr. 448/2006 reglementează drepturile și obligațiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării și incluziunii sociale a acestora. Art. 2 din legea menționată definește persoanele cu handicap ca fiind acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale.

Conform art. 42 din aceeași lege, "Părinții sau, după caz, reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, persoana sau familia care a primit în plasament un copil cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare. Opțiunea se exprimă prin cerere adresată în scris direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, și devine valabilă mimai pe baza acordului exprimat în scris al acestora.

Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, vor comunica angajatorului, în termen de 5 zile, acordul pentru opțiunea exprimată în condițiile prevăzute la alin. (5)." De asemenea, art. 43 alin. (1) din același act normativ, stabilește că plata indemnizației lunare se asigură de primăriile în a căror rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav. În cauza cu care au fost învestite instanțele aflate în conflict, se reține că reclamanta A. a solicitat plata indemnizației ce i se cuvine, în calitate de asistent personal al mamei sale, B., persoana încadrată în grad de handicap grav, conform Certificatului nr. 26310/1507 din 24 martie 2016, emis de Consiliul Județean Buzău, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Conform declarației aflate la Dosarul nr. x/114/2017 al Tribunalului Buzău, se mai reține că reclamanta A., în calitate de tutore al persoanei cu handicap grav, conform încheierii din 10 noiembrie 2016, pronunțate de Judecătoria Râmnicu Sărat, în Dosarul nr. x/287/2016, în aplicarea dispozițiilor art. 42 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a optat pentru plata indemnizației de însoțitor plătită de primăria de domiciliu. Prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 stabilesc competența privind plata indemnizațiilor lunare în sarcina primăriilor în a căror rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav.

Persoana cu handicap grav, B., are domiciliu în județul Buzău, așa cum reiese din Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 26310/1507 din 24 martie 2016, emis de Consiliul Județean Buzău, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, aflat la Dosarul nr. x/114/2017 al Tribunalului Buzău. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Buzău, în a cărui circumscripție teritorială se află domiciliul persoanei cu handicap grav pentru care se solicită plata indemnizației de însoțitor.

Împrejurarea că în conținutul cererii de sesizare a instanței, aflată la Dosarul nr. x/114/2017 al Tribunalului Buzău, reclamanta A. a solicitat plata drepturilor salariale, nu poate atrage, de drept, incidența dispozițiilor care reglementează raporturile juridice de dreptul muncii, respectiv ale Legii nr. 62/2011, judecătorul având obligația de a da sau de a restabili calificarea juridică a actelor și faptelor juridice, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, în acord cu prevederile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău și Unitatea Administrativ Teritorială Vâlcelele, în favoarea Tribunalul Buzău.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău și Unitatea Administrativ Teritorială Vâlcelele, în favoarea Tribunalul Buzău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017. Procesat de GGC - CT