ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1519/2017

Decizia nr. 1519/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.06.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, au solicitat instanței obligarea pârâtului Municipiul Roman, prin Primar, la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea reclamanților-funcționari publici, în funcție de nivelul maxim de salarizare existent în cadrul instituției pârâte, raportat la funcția și gradul profesional al acestora, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferența între salariile cuvenite ca urmare a aplicării acestui nivel maxim și salariile efectiv achitate reclamanților începând cu data de 09.04.2015 până la data rămânerii definitive a hotărârii și actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadenței lunare până la data plății efective și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6263 din 4 noiembrie 2016 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat în favoarea Tribunalului Neamț competența de soluționare a cauzei, reținându-se că reclamanții au domiciliile în jud. Nemaț, orașul Roman, și sunt salariați ai Municipiului Roman din jud. Neamț, ce are calitatea de pârât în prezenta cauză, astfel că este competent în soluționarea litigiului Tribunalul Neamț, secția de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 297/C din 9 februarie 2017 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Neamț și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul de competență între Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, și Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Neamț a reținut, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ și decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, că Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor are calitatea de reclamant în numele membrilor de sindicat, are sediul în mun. București și, potrivit textului de lege anterior menționat, poate să aleagă instanța de la domiciliul/sediul său ori instanța de la domiciliul/sediul pârâtului, astfel că instanța nu putea să invoce, din oficiu, această excepție a necompetenței teritoriale, fiind vorba de o competenta de ordine privata, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiune, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrilor de sindicat-funcționari publici cu statut special din cadrul Poliției Locale a Municipiului Roman - a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, de la sediul său, respectiv Tribunalul București, cu o acțiune având ca obiect acordarea drepturilor salariale menționate la pct. I.1 al prezentei hotărâri.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

„Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres”.

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din municipiul București, sector 1, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor în numele și pentru A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., în contradictoriu cu Municipiul Roman, prin Primar, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2017.