ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 863/2017

Decizia nr. 863/2017

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1817/A din 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins apelul promovat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1395 din 19 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, și a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă SC B. SA împotriva aceleiași sentințe, fiind schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 20 decembrie 2016 recurenta -

pârâtă SC B. SA; recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 9 ianuarie 2017.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Litigiul de față are ca obiect acțiunea reclamantei A. privind obligarea pârâtei SC B. SA la plata sumei de 5.000 de lei, cu titlu de despăgubiri pentru daunele materiale cauzate de vătămarea reclamantei în accidentul rutier din data de 27 iunie 2015 și a sumei de 100.000 de euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere, începând cu data de: a) 12 ianuarie 2016, dată la care expiră termenul de 3 luni de când pârâtă era obligată să răspundă cererii de despăgubire și avizare a daunei primite de aceasta la 12 octombrie 2015 și până la achitarea integrală a despăgubirii sau b) în subsidiar, începând cu a unsprezecea zi de la comunicarea către pârâtă a hotărârii definitive și până la achitarea integrală a despăgubirii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar, conform

alin. (2) din același act normativ, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a) -

i)

, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Potrivit art.

18 alin. (1)din

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În cauză, valoarea pretențiilor reclamantei la data de 27 octombrie 2015, data înregistrării cererii de chemare în judecată, era de 448.000 lei (5.000 lei plus 100.000 euro), prin raportare la cursul valutar afișat de Banca Națională a României pentru suma solicitată în euro (1 euro/4.4366 lei).

Prin raportare la dispozițiile legale evocate și la faptul că decizia

instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000 lei, formulată la data de

27 octombrie 2015

, decizia atacată nu este susceptibilă de recurs.

În consecință, Înalta Curte va respinge

recursul formulat de recurenta-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei nr. 1817/A din 7 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei nr. 1817/A din 7 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.