ÎCCJ, Decizia nr. 127/2017

Decizia civilă nr.

127/2017

Asupra

admisibilității în principiu a recursului de față, în

conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

La data de 31 ianuarie 2017, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -

Completul de 5 judecători recursul declarat de A. împotriva

Deciziei nr. 1970

din camera de consiliu de la 19 octombrie 2016, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. x/1/2016

prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.

împotriva sentinței nr. 35 din 11 martie 2016 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Conform art. 457

alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei”.

În raport cu

principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei

căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui

control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de

exercitarea acesteia în condițiile legii.

În

speță, însă, se constată că aceste condiții nu

sunt îndeplinite.

Astfel,

Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva Deciziei

nr. 1970 din camera de consiliu de la 19 octombrie 2016, prin care Secția I

civilă s-a pronunțat tot asupra unui recurs declarat de A.

Având în

vedere dispozițiile art. 7, pe cele ale art. 493 alin. (5) și pe cele

ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ.; întrucât, în speță, recursul

vizează o decizie pronunțată de către secția I

civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

într-un recurs exercitat împotriva unei hotărâri care, potrivit

dispozițiilor imperative ale art.

493 alin. (5)

C. proc. civ.,

nu era

supusă niciunei căi de atac

, nemaiputând fi supusă

reformării și dat fiind faptul că recurenta a uzat deja de calea

de atac prevăzută de lege, recursul dedus judecății este

inadmisibil.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.

(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea

acestei căi de atac, recursul declarat de

A.

nu poate fi

primit.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1970 din camera de

consiliu de la 19 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2017.