ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 296/A/2017

Deliberând asupra

cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106/F din 26 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în

baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei A., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., și anume dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de avocat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. b)

C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele menționate mai sus și aplică pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, inculpata urmând să execute în final o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, astfel cum a fost anterior stabilită.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani și s-a încredințat supravegherea inculpatei Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatei obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata va presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile în cadrul Grădiniței nr. 1 Bragadiru sau în cadrul Grădiniței cu program prelungit "Rază de soare" Bragadiru, cu excepția cazului în care din cauza stării de sănătate nu va putea presta această muncă.

I s-a pus în vedere inculpatei că săvârșirea de noi infracțiuni în termenul de supraveghere și nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor sau măsurilor de supraveghere dispuse atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 8.000 de euro.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost desființate înscrisurile falsificate constând într-o adresă purtând antetul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea (fila 150 vol. 1 d.u.p.) și denunțul formulat în numele numitului B., datat 19 mai 2015 (fila 151 vol. 1 d.u.p.).

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. s-a menținut față de inculpată măsura controlului judiciar.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 10.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel,

Curtea de Apel București

a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticorupție, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2/2016 a fost trimisă în judecată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fals în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. (1) C pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C pen. (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. proc. pen.

S-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 C pen rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de influență prev. de art. 48 C pen. rap. la art. 291 C pen rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de falsificare de instrumente oficiale prev. de art. 317 C pen. și folosire de instrumente oficiale false prev. de art. 318 C pen.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a avut la bază următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: denunțul și declarațiile martorei denunțătoare C., denunțul și declarațiile martorului denunțător B., declarația martorei D., declarația martorei E., raportul de constatare criminalistică privind impresiunile ștampilelor aplicate pe actele falsificate, procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale interceptate în cauză, procesul - verbal de flagrant din data de 12 octombrie 2013, declarațiile date de numita A. în calitate de suspect și inculpat.

Prin încheierea din data de 08 februarie 2017, definitivă prin Încheierea nr. 284 din 15 martie 2017 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, au fost respinse ca nefondate cererile și excepțiile invocate de inculpata A. cu privire la legalitatea sesizării instanței și efectuarea actelor de urmărire penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală cu privire la inculpată și s-a dispus începerea judecății cauzei privind.

La primul termen de judecată, din data de 19 aprilie 2017, s-a dat citire actului de sesizare a instanței, potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (1) C. proc. pen.

Inculpata A. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate, înțelegând și recunoscând acuzațiile aduse (fila 7), cererea declarată admisibilă de instanță la același termen de judecată.

De asemenea, inculpata a depus la dosarul cauzei acte în circumstanțiere (filele 18-38).

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea

de Apel București

a reținut următoarele:

La data de 08 iulie 2015, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, a fost sesizată de numiții B. și C. cu privire la fapte de corupție săvârșite de avocații A. și E. (vol. 1, filele 146 - 151). În cuprinsul sesizării, denunțătorii au arătat că sunt trimiși în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, numitul B. fiind și arestat preventiv, iar în vederea asigurării apărării au apelat la serviciile avocaților E. și A. Numita C. a mai învederat că în luna martie 2015, dorind să îmbunătățească situația juridică a numitului B., a discutat cu apărătorii săi despre posibilitatea formulării unui denunț, precizând însă că nu cunoaște nimic despre săvârșirea de către vreo persoană a unei fapte penale.

S-a mai arătat că la acel moment, numita A. s-a oferit să formuleze ea un denunț în numele lui B., solicitând însă pentru acest serviciu suma de 10.000 de euro, din care s-au achitat efectiv 8.000 de euro. A mai arătat denunțătoarea că ulterior, inculpata le-a prezentat denunțul întocmit, care purta o ștampilă de înregistrare datată 19 mai 2015 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Biroul Teritorial Vâlcea și că, în discuțiile purtate cu inculpata, aceasta din urmă a pretins că va interveni la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Vâlcea pentru valorificarea denunțului și obținerea unui document emis de această instituție din care să rezulte că B. poate beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă pentru faptele de care era acuzat.

Denunțătoarea a precizat că în luna iulie a primit de la inculpată o adresă semnată de procuror G. și purtând ștampila Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Biroul Teritorial Vâlcea în cuprinsul căreia se arăta că denunțul a fost valorificat și că persoana denunțată, un anume F., ar fi fost arestată preventiv. Deoarece denunțătoarea a avut îndoieli privind realitatea actului prezentat, a solicitat lui E. să efectueze verificări la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Vâlcea, iar după efectuarea verificărilor, aceasta i-a comunicat că întregul document era fals.

Denunțătoarea a atașat, în copie, documentul primit de la inculpată (fila 150 vol. 1 d.u.p.) și a denunțului întocmit de aceasta (fila 151 vol. 1 d.u.p.).

Totodată, la data de 22 iunie 2015, Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Biroul Teritorial Vâlcea sesizase deja Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 320 și art. 323 C. pen., ca urmare a faptului că, la data de 16 iunie 2015, la sediul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism se înfățișase numita E. care a prezentat un înscris falsificat care ar fi provenit de la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Biroul Teritorial Vâlcea și care privea un denunț formulat de numitul B.

Cercetările efectuate ulterior în cauză de Direcția Națională Anticorupție au confirmat acuzațiile aduse de cei doi denunțători inculpatei A., din cercetări reieșind că numita E. nu a participat la activitatea infracțională.

Astfel, prin ordonanța din data de 8 iulie 2015, s-a dispus folosirea colaboratorului cu identitate reală (martorul denunțător C.), pentru 60 de zile, cu începere de la data de 08 iulie 2015 și până la data de 05 septembrie 2015, inclusiv, în vederea participării la activitățile autorizate (să deruleze operațiuni disimulate de natură să conducă la crearea unor împrejurări susceptibile să determine cercetarea sa pentru săvârșirea unor fapte de corupție aflate sub incidența Legii nr. 78/2000; să accepte, să primească, sau, după caz, să dea bani ori alte foloase, în mod direct sau prin intermediari, în condițiile incriminărilor prevăzute de art. 289 C. pen., 290 C. pen., art. 291 C pen., art. 292 C pen). Măsura a fost prelungită pe o durată de încă 60 de zile prin ordonanța din data de 05 septembrie 2015.

De asemenea, s-au încuviințat de către Curtea de Apel București măsuri de supraveghere tehnică (interceptarea comunicațiilor, localizarea prin mijloace tehnice, supravegherea audio, video sau prin fotografiere, precum și folosirea de către colaboratorul C. a dispozitivelor tehnice pentru obținerea de fotografii și înregistrări audio-video) privind persoanele implicate în faptele cercetate (C. și A.).

Ulterior dispunerii acestor măsuri, între inculpată și martora denunțătoare C., precum și alți apropiați ai lui B. au avut loc mai multe întâlniri în mun. București - la datele de 10 iulie 2015, 13 iulie 2015, 20 iulie 2015, 31 iulie 2015, 7 august 2015, 8 august 2015, 10 august 2015, 31 august 2015, 8 septembrie 2015, 1 octombrie 2015, 12 octombrie 2015 - iar din discuțiile purtate de persoanele menționate în aceste ocazii a rezultat fără dubii că inculpata primise suma de 8.000 de euro de la martoră, că această sumă de bani a fost primită în legătură cu un denunț în favoarea lui B., că inculpata trebuia să restituie suma respectivă de bani familiei lui B. deoarece nu își îndeplinise obligațiile legate de denunțul respectiv și că adusese doar niște „falsuri”, precum și că „B. (…) e crizat că a rămas și fără denunț și fără bani” (întâlnire 13 iulie 2015, filele 151-165 vol. 2 d.u.p.).

De asemenea, în cadrul întâlnirii din 10 iulie 2015, inculpata, referindu-se la persoana căreia pretindea că îi dăduse banii primiți de la denunțătoare a afirmat că această persoană „are grad destul de mare” (fila 177 vol. 2 d.u.p.) și că e „un polițist. Și cu grade mari.” (fila 175 vol. 2 d.u.p.).

Curtea a reținut și că în discuția din 7 august 2015 (fila 104-122 vol. 2 d.u.p.), când D., persoană care o însoțea pe denunțătoare se referă la faptul că persoana care „le-a mâncat banii” (cel căruia inculpata afirma că îi dăduse suma primită) „era ceva mare în Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism”, inculpata i-a cerut acesteia „nu mai pomeniți (…) vă rog eu, nu mai pomeniți numele instituției”, iar la momentul când C., referindu-se din nou la această persoană ca făcând parte din Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism și reproșându-i inculpatei că o „acoperă” pe aceasta, numita A. nu a negat calitatea deținută de persoana respectivă.

Are de asemenea relevanță în cauză discuția purtată la data de 10 august 2015 (filele 73-97 vol. 2 d.u.p.) între inculpată, denunțătoarea C. și D., în cuprinsul căreia chiar inculpata încadrează juridic fapta persoanei căreia afirma că îi dăduse suma de bani primită de la denunțătoare ca „trafic de influență”, iar numita D. se referă direct în mai multe rânduri la persoana care ar fi trebuit să rezolve problema denunțului ca aparținând de „Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Vâlcea”, inculpata confirmând implicit această calitate a persoanei respective. De altfel, ulterior în cursul conversației, când D. îi cere inculpatei un număr de telefon pentru a se interesa dacă cel care a primit banii lucrează realmente la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, aceasta din urmă are o atitudine evazivă, din nou fără a nega însă calitatea persoanei respective.

Curtea a reținut și că la alte întâlniri (8 septembrie 2015, 1 octombrie 2015, 12 octombrie 2015), inculpata a restituit denunțătoarei și numitei D. o parte din suma de bani primită (500 euro, 4.000 lei, 500 lei), iar la ultima dintre aceste întâlniri a dat asigurări că va restitui și restul datorat (6.000 euro), precizând inclusiv că va contracta un credit în acest scop.

De altfel, cu ocazia întâlnirii din 12 octombrie 2015, a fost organizat și un flagrant (filele 130-132 vol. 1 d.u.p.), iar inculpata a fost audiată pentru prima dată în cauză (filele 108-1117 vol. 1 d.u.p.), ocazie cu care a recunoscut, nuanțat, săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și integral infracțiunile de fals.

Audiată în cauză, martora E. (avocat care a colaborat cu inculpata în cauza în care era implicat B.) a arătat că, la solicitarea familiei B. și D., a efectuat verificări la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Vâlcea cu privire la denunțul despre care inculpata afirmase că l-ar fi depus acolo, aflând că acesta era fals și că, în discuțiile ulterioare cu inculpata aceasta afirmase că denunțul și presupusul „răspuns pozitiv” al Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism cu privire la denunțul respectiv (adresa falsă din partea Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism înmânată de inculpată denunțătoarei) le primise de la un polițist al cărui tată era angajat la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Vâlcea (filele 85-90 vol. 1 d.u.p.).

De asemenea, martorii D. (afin al lui B., filele 91-98 vol. 1 d.u.p.), B. (filele 133-137 vol. 1 d.u.p.) și C. (filele 138-143 vol. 1 d.u.p.) au confirmat că suma de 8.000 euro fusese plătită inculpatei pentru ca aceasta să procure lui B. „un denunț bun” (apt să producă efectele prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002), iar numitele D. și C. că inculpata a precizat că poate face aceasta datorită relațiilor bune pe care le are cu un polițist din cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Vâlcea.

Totodată, raportul de constatare tehnico-științifică realizat asupra impresiunii ștampilei Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism amplasate pe denunțul întocmit în numele lui B. a stabilit că aceasta nu a fost aplicată prin ștampilare, ci prin folosirea unui procedeu xerografic (filele 183-186 vol. 1 d.u.p.).

Raportat la cele arătate, rezultă că în prima parte a anului 2015 (luna martie), inculpata A., avocat care asigura apărarea numitului B. într-o cauză penală în care acesta se afla în stare de arest preventiv, a primit de la rudele inculpatului suma de 8.000 de euro pentru a procura acestuia un denunț care să îi asigure reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele de care era acuzat. Pentru a determina rudele inculpatului să îi furnizeze suma solicitată, inculpata a lăsat să se creadă că are influență asupra unui polițist din Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism cu o identitate neprecizată dar care ar fi lucrat în cadrul Biroului Teritorial Vâlcea al respectivei unități de parchet și care ar fi fost în măsură ca, în schimbul sumei de 8.000 de euro să faciliteze obținerea respectivului denunț și, implicit, valorificarea acestuia.

În acest context, Curtea a precizat că, pentru ca o persoană să poată beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 (sau de alte dispoziții cu efect identic din alte acte normative) este necesar ca, pe lângă simpla formulare a unui denunț care să vizeze o faptă de gravitate ridicată, acesta să poată fi concretizat (organele judiciare să nu aibă cunoștință despre fapta denunțată, iar cercetările efectuate ca urmare a denunțului să permită identificarea unei persoane care să fi săvârșit fapta respectivă).

Drept urmare, chiar și în situația în care aspectele menționate în denunț sunt reale, trebuie ca organele judiciare să acționeze și cu un anumit grad de celeritate pentru ca, până la soluționarea definitivă a cauzei penale în care este implicat denunțătorul, să fie identificat un presupus participant la infracțiunea denunțată, iar împotriva acestuia să existe suficiente probe pentru începerea urmăririi penale.

Revenind la situația de fapt, Curtea a reținut că inculpata nu avea în fapt influență asupra nici unei persoane care să fie în măsură să facă toate demersurile necesare pentru formularea și concretizarea unui denunț și, pentru a evita să înapoieze banii primiți familiei lui B., a procedat la falsificarea impresiunii unei ștampile de înregistrare aparținând Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea pe denunțul lui B., precum și la plăsmuirea unei adrese din partea aceleiași unități de parchet provenind de la un anume „procuror G.” (personaj fictiv) în cuprinsul căreia se atesta că denunțul formulat a fost concretizat.

De asemenea, inculpata a înmânat membrilor familiei lui B. înscrisurile respective.

S-a apreciat că, în drept, fapta

inculpatei A., avocat în Baroul București, care, la începutul anului 2015, a pretins de la martora C. suma de 10.000 de euro pentru a-și exercita influența asupra unui ofițer de poliție al Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism în vederea facilitării formulării unui denunț de către B. pentru ca acesta să beneficieze de prevederile legale privind reducerea pedepsei și a primit efectiv de la aceasta suma de 8.000 de euro în acest scop întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Curtea a reținut că, în cuprinsul cererilor și excepțiilor invocate în procedura de cameră preliminară, inculpata a afirmat, printre altele, și că descrierea acestei fapte în rechizitoriu ar conduce la ideea că acuzația vizează în fapt o infracțiune de înșelăciune. Inculpata nu a reluat această susținere în cursul judecății prin formularea unei cereri de schimbare a încadrării juridice, însă instanța apreciază ca necesar să facă o serie de considerații asupra acestui aspect.

Astfel, infracțiunile de trafic de influență și înșelăciune pot avea anumite elemente comune în situația în care traficantul de influență nu are de fapt influență asupra unui funcționar public și, evident, nu este în măsură nici să obțină rezultatul promis cumpărătorului de influență.

Curtea a reținut că dispozițiile art. 291 C. pen. privind traficul de influență incriminează pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, în timp ce disp. art. 244 C. pen. privind infracțiunea de înșelăciune incriminează inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust dacă s-a pricinuit o pagubă.

Drept urmare, în situația în care inducerea în eroare a unei persoane în scopul de a o determina să dea o sumă de bani ori un alt folos inculpatului se realizează prin pretinderea faptului că acesta din urmă are influență asupra unui funcționar public și că, în schimbul sumei de bani sau folosului primit, inculpatul îl va determina pe funcționar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri se realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență.

Ca și condiții suplimentare pentru reținerea infracțiunii de trafic de influență, în doctrină și jurisprudență s-a precizat că este necesar ca funcționarul public să fie suficient individualizat și ca acesta să aibă, dacă influența traficantului ar fi reală, competența de a îndeplini sau a nu îndeplini actul dorit de cumpărătorul de influență.

Raportând condițiile mai sus arătate la cauza de față, Curtea a constatat îndeplinirea tuturor condițiilor necesare pentru existența infracțiunii de trafic de influență. Astfel, inculpata a solicitat o sumă de bani pentru a-și exercita influența asupra unui polițist din cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism care avea „grad destul de mare”, „cu grade mari” pentru ca acesta să efectueze demersurile necesare în scopul ca numitul B. să beneficieze de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 (sau de alte dispoziții similare din alte acte normative) în cauza în care era judecat.

În aceste condiții, instanța a apreciat că persoana funcționarului public era suficient individualizată și că acesta avea competența (în măsura în care influența inculpatei ar fi fost reală) să îndeplinească actele care făceau obiectul traficului de influență. Drept urmare, împrejurarea că inculpata nu avea de fapt influență asupra unei astfel de persoane și că identitatea exactă a acesteia nu a fost precizată nu sunt de natură să înlăture existența infracțiunii de trafic de influență.

De asemenea, s-a reținut că nu trebuie pierdut din vedere că inculpata are profesia de avocat, aspect care era de natură să aducă credibilitate suplimentară afirmațiilor sale în sensul că avea relații apropiate cu o persoană care activa în cadrul organelor judiciare.

Totodată, fapta inculpatei de a contraface impresiunea unei ștampile a Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea pe denunțul lui B. și de a plăsmui în totalitate un înscris din partea aceleiași unități de parchet, semnat un anume „procuror G.” (personaj fictiv) în cuprinsul căreia se atesta că denunțul formulat a fost concretizat realizează elementele constitutive a unei infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen.

Faptele menționate au fost săvârșite în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., precum și disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul aplicării procedurii simplificate de judecată.

În acest sens, instanța a apreciat că faptele inculpatei au caracter grav, aceasta folosindu-se de calitatea de avocat pentru a obține în mod ilicit sume de bani de la clienții cărora ar fi trebuit să le asigure o apărare eficientă. Infracțiunea de trafic de influență comisă este cu atât mai gravă cu cât, având în vedere modul concret de săvârșire, a fost de natură să aducă atingere atât prestigiului profesiei de avocat, cât și respectului datorat organelor judiciare, prin acreditarea ideii că, în schimbul unor sume de bani, s-ar putea obține în mod nelegal facilitățile oferite de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Instanța nu a primit afirmațiile inculpatei în sensul că ar fi fost determinată să comită faptele de greutățile materiale cu care s-ar fi confruntat familia sa, în condițiile în care, audiată în cauză cu privire la destinația dată sumei de bani primite de la familia B. și D., aceasta a precizat că 1.500 euro i-a folosit pentru plata unei datorii personale, 500 euro pentru plata chiriei, 1.000 euro i-a împrumutat unei cunoștințe și diferența a „cheltuit-o aiurea” (fila 116 vol. 1 d.u.p.).

În același timp însă, Curtea a reținut că inculpata nu are antecedente penale, în cursul procesului penal a avut o atitudine în principal sinceră, iar în prezent are un copil minor în vârstă de 1 an și 5 luni și este însărcinată din nou. De asemenea, modul concret de săvârșire a faptelor denotă un vădit amatorism infracțional, în condițiile în care un minim de verificări efectuat de familia lui B. a fost de natură să ducă la descoperirea întregii activități infracționale a inculpatei.

În aceste condiții, Curtea a aplicat inculpatei pedepse îndreptate spre mediu, anume 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapta de trafic de influență și 1 an închisoare pentru fapta de fals material în înscrisuri oficiale.

De asemenea, pe lângă pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapta de trafic de influență, Curtea a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., și anume dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de avocat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani.

Referitor la această măsură, instanța de fond a considerat că faptele comise o pun pe inculpată într-o vădită incompatibilitate morală de a ocupa toate funcțiile precizate și în mod special de a continua exercitarea profesiei de avocat, de care aceasta s-a folosit pentru a comite infracțiuni de fals și de corupție.

În urma contopirii celor două pedepse conform art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. b) C. pen., Curtea a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, inculpata urmând să execute în final o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, astfel cum a fost anterior stabilită.

Totodată, elementele favorabile inculpatei anterior menționate, (în special situația sa familială) sunt de natură să ducă la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea sa efectivă, astfel că, în baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani și a încredințat supravegherea inculpatei, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 8.000 de euro.

Referitor la cuantumul sumei confiscate, Curtea a constatat că, prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a solicitat confiscarea sumei de 5.500 euro, procurorul reținând că din suma de 8.000 de euro primită de la denunțători, inculpata a restituit acestora aproximativ 2.500 de euro. Instanța a apreciat însă că măsura confiscării trebuie să vizeze întreaga sumă primită de inculpată. Astfel, potrivit art. 291 alin. (2) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite (n.n. de traficantul de influență) sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Totodată, potrivit art. 292 alin. (3) C. pen. referitor la cumpărarea de influență (infracțiunea săvârșită de martorii denunțători, față de care s-a dispus clasarea, ca urmare a împrejurării că aceștia au denunțat infracțiunile corelative săvârșite), banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunțul prevăzut în alin. (2). În fine, art. 292 alin. (4) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite (n.n. de cumpărătorul de influență) sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Aplicând textele legale menționate la cauza de față, s-a apreciat că rezultă cu claritate că suma de 8.000 de euro trebuie confiscată în totalitate, martorii denunțători neputând obține restituirea acesteia. Totodată, plățile efectuate de inculpată denunțătorilor nu pot fi opuse organelor judiciare, deoarece au o cauză ilicită, „creanța” denunțătorilor față de inculpată derivând din comiterea de infracțiuni. Curtea a apreciat și că, atâta timp cât inculpata a dispus de suma de bani primită de la denunțători astfel cum a dorit (inclusiv prin stingerea parțială a „creanței” față de aceștia), măsura confiscării întregii sume de la aceasta este complet justificată. De asemenea, susținerea că sumele restituite nu au profitat inculpatei este lipsită de relevanță, în condițiile în care confiscarea specială a banilor obiect al infracțiunilor de corupție nu se dispune în măsura în care aceștia au profitat celui care i-a primit. Practic, și dacă inculpata ar fi pierdut banii proveniți de la denunțători în aceeași zi în care i-a primit, așadar fără a obține nici un profit, aceștia ar fi fost în continuare confiscați. Oricum, dacă inculpata va aprecia că are dreptul la recuperarea sumelor restituite denunțătorilor, va putea eventual obține aceasta pe calea unei acțiuni civile.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a dispus a desființarea înscrisurilor falsificate constând într-o adresă purtând antetul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea (fila 150 vol. 1 d.u.p.) și denunțul formulat în numele numitului B., datat 19 mai 2015 (fila 151 vol. 1 d.u.p.).

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a menținut față de inculpată măsura controlului judiciar. Referitor la această măsură, s-a apreciat sunt pe deplin valabile argumentele menționate în încheierile anterioare prin care s-a dispus asupra măsurilor preventive, la care se adaugă existența la momentul de față a unei condamnări în primă instanță.

Împotriva

sentinței penale nr. 106/F din 26 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

a declarat apel

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, criticând-o pentru netemeinicie,

solicitând desființarea hotărârii atacate și pe fond reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei, în sensul dispunerii executării în regim de detenție.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor de apel formulate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen.

,

Înalta Curte constată că apelul este

nefondat, pentru considerentele următoare:

În mod judicios, instanța de fond a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc vinovăția inculpatei, a dat faptelor reținute în sarcina acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale și a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la recunoașterea vinovăției, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

Analizând hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei inculpatei, Înalta Curte reține că, potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013 scopul executării pedepselor și al măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.

Se constată că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei A., instanța de fond a avut în vedere în mod corect

criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.,

respectiv gravitatea infracțiunilor săvârșite, reflectată de împrejurările și modul de comitere, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite, scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație și situația familială a inculpatei.

Astfel,

pedepsele aplicate inculpatei - de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen.

, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

, și de

1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1)

C. pen.

cu aplic. art. 35 alin. (1)

C. pen.

și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - au fost stabilite în limitele legale și cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor.

Totodată, raportat la datele personale ale inculpatei (fără antecedente penale, cu studii superioare) și la conduita procesuală sinceră a acesteia, care denotă conștientizarea gravității faptelor, se apreciază că suspendarea sub supraveghere, a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare, prin obligațiile impuse, constituie un avertisment suficient pentru ca aceasta să nu mai comită alte fapte penale.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva

sentinței penale nr. 106/F din 26 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpata A.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva

sentinței penale nr. 106/F din 26 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpata A.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2017.