ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2017

Decizia

nr. 1952/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Poliția Locală Tecuci, obligarea pârâtei la stabilirea nivelului de salarizare în funcție de nivelul maxim de salarizare existent în cadrul pârâtei, precum și la plata diferenței dintre salariul astfel stabilit și cel deja acordat reclamanților, cu dobânda legală aferentă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5601 din 11 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar competența revine instanței de la sediul pârâtei.

Totodată, a apreciat că nu este incidentă decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, dispoziții speciale aplicabile numai jurisdicției muncii și asigurărilor sociale.

2.2. Tribunalul Vaslui, prin sentința nr. 344 din 12 decembie 2016, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în considerarea faptului că sediul pârâtei Poliția Locală Tecuci nu este pe raza teritorială a Tribunalului Vaslui, ci a Tribunalului Galați.

2.3. Prin sentința nr. 129 din 22 februarie 2017, Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și, constatând existența unui conflict negativ de competență a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanții având dreptul de opțiune de a se adresa instanței de la domiciliul lor sau de la sediul pârâtului, iar acest drept fiind exercitat nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea pârâtei la stabilirea nivelului de salarizare în funcție de nivelul maxim de salarizare existent în cadrul autorității pârâte, precum și la plata diferenței dintre salariul astfel stabilit și cel deja acordat reclamanților, cu dobânda legală aferentă.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

„Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

În cauză, se reține că cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrilor de sindicat menționați în cerere, în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003.

Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) C. muncii], republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, din Municipiul București, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele și pentru membrii săi de sindicat: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE. în contradictoriu cu pârâta Poliția Locală Tecuci, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.