ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 398/RC/2017

Asupra cererii de recurs în casație,

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96 din 12 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2014, printre altele, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

„1. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, în 3 infracțiuni prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (părțile civile B., AF C., SC D. SRL).

În baza art. 367 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (parte civilă B.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și C. pen.

În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (parte civilă AF C.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (parte civilă SC D. SRL).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a ) și c) C. pen.

În baza a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 în referire la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1088 din 28 martie 2011 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1968/R din 08 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1088 din 28 martie 2011 a Judecătoriei Timișoara, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a fost adiționat un spor constând în o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând astfel o pedeapsă principală de 5 ani și 4 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În latură civilă, printre altele, în baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 și urm. și art. 1000 alin. (3) C. civ., au fost obligați inculpații E., F., G., H. și A., în solidar, la plata următoarelor daune materiale: 66.258,90 lei către partea civilă B.; 3.310,67 lei către partea civilă AF C. și 28.020,3 lei către partea civilă SC D. SRL.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1), (2) și 5 C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile și imobile, conturi bancare și cutii de valori aparținând inculpaților E., F., G., H., A., I. și J., până la concurența sumelor acordate cu titlu de despăgubiri materiale și a cheltuielilor judiciare.”

Prin Decizia penală nr. 73/P din 31 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-au

admis apelurile declarate împotriva sentinței primei instanțe, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpații H., A., J. ș.a., s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, iar în rejudecare, printre altele, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., s-au decis următoarele:

„În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 153 rap. la art. 155 alin. (4) C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul comiterii a trei infracțiuni de la înșelăciune (față de persoanele vătămate B., AF C., SC D. SRL) prev. de la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen., ca efect al intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 367 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 în referire la art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1088 din 28 martie 2011 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1968/R din 08 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului în cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1088 din 28 martie 2011 a Judecătoriei Timișoara, dispunându-se ca acesta să o execute pe cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a fost adiționat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare, prin privare de libertate.”

Totodată, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva Deciziei penale nr. 73/P din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/118/2014, au declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 15 mai 2017; inculpatul J., la data de 9 mai 2017 și inculpatul H., la data de 12 iunie 2017 (data poștei).

Prin încheierea din data 15 septembrie 2017, Înalta Curte, în procedura de filtru, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 73/P din 31 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Totodată, prin aceeași încheiere, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații J. și H. împotriva aceleiași decizii.

Astfel, la termenul acordat în acest sens pentru dezbaterea recursului în casație formulat de inculpatul A., respectiv 13 octombrie 2017, Înalta Curte a luat concluziile apărării și acuzării asupra recursului în casație de față, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație declarat inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen., motivele de recurs în casație sunt limitate la nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente (pct. 1); condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (pct. 7); încetarea, mod greșit, a procesului penal (pct. 8); lipsa constatării grațierii sau constatarea în mod greșit că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată (pct. 11); aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (pct. 12).

Deși recursul în casație presupune o judecată a cauzei, aceasta este însă limitată la persoana care a declarat și la care se referă declarația de recurs, calitatea recurentului și, nu în ultimul rând, numai la motivele de casare prevăzute la art. 438 C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație și pentru care s-a admis în principiu această cale de atac.

Prin motivele de recurs în casație formulate de inculpatul A. a fost invocată incidența cazurilor de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, precum și de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esență, s-a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât, pronunțând o soluție de încetare a procesului penal declanșat împotriva inculpatului pentru săvârșirea celor trei infracțiuni de înșelăciune deduse judecății, ca efect al intervenției prescripției răspunderii penale, instanța de apel trebuia să pronunțe aceeași soluție și cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat reținută în sarcina sa, presupusa activitate infracțională de grup încetând, ca și în cazul infracțiunilor scop, tot în luna septembrie 2005, iar termenul de prescripție s-ar fi împlinit în luna septembrie 2016.

Așadar, în concret, motivele de recurs în casație prezentate de inculpatul A. în argumentarea căii de atac de față, vizând omisiunea instanței de apel de a dispune încetarea procesului penal și pentru infracțiunea mijloc, ca urmare a încetării procesului penal pentru infracțiunea scop, nu pot fi cenzurate prin prisma cazurilor de recurs în casație invocate, respectiv, pct. 7 și 12 ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Cazurile de casare menționate vizează situațiile în care fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală ori au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, recurentul inculpat nu a invocat motive care să impună o analiză a îndeplinirii condițiilor de tipicitate ori privind aplicarea unor pedepse legale.

Critica recurentului inculpat, referitoare la intervenția prescripției speciale și în cazul infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, cu consecința încetării procesului penal, trebuie evaluată prin prisma situației de fapt reținute în cauză, corespunzătoare acestei infracțiuni.

Astfel, pe de-o parte, deși prin hotărârea instanței de apel, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul comiterii a trei infracțiuni de înșelăciune (față de persoanele vătămate B., AF C., SC D. SRL) prev. de la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen., ca efect al intervenției prescripției răspunderii penale, Înalta Curte menționează că infracțiunea de grup infracțional organizat, pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză, are o existență independentă, diferită și autonomă față de infracțiunile care intră în scopul grupului, așa cum reiese și din dispozițiile art. 367 alin. (3) C. pen., care prevăd că dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Pe de altă parte, în ceea ce privește această infracțiune, se constată că instanța de apel a reținut că din probele administrate rezultă cu certitudine că grupul infracțional organizat și-a desfășurat activitatea infracțională până în luna februarie 2007, așa cum rezultă din probatoriul administrat, acesta fiind condus de inculpații K. și E., în mod evident constituit în vederea comiterii infracțiunilor de înșelăciune, cu un mod de operare identic, o perioadă îndelungată de timp 2005 - februarie 2007, fiind sprijinit de coinculpații F., J., G., A., H. și L., care aveau atribuții bine definite în cadrul grupului infracțional - identificau potențiali clienți, se deplasau la diverși furnizori de bunuri, asigurau transportul sau depozitarea, pe baza unor acte financiar contabile, emise tot de membrii grupării infracționale, în vederea asigurării produsului infracțional.

Prin urmare, în cauză s-a reținut că această activitate infracțională s-a derulat până în luna februarie 2007, existența grupului fiind independentă de manoperele frauduloase prin care inculpații induceau în eroare părțile civile, în scopul obținerii de foloase materiale.

Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 153 C. pen. prevede la alin. (1) că prescripția înlătură răspunderea penală, art. 154 C. pen. stabilind care sunt termenele de prescripție a răspunderii penale, iar la lit. d) a art. 154 C. pen. se arată că termenul de prescripție este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

De asemenea, art. 155 alin. (4) C. pen., stabilește că termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

În considerarea aspectelor relevate, raportat la infracțiunea analizată, se constată că prescripția răspunderii penale a început să curgă din luna februarie 2007, iar conform legii termenul de prescripție este de 10 ani, astfel încât prescripția s-ar fi considerat a fi împlinită în luna februarie 2017, or, instanța de apel s-a pronunțat pe 31 ianuarie 2017.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 73/P din 31 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/118/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 73/P din 31 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/118/2014.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2017.