ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3984/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată la 26.07.2016 sub nr. x/2/2016, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008.

La 11.08.2016 pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională.

A invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes a reclamantului de a promova acțiunea.

Prin cererea reconvențională a arătat că el însuși a fost urmărit de securitate pentru relațiile cu prietenii din străinătate.

A fost acuzat sistematic de deținere ilegală de valută și speculă și împotriva sa s-au exercitat sistematic acțiuni represive.

Pârâtul-reclamant a făcut trimitere la o serie de abuzuri exercitate împotriva sa încă din școala generală și până în prezent și a cuantificat prejudiciile suferite, suferința la suma de un milion de dolari cu care a afirmat că se constituie parte civilă.

A indicat drept intervenienți forțați pe M.A.I., S.R.I. și Statul Român prin garantul constituției A.

În drept, a invocat dispozițiile art. 61, 2, 3 și 4 C. proc. civ., art. 1357 și următoarele C. civ., art. 1, 6 și 13 din CEDO, art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție.

La 19.09.2016, reclamantul C.N.S.A.S. a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat, referitor la excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes, că pârâtul a invocat în motivarea acestor excepții aspecte ce țin de fondul cauzei.

La 26.09.2016, a depus întâmpinare la cererea reconvențională Serviciul Român de Informații (S.R.I.), care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a sa, excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii numitului B., ca neîntemeiată.

M.A.I. a depus la 30.09.2016 întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., excepția netimbrării, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Reclamantul C.N.S.A.S. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a invocat excepția inadmisibilității acestei cereri și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.

Reclamantul a formulat la 20.10.2016 cerere de intervenție forțată, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenienți forțați a Președintelui A. și a Statului Român prin M.F.P.

La 4.11.2014, Administrația Prezidențială în calitate de reprezentantă a Președintelui A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de intervenție forțată, întrucât cererea nu îndeplinește condițiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ.

Soluția instanței de fond

Prin Încheierea din 5 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepția inadmisibilității acțiunii introductive și a lipsei de interes a C.N.S.A.S.; s-au admis excepțiile inadmisibilității cererii reconvenționale și a cererii de intervenție forțată formulată de pârât împotriva Președintelui României A. și a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și s-au respins, ca inadmisibile, cererea reconvențională și cererile de intervenție forțată.

Excepțiile au fost puse în discuție la termenul din 21 iunie 2017, când instanța a amânat pronunțarea la data de 28 iunie 2017 și, ulterior, la data de 5 iulie 2017.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a reținut că, în speță, nu se constată incidența niciunui fine de neprimire al acțiunii reclamantului C.N.S.A.S. prin raportare la dispozițiile legii speciale, O.U.G. nr. 24/2008 și a legii contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004.

Susținerile pârâtului cu privire la această excepție, respectiv faptul că din probatoriu ar rezulta că nu a încălcat niciun drept, sunt susțineri privind fondul cauzei și nu argumente de respingerea a acțiunii introduse ce C.N.S.A.S., ca inadmisibilă.

Referitor la excepția lipsei interesului reclamantului s-a reținut că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă a reclamantului C.N.S.A.S., fapt ce îl scutește pe acesta de a face dovada unui interes personal al acestei instituții.

Cât privește excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, excepție invocată de reclamantul C.N.S.A.S., instanța de fond a reținut că această excepție este întemeiată.

Prin urmare, o cerere a pârâtului prin care solicită obligarea C.N.S.A.S., S.R.I. și M.A.I. la plata unei sume de bani de un milion de dolari cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite din partea Securității și Miliției în perioada comunistă, ori chiar din perioada de după Revoluție, din 1989 și până în prezent nu este o cerere în pretenții care derivă din același raport juridic și nici nu este legată de acest raport juridic.

Mai mult decât atât pentru prejudiciile suferite în perioada anterioară lui decembrie 1989, au existat o serie de acte normative speciale care au stabilit modul de despăgubire al persoanelor care au avut de suferit de pe urma regimului totalitar comunist (Decretul Lege nr. 118/1990, Legea nr. 221/2009).

Referitor la cererile de intervenție forțată formulate împotriva M.A.I., S.R.I. și a Președintelui A. și a Statului Român prin M.F.P., instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul".

Astfel, acțiunea reclamantului fiind o acțiune în constatare formulată în baza unui act normativ special, O.U.G. nr. 24/2008, potrivit acestui act normativ legitimitate procesuală activă o are numai C.N.S.A.S.

Prin urmare, niciunul dintre intervenienții forțați indicați de către pârât nu poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul.

Recursul

Împotriva Încheierii din 5 iulie 2017, precum și a Încheierii din 21 iunie 2017 de amânare a pronunțării, a declarat recurs pârâtul - reclamant reconvențional B.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de fond în mod greșit a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale și a cererii de intervenție forțată.

În ceea ce privește cererea reconvențională, recurentul a arătat că pretențiile sale derivă din același raport juridic, reclamantul - pârât reconvențional Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ascunzând încă din 2003 înscrisuri de care se putea folosi pentru formularea cererii de anulare a notelor de constatare din prezentul dosar.

În opinia recurentului, cererea privind plata unei sume de bani de un milion de dolari cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite din partea Securității și Miliției în perioada comunistă, ori chiar din perioada de după Revoluție, din 1989 și până în prezent, apare ca fiind justificată, urmând a fi probată cu înscrisuri în baza Legii nr. 221/2009, prin cererea reconvențională.

Cât privește cererea de intervenție forțată a M.A.I., S.R.I., a Președintelui A. și a Statului Român, prin M.F.P., recurentul a susținut că aceasta este admisibilă, atât timp cât intervenienții forțați solicită restabilirea ordinii de drept.

A mai susținut recurentul că încheierile recurate sunt nelegale, întrucât instanța de fond a respins solicitarea sa de a i se încuviința administrarea unui probatoriu complet.

Apărările formulate de intimați

La data de 06.10.2017, intimata Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentantă a Președintelui României, domnul A., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs, argumentat de faptul că recurentul nu indică nici un motiv de nelegalitate a încheierilor de ședință recurate, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 27.11.2017, intimatul M.A.I. a depus întâmpinare, prin care a invocat: excepția inadmisibilității recursului declarat cu privire la admiterea excepției inadmisibilității cererii reconvenționale formulată de pârâtul B., încheierea prin care s-a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale și s-a respins cererea reconvențională fiind o încheiere premergătoare ce poate fi atacată doar odată cu fondul; excepția nulității recursului, criticile recurentului neputând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul S.R.I. a depus la termenul de judecată din 12 decembrie 2017, concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierile atacate, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că susceptibilă de recurs este doar partea de încheiere prin care s-a soluționat cererea de intervenție forțată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimații Administrația Prezidențială - în calitate de reprezentantă a Președintelui României-domnul A. și intimatul M.A.I., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului declarat cu privire la admiterea excepției inadmisibilității cererii reconvenționale, invocată de intimatul M.A.I., Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Alin. (5) al aceluiași text de lege prevede că "Încheierea prin care s-a respins excepția, precum și cea prin care, după admiterea excepției, instanța a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel."

Așadar, alineatul final al art. 248 C. proc. civ. stabilește atât natura acestei încheieri, cât și calea de atac pe care partea o poate exercita împotriva acestei încheieri.

În cauză, excepția inadmisibilității cererii reconvenționale a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din 21.06.2017, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 iunie 2017 și, ulterior, la data de 5 iulie 2017, când a dispus admiterea excepției și respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale.

Analizând conținutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispozițiile legale, Înalta Curte constată că această încheiere are caracter premergător, fiind interlocutorie.

Fiind stabilită natura încheierii atacate, în ceea ce privește soluționarea acestei excepții, urmează să analizăm dacă acest act procedural poate face obiectul unei căi de atac, în speță a recursului.

În conformitate cu dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate cu apel separat, ci doar odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

Toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii) care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că nu se mai poate reveni asupra celor hotărâte, cum este cazul în speță.

Din interpretarea prevederilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că încheierea din 5 iulie 2017, în partea privitoare la soluționarea excepției inadmisibilității cererii reconvențională poate fi criticată de către partea nemulțumită doar în cadrul căii de atac a recursului exercitat asupra hotărârii pronunțate pe fondul cauzei, astfel încât atacarea pe cale separată a acestei soluții este inadmisibilă, urmând ca recursul să fie respins în consecință.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva soluției de admitere a excepției inadmisibilității cererii de intervenție forțată formulată de pârât, Înalta Curte constată că este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (1) "Oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul."

Așadar, unul din elementele caracteristice cererii de intervenție forțată este acela că terțul chemat în judecată trebuie să poată pretinde aceleași drepturi subiective ca și reclamantul.

De asemenea, partea care formulează cererea de chemare în judecată a terțului trebuie să se prevaleze de un interes propriu, cum este, spre exemplu, cel vizând preîntâmpinarea declanșării unui litigiu viitor și obținerea într-un singur proces a unei hotărâri judecătorești opozabile tuturor părților care ar putea invoca aceleași drepturi împotriva sa.

În speță, instanța de fond, cercetând existența condiției ca terțul să poată pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, a constatat în mod corect și legal că aceasta nu este îndeplinită, opinia sa fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008.

Introducerea acțiunii în constatare a fost decisă de Colegiul C.N.S.A.S. potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008, C.N.S.A.S. fiind și titularul acțiunii în constatare promovată potrivit art. 11 din acest act normativ.

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, doar C.N.S.A.S. îi este conferită calitate procesuală activă în cauză pentru a introduce acțiunile în constatarea calității de lucrător ori colaborator al Securității, niciunul dintre intervenienții forțați indicați de către pârât neputând pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul.

Constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 68 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.

Admite excepția inadmisibilității recursului cu privire la cererea reconvențională și, pe cale de consecință, respinge acest recurs, ca inadmisibil.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B. împotriva Încheierii din 21 iunie 2017 și a Încheierii din 5 iulie 2017 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu privire la cererile de intervenție forțată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2017.