ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3523/2017

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr, 23859/3/2015/a1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva Încheierii din 3 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei încheieri, A. a formulat contestație în anulare, solicitând desființarea acesteia. Intimata Primăria Sectorului 5 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca inadmisibilă. Analizând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.: "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs." Deci, pentru a promova contestație în anulare se cere, pe de o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

În cauza de față, prin Încheierea din data de 16 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminare formulată de A. împotriva Încheierii din 3 mai 2017, pronunțată în dosar nr. x/2015/a1, prin care s-a respins cererea petentului privind acordarea asistenței judiciare în cauza având ca obiect recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 27.02.2017, prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de ședință din data de 23.01.2017, prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că încheierea atacată în prezenta cauză nu face parte din hotărârile care pot fi atacate cu contestație în anulare astfel cum permit dispozițiile art. 503 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Încheierii din 16 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.