ÎCCJ, Decizia nr. 68/2018

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 529 din data de 29 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 333 din data de 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2013.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că petentul A. în motivarea cererii, revizuentul A., prin apărător ales, a criticat sentința de condamnare, sub aspectul laturii penale și civile a cauzei.

În ceea ce privește revizuirea sentinței sub aspectul laturii penale, inculpatul a arătat că a suferit o condamnare dată în baza unui text de lege declarat ca fiind neconstituțional ulterior rămânerii definitive a sentinței penale a cărei revizuire o cere, iar admisibilitatea cererii de revizuire se întemeiază pe considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016, apreciind că dispoziția legală declarată neconstituțională a avut o înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunțate în cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 405/2016 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial la data de 8 iulie 2016, (ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a revizuentului) a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 246, art. 248 din C. pen. anterior și ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

În acest sens, s-a arătat că, în considerentele sentinței penale atacate, instanța a avut în vedere "îndeplinirea defectuoasă " a atribuțiilor de serviciu, fără a reține vreo încălcare a unui text de lege, ordonanță sau ordonanță de urgență.

În opinia revizuentului, intervenirea dezincriminării se verifică exclusiv prin raportare la conținutul concret al infracțiunii astfel cum a fost reținut în considerentele hotărârii de condamnare, fără a fi permisă o extindere a temeiurilor de drept indicate în mod expres de instanțele care au judecat fondul cauzei. În speța de față, inculpatului A. nu i-a fost reținută nici o încălcare a legii, fiind reținut doar art. 246 și art. 2481 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

S-a mai arătat că, în considerentele hotărârii a cărei revizuire se cere, în sarcina inculpatului A. a fost reținută infracțiunea prevăzută de art. 246 și art. 2481 C. pen., fiind reținută îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. Din probele administrate la dosarul cauzei nu reiese sub nici o formă faptul că inculpatul A. ar fi încălcat o dispoziție legală prevăzută de o lege sau ordonanță.

Totodată, s-a criticat faptul că, în infracțiunea reținută chiar prin modalitatea "îndeplinire defectuoasă" nu este descrisă situația îndeplinirii defectuoase. Nu este expusă sub nicio formă modalitatea îndeplinirii defectuoase.

De asemenea, au fost invocate dispozițiile prevăzute de art. 595 C. proc. pen., considerându-se că, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a intervenit o modificare a textului de lege care dezincriminează parțial infracțiunea care a fost avută în vedere în pronunțarea deciziei a cărei revizuire se cere. În aceste condiții, în opinia revizuentului modificarea intervenită a condus, în mod direct, la inaplicabilitatea textului prevăzut de art. 297 C. pen., în cauza de față, deoarece a intervenit o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care instanța s-a pronunțat asupra condamnării inculpatului A..

În atare situație, s-a apreciat că, având în vedere dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen., acestea trebuie coroborate cu dispozițiile art. 16 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

De asemenea, s-a arătat că, atât dispozițiile art. 4 C. pen., cât și dispozițiile art. 6 C. pen. sunt pe deplin aplicabile în cauză, în contextul în care fapta nu se mai regăsește în aceeași modalitate și configurare a dispozițiilor prevăzute de art. 297 C. pen. (art. 246 și art. 248 C. pen. anterior).

În ceea ce privește latura civilă, revizuentul a arătat că motivul de revizuire este cel prevăzut de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și, totodată, s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În acest sens, s-a arătat că, prin sentința penală contestată, inculpatul A. a fost obligat în solidar cu alți inculpați la plata sumei de 350.000 RON către partea civilă B. cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 1.035.000 RON către părțile civile B. și D. cu titlu de despăgubiri materiale.

În ceea ce privește despăgubirile în valoare de 350.000 RON (RON), s-a arătat că acestea reprezintă diferența de preț dintre valoarea estimată prin expertiza efectuată în fața organelor de urmărire penală (500.000 RON) și prețul total al terenului în suprafață de 4.000 mp încasat (150.000 RON RON) de către partea civilă B. cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, iar în considerentele sentinței a cărei revizuire se cere, instanța de judecată a reținut faptul că prețul încasat de partea civilă B. în valoare de 150.000 Iei RON prin antecontractul de vânzare-cumpărare a reprezentat prețul integral al terenului în suprafață de 4.000 mp, suma de 1.035.000 RON reprezentând contravaloarea terenului de 9.000 mp.

Revizuentul A. a arătat faptul că instanța, în mod greșit, a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (5) lit. a) și lit. b) C. proc. pen., neluând în seamă și dispozițiile lit. c) din același alin. (5) al art. 20 C. proc. pen., care se referă, în mod explicit, la faptul că partea civilă poate solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești doar dacă repararea în natură nu mai este posibilă. Or, prin sentința penală a cărei revizuire se cere, instanța a reținut, în considerente, faptul că cele două terenuri (de 9.000 mp și respectiv 4.000 mp) se aflau în patrimoniul părților civile la data pronunțării sentinței.

În privința terenului de 4.000 mp, s-a învederat instanței că acesta a reintrat în patrimoniul părții civile B. în baza Sentinței civile nr. 9365/2013 pronunțată în dosarul nr. x/2012 de către Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin respingerea recursului.

Astfel, s-a susținut că, prin Sentința civilă nr. 9365/2013 instanța a anulat, în parte, titlul de proprietate nr. x/424 din 10 ianuarie 2006 emis pe numele pârâtului E., cu privire la terenul arabil în suprafață de 4.000 mp situat în tarlaua 5, parcela 89 cu vecinii: E - drum național 2 E85, pe lungimea de 134,57 m. V - F., pe lungimea de 134.57 m, N - drum pe lungimea de 29,74 m și S - F. pe lungimea de 29.74 m. Prin aceeași sentință, instanța a obligat Comisia Locala de Fond Funciar Merei la punerea în posesie a reclamantei B. cu suprafața de 4.000 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert G..

În opinia revizuentului, instanța de fond, deși era obligată a da eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (5) lit. c) C. proc. pen., aceasta s-a rezumat în a aminti doar de lit. a) și lit. b) ale aceluiași articol prin care părțile civile puteau îndrepta erorile din cuprinsul cererilor de constituire ca parte civilă și puteau mări sau micșora acele pretenții.

S-a mai susținut că instanța de fond a înlăturat toate argumentele care ar fi condus la o justă soluționare a cauzei sub aspectul laturii civile, reținând astfel că părțile civile aveau în proprietate cele 2 terenuri la data pronunțării sentinței. Mai mult, partea civilă B. a încasat prețul integral al terenului în suprafață de 4.000 mp prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15 ianuarie 2008, iar îmbogățirea fără justă cauză a părților civile este dublată și de supraevaluarea valorilor terenurilor din raportul de expertiză, raport de expertiză care, de altfel, nu a fost însușit nici de părțile din dosar și nici de către Ministerul Public. Mai mult, instanța a acordat despăgubiri peste valoarea prejudiciului calculat în baza raportului de expertiză, respectiv a obligat inculpatul la plata sumelor de 350.000 RON și 1.035.000 RON în loc. de valoarea însumată a celor 2 terenuri în cuantum de 715.000 RON stabilită prin raportul de expertiză, dându-se, astfel, posibilitatea pentru a treia oară părților civile de a recupera prețul terenurilor.

În acest sens, s-a arătat că această nesocotire de către instanța de fond a dispozițiilor imperative prevăzute de art. 20 alin. (5) lit. c) C. proc. pen. constituie motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În ceea ce privește acordarea despăgubirilor în baza art. 998 din vechiul C. civ., s-a arătat că instanța, în mod greșit, a apreciat ca sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, întrucât nu poate exista răspundere civilă delictuală, atâta vreme cât lipsește chiar elementul esențial al răspunderii delictuale, respectiv prejudiciul, iar în absența acestei condiții - existenta prejudiciului - angajarea răspunderii civile delictuale este inadmisibilă.

Prin Sentința penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2013, în temeiul art. 5 C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și art. 2481 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale) a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. anterior a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior (respectiv funcția de director al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară), pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. anterior a fost aplicată aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior (respectiv funcția de director al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară).

În temeiul art. 861 și art. 862 C. pen. anterior a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, în baza art. 863 C. pen. anterior, inculpatului i-a fost pus în vedere că trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ. anterior a fost obligat inculpatul A., în solidar, cu alți inculpați la plata sumei de 350.000 RON către partea civilă B. cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 1.035.000 RON către părțile civile B. și D. cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ. anterior a fost obligat inculpatul A., în solidar, cu alți inculpați la plata despăgubirilor materiale constând numai în sumele ce reprezintă diferența de valoare a terenurilor amplasate cu ieșire și fără ieșire la drumul european X, către următoarele părți civile, astfel:

- 75.000 RON către partea civilă H. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/79 din 9 septembrie 1996);

- 340.900 RON către părțile civile I. și J. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/26 din 18 octombrie 1996 def. K.);

- 49.000 RON către părțile civile L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/53 din 1 martie 2004);

- 116.000 RON către părțile civile CC., DD. și EE. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/31 din 27 februarie 2004);

- 24.620 RON către părțile civile FF. și GG. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/30 din 16 martie 1998);

- 59.910 RON către partea civilă HH. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/7 din 28 aprilie 1998);

- 23.460 RON către părțile civile II. și JJ. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/68 din 20 martie 1998);

- 96.000 RON către părțile civile KK. și LL. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/41 din 19 octombrie 1998);

- 33.000 RON către partea civilă I. (în legătură cu titlul proprietate x/33 din 27 februarie 2004 def. I.);

- 82.000 RON către părțile civile MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/90 din 26 martie 2004);

- 61.240 RON către părțile civile XX., YY., ZZ. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/11 din 26 august 2002);

- 50.200 RON către părțile civile AAA. și BBB. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/249 din 14 iunie 2005);

- 52.870 RON către partea civilă CCC. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/88/13 iunie 1996);

- 54.000 RON către părțile civile DDD., EEE., FFF. și GGG. (în legătură cu titlul de proprietate nr. x/45 din 28 august 2003).

S-a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanța nr. 36/P/2008 din 16 noiembrie 2011 asupra autoturismului proprietatea inculpatului A., respectiv asupra cotei de 1/2 din autoturismul marca x achiziționat la data de 31 ianuarie 2007 de la SC HHH. SRL Blejoi, jud. Prahova, cu factura seria x din 31 ianuarie 2007, la prețul de 46.912,15 RON cu TVA.

Prin Decizia penală nr. 41 din data de 22 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de apelanții intimați inculpați III., A., JJJ. și de apelanta parte civilă NN. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2013.

Față de inculpatul A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial (în formă calificată), prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și la art. 2481 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale), constând în aceea că, în calitate de director al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Buzău, în perioada 2005 - 2006, cu știință, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și de conivență cu III. - șeful Compartimentului Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei comunei Merei, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat titlurile de proprietate nr. x din 1 noiembrie 2005 eliberat pentru moștenitorii lui KKK. (LLL. - soție, în prezent decedată și MMM. - fiică) și nr. x/424 din 10 ianuarie 2006 eliberat pentru moștenitorii lui E. (F. - noră) - titluri prin care s-a reconstituit în mod nelegal dreptul de proprietate pentru suprafețele de 47.371 mp în tarlaua 5, parcela 89/2 și 15.989 mp în tarlaua 5, parcela 89, ambele cu vecinătăți la drumul european E 85, în condițiile în care, pe terenurile respective fuseseră emise anterior (în perioada 1994 - iunie 2005) alte titluri de proprietate către H., K., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., I., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ. și AAAA. (tarlaua 5, parcela 89/2), respectiv către B. și BBBB. (tarlaua 5, parcela 89) - persoane cărora le-a vătămat astfel interesele legale, cauzându-le un prejudiciu total în sumă de 1.956.010 RON, obținând, totodată, pentru MMM. și F. un avantaj patrimonial constând în dobândirea, fără drept, a unor suprafețe de teren dintr-o categorie de folosință superioară celei la care ar fi fost îndreptățită F. ("arabil", în loc. de "pășune") și într-o zonă de interes economic, alta decât cea unde autorii lor deținuseră teren înainte de reconstituire (în imediata vecinătate a unui drum european), suprafețe evaluate la suma de 2.368.550 RON (MMM.) și 879.395 RON (F.), pe care le-au înstrăinat în beneficiul inculpatului JJJ..

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 333 din data de 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că aceasta este inadmisibilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive se poate cere pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. pen., în art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei retractare se solicită s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce respectiva hotărâre a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

S-a reținut că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în cauze penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea respectivelor cauze.

Prima etapă, obligatorie, indiferent de cazul de revizuire invocat, constă în analiza condițiilor de admisibilitate a revizuirii, procedură în cadrul căreia instanța de revizuire examinează regularitatea cererii de revizuire în raport de care urmează a fi efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire.

Astfel, conform art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în cadrul procedurii de admitere în principiu, instanța examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen și de către o persoană ce are calitatea cerută de lege pentru a exista calea de atac;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că aceasta a fost formulată în mai puțin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 (8 iulie 2016) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 C. pen. din 1969, art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, respectiv la data de 6 iunie 2017, de către revizuentul A..

Totodată, s-a constatat că aceasta a fost întocmită în scris și motivată, fiind întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., iar faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.

Admiterea în principiu a cererii de revizuire este condiționată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 453 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. c) și e) C. proc. pen.

În motivarea cererii au fost invocate dispozițiile obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 C. pen. din 1969, art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Cazul de revizuire circumscris dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., trebuie îndeplinită și condiția ca norma declarată neconstituțională să fie rezultatul admiterii excepției de neconstituționalitate ridicate în acea cauză.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că revizuentul A. nu a depus nicio diligență în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime prin invocarea excepției de neconstituționalitate în cauză, condiție prevăzută expres în textul de lege.

Prin urmare, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv situațiile prevăzute de lege și subsumate cazurilor prevăzute de C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la anumite raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituție, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii și a inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri a acesteia cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere.

În acest context, s-a considerat că aspectele invocate de revizuent în motivarea cererii de revizuire formulate, privind reanalizarea situației juridice a acestuia din perspectiva aplicabilității Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, prin raportarea la identificarea legii penale mai favorabile exced cazului de revizuire invocat.

De altfel, s-a constatat că revizuentul A. a făcut trimitere, în cuprinsul motivelor sale, și la dispozițiile art. 595 C. proc. pen., care reglementează instituția contestației la executare și care nu își găsește aplicabilitatea în actualul cadru procesual.

Deopotrivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a apreciat că în cauză nu-și găsește aplicabilitatea nici Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11 martie 2016 prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. care nu limitează cazurile de revizuire la cauza la care au fost invocate excepții de neconstituționalitate, sunt neconstituționale, deoarece, așa cum s-a reținut, în cauza în care a fost judecat și condamnat revizuentul A. nu s-a ridicat o astfel de excepție.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că, în realitate, criticile invocate de revizuent vizează aspecte ce țin de netemeinicia hotărârii de condamnare și nu critici de nelegalitate care să derive dintr-o eventuală eroare judiciară în rezolvarea cauzei.

Nemulțumirile revizuentului privind cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat către părțile civile, modul de calcul al acestora ori metoda de evaluare avută în vedere de către expert la efectuarea expertizei administrate în cauză constituie apărări de fond și nu se circumscriu niciunui caz de revizuire dintre cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Drept urmare, nefiind individualizată în cauză, o eroare judiciară care să conducă la anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită, în atare condiții, criticile privind latura civilă a cauzei devin, deopotrivă, inadmisibile.

În ceea ce privește temeiul de drept invocat cu privire la revizuirea laturii civile a cauzei, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că, potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.

Per a contrario, în condițiile în care, în cauză s-a solicitat revizuirea hotărârii penale definitive sub aspectul laturii penale și civile, nu pot fi aplicabile dispozițiile legii procesuale civile, mai ales că prevederile art. 452 alin. (1) C. proc. pen. statuează în sensul că o hotărâre poate fi supusă revizuirii atât cu privire la latura penală cât și la cea civilă.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 529 din data de 29 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017, în termenul legal, a formulat apel revizuentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte - Completul de 5 Judecători la data de 19 decembrie 2017, sub nr. x/1/2017, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 12 februarie 2018.

La termenul din 2 aprilie 2018 au avut loc dezbaterile, concluziile apărătorului ales al condamnatului revizuent și ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea atacată, constată că aceasta este temeinică și legală, apelul formulat fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. "Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."

Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 din C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta a fost formulată de o persoană ce avea dreptul de a formula o astfel de cerere, este îndreptată împotriva unei hotărâri ce poate fi supusă acestei căi extraordinare de atac și a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.

În ceea ce privește încadrarea acesteia în unul dintre cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, deși prin cererea de revizuire a fost indicat cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. anterior, în fapt nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute, în mod expres, de dispozițiile legale.

Astfel, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pentru a se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prevederea legală pe care se sprijină hotărârea trebuie să fi fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză.

Or, așa cum se poate observa revizuentul nu a formulat o astfel de excepție în timpul judecării cauzei, situație în care aspectele invocate în motivarea cererii de revizuire formulate, privind reanalizarea situației juridice a acestuia din perspectiva aplicabilității Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, prin raportarea la identificarea legii penale mai favorabile nu se circumscriu cazului de revizuire invocat.

Referitor la latura civilă a cauzei, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, revizuentul a formulat critici de netemeinicie a hotărârii atacate (în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat către părțile civile), iar pe de altă parte, cazul de revizuire invocat nu se regăsește printre cele prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a fi aplicabile cazurile de revizuire prevăzute de C. proc. civ., cererea de revizuire pe latură civilă ar fi trebuit îndreptată la o instanță civilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar, sunt aplicabile cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.

Față de cele ce preced, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 529 din data de 29 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 529 din data de 29 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL