ÎCCJ, decizie (scj.ro #84901)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84901) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Alcool etilic utilizat la producerea de alimente.

Scutire de la plata accizelor. Condiția încorporării acestuia în conținutul

produsului finit.

Legea nr. 571/2003, art.

200 alin. (1) lit. g)

Cuprins pe materii: Drept financiar fiscal

Indice alfabetic: Alcool etilic

Accize. Scutire

Alimente

Produs finit.

Accepțiunea tehnico-juridică a termenului.

Potrivit  dispozițiilor art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, pentru a

beneficia de scutire de la plata accizelor, alcoolul etilic folosit în

producerea de alimente, cu sau fără cremă, trebuie să îndeplinească cerințele

de concentrație prevăzute de acest text legal și să intre în compoziția

respectivului produs, cele două condiții fiind prevăzute cumulativ.

Alcoolul etilic utilizat

în industria de panificație, pentru stropirea produselor după coacere, în scop

anti-microbian, neintrând în compoziția produsului finit, în sensul

încorporării sale în conținutul produsului, nu este inclus în sfera scutirii

oferite pe tărâmul dispozițiilor art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.

Decizia nr. 5573 din 14

decembrie 2010

Notă: Instanța a avut în vedere dispozițiile art.

200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, în forma aflată în vigoare la data

promovării acțiunii. Ulterior, prin alineatul (3) din

Ordonanța de urgență nr. 109/2009, pentru modificarea și completarea Legii

nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată in M. Of. nr. 689 din 13/10/2009, începând

cu 01.04.2010, dispozițiile art. 200 din Codul fiscal au fost abrogate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București –

Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 29.05.2009,

reclamanta S.C. V S.A a solicitat anularea în parte a actului administrativ nr.

10312/SA/MC din 11.03.2009 emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,  în

sensul admiterii în întregime a documentației depusă de reclamantă în vederea

acordării scutirii de la plata accizelor aferente alcoolului etilic folosit la

producerea pâinii, cozonacilor și ruladelor și acordarea autorizației de

utilizator final.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamanta a

arătat că prin actul contestat pârâta a respins solicitarea sa de a fi scutită

de la plata accizelor, la alcoolul etilic folosit prin pulverizare, pentru a fi

absorbit de către produs în scop anti-microbian, reținându-se că această cerere

este întemeiată doar în privința alcoolului folosit la însiroparea aluatului

ruladelor, mini-prăjiturilor și umplutura cozonacilor.

Prin întâmpinare, pârâta  a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art.

200 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 571/2003, având în vedere declarația

reprezentantului societății din 13.10.2008, din care reiese că alcoolul

folosit în scop anti-microbian nu intră în compoziția produsului.

De asemenea,  s-a mai arătat de către pârâtă, că din diagrama de

flux de fabricație a produselor nu reiese dacă se apreciază produsul finit sau

ambalajul, așa cum a declarat inițial reprezentantul reclamantei.

După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința nr.

572 din 2 februarie 2010 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în

esență că din  înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că șpreierea, ca

operațiune care, în opinia reclamantei, aparține procesului de preparare

propriu-zisă a produselor, se realizează după ieșirea din tunelul de răcire al

acestora, alcoolul etilic folosit pentru a nu lăsa microorganismele să se

dezvolte fiind absorbit pe suprafața produsului, neintrând în compunerea

acestuia, considerându-se astfel că, în chiar procesul de fabricație avizat de

către reclamantă, șpreierea cu alcool etilic este ulterioară producerii

propriu-zise a produselor.

Curtea de Apel a înlăturat și susținerea reclamantei privind

îndeplinirea condițiilor impuse de art. 200 alin. lit. g) din Codul fiscal,

având în vedere faptul că din  probele administrate rezultă o concentrație

maximă de alcool folosit de

0,75 litri

/100 de kg, iar această cantitate vizează, în accepțiunea

dispozițiilor legale menționate, compoziția ciocolatei, nu și a altor produse

pe care reclamanta le fabrică.

În considerarea aspectelor de fapt și de drept reținute anterior,

s-a apreciat că refuzul pârâtei de eliberare a autorizației de utilizator

final, cu scutire parțială de la plata accizelor, comunicat prin adresa

contestată,  este justificat, astfel ca a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs reclamanta S.C. V S.A.

Recurenta a criticat

sentința pentru nelegalitate și netemeinice, arătând că instanța de fond nu a

avut în vedere că alcoolul etilic devine un ingredient al produsului, ca

substanță ce intră accesoriu în compoziția unui aliment pentru a-i adăuga

anumite calități, alcoolul fiind pulverizat asupra produsului în scop

antimicrobian pentru deplina siguranță alimentară, întrucât numai în aceste

condiții produsul devine finit și poate fi comercializat, împrejurare

confirmată de raportul de analiză emis de laboratorul acreditat, independent

din Germania- Bioxxxxxxx.

Astfel,in cadrul verificării având ca obiect

„determinarea compoziției unui produs de panificație investigat” din producția

S.C. V S.A, pentru pâinea feliată tip „French toast Secară”a rezultat o

concentrație de alcool etilic de 0,53 g/100g, iar pentru produsul „French toast

Clasic”s-a indicat o concentrație de alcool etilic de 0,47 g/100g.

Recurenta a susținut că în mod constant  intimata

Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea acțiunii sale, pe baza

unei declarații a reprezentatului societății, deși a fost retractată ulterior,

datorită unor confuzii terminologice a unor noțiuni tehnice din procesul de

fabricație, noua declarație stând la baza emiterii de către intimată, a

autorizației de utilizator final pentru folosirea alcoolului etilic,

autorizație care are însă în vedere o cantitate foarte mică din totalul

cantității de alcoole etilic folosit în procesul de producție.

S-a învederat că definiția „produsului finit”

dată de intimată, în sensul că acesta este un produs pentru care prelucrarea

s-a încheiat, care a parcurs toate fazele procesului de producție și nu mai

suportă altă transformare, putând fi depozitat în vederea livrării sau expediat

direct clienților,  nu corespunde situației de fapt, deoarece prin folosirea

alcoolului prin pulverizare asupra produsului, acesta din urma suferă o

evidentă transformare, prin adăugarea de noi proprietăți, aspect atestat de

raportul de analiză menționat anterior.

S-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit

anumite noțiuni din memoriul tehnic prin care este descris procesul de

fabricație al recurentei și a denaturat sensul anumitor termeni tehnici, cu

accepție generică, folosiți în activitatea de producție, memoriul fiind

realizat de către profesioniști de formațiune tehnică, care au avut ca obiectiv

numai descrierea fazelor de producție și nu interpretarea sau precizarea

accepțiunii tehnico juridice a termenului „produs finit” .     Recurenta a

concluzionat că alcoolul etilic folosit în procesul de fabricație se

încorporează în produs , este prezent în compoziția acestuia și adaugă

produsului anumite calități, proprietăți, fără de care nu ar putea fi

comercializat conform normelor de siguranță alimentară, recurenta încadrându-se

în cerințele art.200 alin .1 lit.g) din Codul fiscal, așa cum rezultă și din

planșele foto depuse la instanța de fond, întrucât, dacă produsul nu ar fi

pulverizat după coacere cu alcool etilic nu ar mai putea fi comercializat în

condiții de siguranță alimentară, iar concentrația respectă procentul maxim

prevăzut de legiuitor, de 0,

75 l

/100 kg.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea

sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

Recursul este nefondat.

Prin cererile nr.1328, 1329 și 1330/18.02.2009 recurenta-reclamantă

a solicitat intimatei Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Vâlcea eliberarea autorizațiilor de utilizator final pentru achiziționarea, în

regim de scutire de la plata accizelor, a alcoolului etilic folosit pentru

produse de panificație la punctul de lucru situat în București, str. (….).

Cu adresa nr.10312/SA/11.03.2009 intimata a refuzat parțial

solicitarea recurentei, pentru alcoolul etilic folosit pentru stropirea

produselor (pâine, cozonaci, rulade și mini-prăjituri) considerând că alcoolul

etilic nu intră în compoziția acestora și nu sunt aplicabile dispozițiile

art.200 alin.1 lit. g) invocate de recurentă drept temei legal al cererii sale.

Recurentei i-a fost eliberată la 18.05.2009 autorizație de

utilizator final pentru

6936 l

alcool etilic în scutire de la plata accizelor (filele 59-60 dosar

fond).

Recurenta-reclamantă a atacat în instanță refuzul

considerat nejustificat al intimatei de a-i elibera autorizație pentru întreaga

cantitate solicitată,de

93955 litri

, iar prin sentința nr.572/2.02.2010 Curtea de Apel București –

Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal i-a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

2.Dispozițiile legale aplicabile.

Art. 1 Legea nr.554/2004 „Orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului

legitim și

repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat,

cât și

public”.

Art.2 lit. i) același act normativ:

refuz nejustificat de a soluționa o cerere -

exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței

de a nu rezolva

cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în

executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a

cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

Art.200 lit. g) din Legea nr.571/2003 privind

Codul fiscal: Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic si alte

produse alcoolice [...] atunci când sunt:[...] g) utilizate direct sau ca

element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără

cremă, cu condiția ca în fiecare caz concentrația de alcool să nu depășească

8,5 litri

de alcool pur la

100 kg

de produs ce intră în compoziția ciocolatei și

5 litri

de alcool pur la

100 kg

de produs ce intră în compoziția altor

produse.”.

3.Argumentele de fapt și de drept relevante

3.1 Susținerile recurentei cum că este

neîntemeiat refuzul intimatei de a-i elibera autorizația de utilizator final

pentru întreaga cantitate de alcool etilic solicitată (

93955 l

) cu scutire de la plata accizelor, întrucât

acesta intră în compoziția  produselor de panificație și sunt aplicabile

dispozițiile art.200 lit. g) din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal) sunt

nefondate și sunt contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit textului de lege menționat

anterior, pentru a beneficia de scutire de la plata accizelor, alcoolul etilic

folosit în producerea  de alimente cu sau fără cremă trebuie să îndeplinească

cerințele de concentrație prevăzute de text și să intre în compoziția

respectivului produs, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Pentru alcoolul etilic încorporat în compoziția

produselor,  respectiv la umplerea cozonacilor la însiroparea ruladelor și mini-prăjiturilor,

intimata a eliberat recurentei autorizația de utilizare final nr. RO/00315140001

din 08.05.2009 pentru cantitatea de

6936 l

alcool etilic cu scutire de la plata accizelor

(fila 60), însă stropirea produselor după coacere cu alcool etilic, în scop

anti-microbian,  nu face parte din procesul de producție încheiat în urma

coacerii, iar alcoolul etilic, în cazul pulverizării pe produsul finit nu intră

în compoziția acestuia, în sensul încorporării sale în conținutul produsului,

astfel că pentru alcoolul folosit în  această fază finală, după fabricarea

produselor,respectiv după încheierea procesului de producție propriu-zis, nu se

aplică dispozițiile art.200 lit. g) din Codul fiscal.

3.2.Afirmațiile recurentei-reclamante cum că

alcoolul etilic utilizat la stropirea pâinii,  a cozonacilor, prăjiturilor, se

încorporează în produs și astfel ar trebui să i se acorde facilitățile

prevăzute de art.200,  lit. g) din Legea nr.571/2003 nu sunt susținute de

niciunul din înscrisurile depuse la dosar.

Declarațiile reprezentantului recurentei sunt

contradictorii și nu pot constitui un argument favorabil susținerilor acesteia,

fiind contrazise de celelalte probe administrate.

Astfel, în declarația autentificată la 13.X.2008

se arată că „alcoolul achiziționat de S.C. V S.A este folosit în mod exclusiv

în tratarea ambalajului produselor de panificație” aceasta fiind completată la

17.XI.2008 cu mențiunea că ”tratarea ambalajului se efectuează în scop anti-microbian,

în vederea păstrării prospețimii produselor de panificație”.

În declarația autentificată la nr.72/11.02.2009

acesta a arătat că „folosirea alcoolului etilic face parte în procesul

tehnologic, din compoziția produselor de panificație, respectiv a pâinii

ambalate, în lipsa tratării produsului cu alcool etilic, produsele nu ar putea

fi comercializate în condiții de siguranță alimentară” iar cu privire la

cozonaci și prăjituri s-a arătat că ”alcoolul etilic intră în rețeta de

fabricație în două etape, în umplutură și prin pulverizare peste produse, după

coacere”.

Aceste declarații, parțial contradictorii, atestă

faptul că alcoolul etilic intră  compoziția cremelor  și a produsului numai în

cazul cozonacilor și cremelor  de la miniprăjituri,stropirea produselor,

înaintea ambalării fiind o etapă ulterioară procesului de fabricație, astfel că

pentru alcoolul folosit în această fază recurenta nu poate beneficia de scutire

de plata accizelor,conform art.200,lit.g),Cod fiscal.

3.3.Această modalitate de

folosință a alcoolului, prin „șpreierea produsului finit” este menționată ca

atare în memoriile tehnice privind procesul tehnologic de fabricare  a cozonacului

a pâinii feliate a produselor tip sponge (rulade și miniprăjituri) și în

diagramele de flux a acestor produse, faza stropirii cu alcool fiind localizată

după coacere, răcire, sortare și feliere, înaintea recepției și depozitării,

deci în afara ciclului de fabricare efectivă a produselor.

Toate aceste înscrisuri provin de la recurentă,

iar încercarea acesteia de a se dezice de evidențele și etapele procesului

tehnologic  întocmite de proprii specialiști, pe motiv că aceștia nu au avut în

vedere accepțiunea tehnico-economică a noțiunii de „produs finit”, sau invocând

un raport de analiză întocmit la solicitarea sa, asupra unor mostre de pâine

toast classic și secară, despre care nu se știe în ce condiții au fost produse

și dacă aparțin într-adevăr recurentei, sunt neverosimile.

De altfel și planșele  foto de la dosarul de fond

ilustrează  neîndoielnic faptul că alcoolul etilic se pulverizează asupra

produsului finit, înaintea ambalării, că nu face parte din  compoziția

acestuia, astfel că autoritățile vamale nu au refuzat nejustificat recurentei

facilitățile prevăzute de art.200 lit.g) Cod fiscal, ci dimpotrivă, legal și

judicios argumentat, criticile recurentei fiind nefondate.

Constatând că sentința atacată este temeinică și

legală, că nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare

prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în baza dispozițiilor art.312 Cod

procedură civilă Înalta Curte a respins recursul  reclamantei ca nefondat.