ÎCCJ, decizie (scj.ro #84901)

Alcool etilic utilizat la producerea de alimente. Scutire de la plata accizelor. Condiția încorporării acestuia în conținutul produsului finit. Legea nr. 571/2003, art. 200 alin. (1) lit. g) Cuprins pe materii: Drept financiar fiscal Indice alfabetic: Alcool etilic Accize. Scutire Alimente Produs finit. Accepțiunea tehnico-juridică a termenului. Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, pentru a beneficia de scutire de la plata accizelor, alcoolul etilic folosit în producerea de alimente, cu sau fără cremă, trebuie să îndeplinească cerințele de concentrație prevăzute de acest text legal și să intre în compoziția respectivului produs, cele două condiții fiind prevăzute cumulativ.

Alcoolul etilic utilizat în industria de panificație, pentru stropirea produselor după coacere, în scop anti-microbian, neintrând în compoziția produsului finit, în sensul încorporării sale în conținutul produsului, nu este inclus în sfera scutirii oferite pe tărâmul dispozițiilor art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal. Decizia nr. 5573 din 14 decembrie 2010 Notă: Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, în forma aflată în vigoare la data promovării acțiunii. Ulterior, prin alineatul (3) din Ordonanța de urgență nr. 109/2009, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată in M. Of. nr. 689 din 13/10/2009, începând cu 01.04.2010, dispozițiile art. 200 din Codul fiscal au fost abrogate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 29.05.2009, reclamanta S.C. V S.A a solicitat anularea în parte a actului administrativ nr. 10312/SA/MC din 11.03.2009 emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, în sensul admiterii în întregime a documentației depusă de reclamantă în vederea acordării scutirii de la plata accizelor aferente alcoolului etilic folosit la producerea pâinii, cozonacilor și ruladelor și acordarea autorizației de utilizator final. În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că prin actul contestat pârâta a respins solicitarea sa de a fi scutită de la plata accizelor, la alcoolul etilic folosit prin pulverizare, pentru a fi absorbit de către produs în scop anti-microbian, reținându-se că această cerere este întemeiată doar în privința alcoolului folosit la însiroparea aluatului ruladelor, mini-prăjiturilor și umplutura cozonacilor.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 200 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 571/2003, având în vedere declarația reprezentantului societății din 13.10.2008, din care reiese că alcoolul folosit în scop anti-microbian nu intră în compoziția produsului. De asemenea, s-a mai arătat de către pârâtă, că din diagrama de flux de fabricație a produselor nu reiese dacă se apreciază produsul finit sau ambalajul, așa cum a declarat inițial reprezentantul reclamantei. După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința nr. 572 din 2 februarie 2010 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că șpreierea, ca operațiune care, în opinia reclamantei, aparține procesului de preparare propriu-zisă a produselor, se realizează după ieșirea din tunelul de răcire al acestora, alcoolul etilic folosit pentru a nu lăsa microorganismele să se dezvolte fiind absorbit pe suprafața produsului, neintrând în compunerea acestuia, considerându-se astfel că, în chiar procesul de fabricație avizat de către reclamantă, șpreierea cu alcool etilic este ulterioară producerii propriu-zise a produselor.

Curtea de Apel a înlăturat și susținerea reclamantei privind îndeplinirea condițiilor impuse de art. 200 alin. lit. g) din Codul fiscal, având în vedere faptul că din probele administrate rezultă o concentrație maximă de alcool folosit de 0,75 litri /100 de kg, iar această cantitate vizează, în accepțiunea dispozițiilor legale menționate, compoziția ciocolatei, nu și a altor produse pe care reclamanta le fabrică. În considerarea aspectelor de fapt și de drept reținute anterior, s-a apreciat că refuzul pârâtei de eliberare a autorizației de utilizator final, cu scutire parțială de la plata accizelor, comunicat prin adresa contestată, este justificat, astfel ca a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta S.C. V S.A. Recurenta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinice, arătând că instanța de fond nu a avut în vedere că alcoolul etilic devine un ingredient al produsului, ca substanță ce intră accesoriu în compoziția unui aliment pentru a-i adăuga anumite calități, alcoolul fiind pulverizat asupra produsului în scop antimicrobian pentru deplina siguranță alimentară, întrucât numai în aceste condiții produsul devine finit și poate fi comercializat, împrejurare confirmată de raportul de analiză emis de laboratorul acreditat, independent din Germania- Bioxxxxxxx. Astfel,in cadrul verificării având ca obiect „determinarea compoziției unui produs de panificație investigat” din producția S.C.

V S.A, pentru pâinea feliată tip „French toast Secară”a rezultat o concentrație de alcool etilic de 0,53 g/100g, iar pentru produsul „French toast Clasic”s-a indicat o concentrație de alcool etilic de 0,47 g/100g. Recurenta a susținut că în mod constant intimata Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea acțiunii sale, pe baza unei declarații a reprezentatului societății, deși a fost retractată ulterior, datorită unor confuzii terminologice a unor noțiuni tehnice din procesul de fabricație, noua declarație stând la baza emiterii de către intimată, a autorizației de utilizator final pentru folosirea alcoolului etilic, autorizație care are însă în vedere o cantitate foarte mică din totalul cantității de alcoole etilic folosit în procesul de producție.

S-a învederat că definiția „produsului finit” dată de intimată, în sensul că acesta este un produs pentru care prelucrarea s-a încheiat, care a parcurs toate fazele procesului de producție și nu mai suportă altă transformare, putând fi depozitat în vederea livrării sau expediat direct clienților, nu corespunde situației de fapt, deoarece prin folosirea alcoolului prin pulverizare asupra produsului, acesta din urma suferă o evidentă transformare, prin adăugarea de noi proprietăți, aspect atestat de raportul de analiză menționat anterior.

S-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit anumite noțiuni din memoriul tehnic prin care este descris procesul de fabricație al recurentei și a denaturat sensul anumitor termeni tehnici, cu accepție generică, folosiți în activitatea de producție, memoriul fiind realizat de către profesioniști de formațiune tehnică, care au avut ca obiectiv numai descrierea fazelor de producție și nu interpretarea sau precizarea accepțiunii tehnico juridice a termenului „produs finit” . Recurenta a concluzionat că alcoolul etilic folosit în procesul de fabricație se încorporează în produs , este prezent în compoziția acestuia și adaugă produsului anumite calități, proprietăți, fără de care nu ar putea fi comercializat conform normelor de siguranță alimentară, recurenta încadrându-se în cerințele art.200 alin .1 lit.g) din Codul fiscal, așa cum rezultă și din planșele foto depuse la instanța de fond, întrucât, dacă produsul nu ar fi pulverizat după coacere cu alcool etilic nu ar mai putea fi comercializat în condiții de siguranță alimentară, iar concentrația respectă procentul maxim prevăzut de legiuitor, de 0, 75 l /100 kg.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii. Recursul este nefondat. 1. Situația de fapt: Prin cererile nr.1328, 1329 și 1330/18.02.2009 recurenta-reclamantă a solicitat intimatei Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Vâlcea eliberarea autorizațiilor de utilizator final pentru achiziționarea, în regim de scutire de la plata accizelor, a alcoolului etilic folosit pentru produse de panificație la punctul de lucru situat în București, str. (….). Cu adresa nr.10312/SA/11.03.2009 intimata a refuzat parțial solicitarea recurentei, pentru alcoolul etilic folosit pentru stropirea produselor (pâine, cozonaci, rulade și mini-prăjituri) considerând că alcoolul etilic nu intră în compoziția acestora și nu sunt aplicabile dispozițiile art.200 alin.1 lit. g) invocate de recurentă drept temei legal al cererii sale.

Recurentei i-a fost eliberată la 18.05.2009 autorizație de utilizator final pentru 6936 l alcool etilic în scutire de la plata accizelor (filele 59-60 dosar fond). Recurenta-reclamantă a atacat în instanță refuzul considerat nejustificat al intimatei de a-i elibera autorizație pentru întreaga cantitate solicitată,de 93955 litri , iar prin sentința nr.572/2.02.2010 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal i-a respins acțiunea ca neîntemeiată. 2.Dispozițiile legale aplicabile. Art. 1 Legea nr.554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. Art.2 lit. i) același act normativ: refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; Art.200 lit. g) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal: Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic si alte produse alcoolice [...] atunci când sunt:[...] g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiția ca în fiecare caz concentrația de alcool să nu depășească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziția ciocolatei și 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziția altor produse.”.

3.Argumentele de fapt și de drept relevante 3.1 Susținerile recurentei cum că este neîntemeiat refuzul intimatei de a-i elibera autorizația de utilizator final pentru întreaga cantitate de alcool etilic solicitată ( 93955 l ) cu scutire de la plata accizelor, întrucât acesta intră în compoziția produselor de panificație și sunt aplicabile dispozițiile art.200 lit. g) din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal) sunt nefondate și sunt contrazise de probele administrate în cauză. Astfel, potrivit textului de lege menționat anterior, pentru a beneficia de scutire de la plata accizelor, alcoolul etilic folosit în producerea de alimente cu sau fără cremă trebuie să îndeplinească cerințele de concentrație prevăzute de text și să intre în compoziția respectivului produs, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Pentru alcoolul etilic încorporat în compoziția produselor, respectiv la umplerea cozonacilor la însiroparea ruladelor și mini-prăjiturilor, intimata a eliberat recurentei autorizația de utilizare final nr. RO/00315140001 din 08.05.2009 pentru cantitatea de 6936 l alcool etilic cu scutire de la plata accizelor (fila 60), însă stropirea produselor după coacere cu alcool etilic, în scop anti-microbian, nu face parte din procesul de producție încheiat în urma coacerii, iar alcoolul etilic, în cazul pulverizării pe produsul finit nu intră în compoziția acestuia, în sensul încorporării sale în conținutul produsului, astfel că pentru alcoolul folosit în această fază finală, după fabricarea produselor,respectiv după încheierea procesului de producție propriu-zis, nu se aplică dispozițiile art.200 lit. g) din Codul fiscal.

3.2.Afirmațiile recurentei-reclamante cum că alcoolul etilic utilizat la stropirea pâinii, a cozonacilor, prăjiturilor, se încorporează în produs și astfel ar trebui să i se acorde facilitățile prevăzute de art.200, lit. g) din Legea nr.571/2003 nu sunt susținute de niciunul din înscrisurile depuse la dosar. Declarațiile reprezentantului recurentei sunt contradictorii și nu pot constitui un argument favorabil susținerilor acesteia, fiind contrazise de celelalte probe administrate. Astfel, în declarația autentificată la 13.X.2008 se arată că „alcoolul achiziționat de S.C. V S.A este folosit în mod exclusiv în tratarea ambalajului produselor de panificație” aceasta fiind completată la 17.XI.2008 cu mențiunea că ”tratarea ambalajului se efectuează în scop anti-microbian, în vederea păstrării prospețimii produselor de panificație”.

În declarația autentificată la nr.72/11.02.2009 acesta a arătat că „folosirea alcoolului etilic face parte în procesul tehnologic, din compoziția produselor de panificație, respectiv a pâinii ambalate, în lipsa tratării produsului cu alcool etilic, produsele nu ar putea fi comercializate în condiții de siguranță alimentară” iar cu privire la cozonaci și prăjituri s-a arătat că ”alcoolul etilic intră în rețeta de fabricație în două etape, în umplutură și prin pulverizare peste produse, după coacere”. Aceste declarații, parțial contradictorii, atestă faptul că alcoolul etilic intră compoziția cremelor și a produsului numai în cazul cozonacilor și cremelor de la miniprăjituri,stropirea produselor, înaintea ambalării fiind o etapă ulterioară procesului de fabricație, astfel că pentru alcoolul folosit în această fază recurenta nu poate beneficia de scutire de plata accizelor,conform art.200,lit.g),Cod fiscal.

3.3.Această modalitate de folosință a alcoolului, prin „șpreierea produsului finit” este menționată ca atare în memoriile tehnice privind procesul tehnologic de fabricare a cozonacului a pâinii feliate a produselor tip sponge (rulade și miniprăjituri) și în diagramele de flux a acestor produse, faza stropirii cu alcool fiind localizată după coacere, răcire, sortare și feliere, înaintea recepției și depozitării, deci în afara ciclului de fabricare efectivă a produselor. Toate aceste înscrisuri provin de la recurentă, iar încercarea acesteia de a se dezice de evidențele și etapele procesului tehnologic întocmite de proprii specialiști, pe motiv că aceștia nu au avut în vedere accepțiunea tehnico-economică a noțiunii de „produs finit”, sau invocând un raport de analiză întocmit la solicitarea sa, asupra unor mostre de pâine toast classic și secară, despre care nu se știe în ce condiții au fost produse și dacă aparțin într-adevăr recurentei, sunt neverosimile.

De altfel și planșele foto de la dosarul de fond ilustrează neîndoielnic faptul că alcoolul etilic se pulverizează asupra produsului finit, înaintea ambalării, că nu face parte din compoziția acestuia, astfel că autoritățile vamale nu au refuzat nejustificat recurentei facilitățile prevăzute de art.200 lit.g) Cod fiscal, ci dimpotrivă, legal și judicios argumentat, criticile recurentei fiind nefondate. Constatând că sentința atacată este temeinică și legală, că nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă Înalta Curte a respins recursul reclamantei ca nefondat.